CUVÂNT AL POETULUI IOAN ALEXANDRU
LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI
NICODIM MĂNDITĂ (1990)
[Poetul Ioan Alexandru a propovăduit tot
timpul perioadei comuniste cu Sfânta Scriptură în mână; nu se despărtea niciodată
de ea. Propovăduia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, precum si dragostea
de tară si de frumos. După 1989 a înfiinîat o asociatie de luptă împotriva avorturilor
(Pro-Vita). Pentru el poezia era bucuria cuvântului. S-a născut de Nasterea Domnului
(25 decembrie 1941) si a murit în timp ce lucra la un imn al învierii! A fost
îngropat la Mănâstirea Nicula, acolo unde mosii si strămosii lui veneau de ziua
Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu să-l odihnească în pace!]
Suntem
în jurul unui mormânt, care păstrează după 2000 de ani mesajul central al crestinismului,
care este învierea din morti. "Eu sunt învierea si viata, cel ce crede întru
Mine, de va si muri, viu va fi" (Ioan II, 25).
Nu toate religiile
lumii au acest mesaj, ci numai una singură are acest mesaj, si aceasta este puterea
crestinismului, si de aceea toate popoarele pământului, intr-un fel sau altul,
s-au strâns în jurul acestui mesaj: "mesajul învierii mortilor".
Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credintă suntem vii. Nu ne-am
strâns aici să comemorăm un mort; nu ne-am strâns aici să prăznuim o mortăciune.
Pentru evrei era păcat, extra muros, era interzis să fii îngropat în cetate sau
lângă biserică, lângă sanctuar. Pentru că mortii erau morti, era o împutinare
de viată, învierea nu venise încă pe pământ si n-aveai voie să te apropii de mort
si nici mortul să stea în cetatea sfântă.
Care ati fost în tara Sfântă
ati văzut că există un singur mormânt îngăduit în cetatea sfântă, acela al marelui
prooroc David, al Sfântului vechiului popor Israel. Dar si acesta era într-un
colt si spre iesire. Pentru că mortii erau blestemati, mortii erau afurisiti,
mortii nu mai aveau putere, mortii erau morti.
Noi ne ducem sfintii nostri
în sanctuare, bisericile noastre sunt construite pe morminte - mergeti la Războieni
si vedeti că Războienii sunt construiti pe o vatră de jăratec, de oseminte ale
moldovenilor care au murit la Valea Albă în luptă cu pâgânii pentru apărarea credintei
strămosesti sub Stefan cel Mare. Bisericile noastre sunt construite pe oseminte,
pe moaste. Moastele stau la răsăritul bisericilor rioastre, cum stau spre fereastra
de răsărit moastele acestui sfânt al neamului nostru.
Este un sfânt fâră
îndoială. Au trecut 15 ani de la plecarea, de la pribegia sa sufletească de aici,
de la "coace rea în cuptorul de jar al iubirii crestine în adâncul pământului" al acestui sfânt părinte, care ne-a lăsat un testament foarte simplu.
De ce venim în jurul lui? De ce veniti în jurul lui de pe toate dealurile pământului,
cu straitele postite - v-am văzut azi dimineată înghesuindu-vă în autobuze -,
postiti, cu copii în brate, de pe dealuri, în zile de post, veniti cu praznice,
veniti să aduceti daruri. Ce vă leagă de acest om?
Câti poeti ai neamului
nostru zac în cimitire si nu-i cercetează nimeni? Câti oameni politici, care au
crezut că sunt "buricul pământului", nu le stie nimeni mormântul? Oameni
care credeau, c-o falcă în cer si cu una în pământ, că vor stâpâni lumea întreagă
n-au găsit o gaură de sarpe să se ascundă de mânia oamenilor si a lui Dumnezeu
vârsată asupra lor.
Istorici mari, profesori, savanti, de care lumea
era plină cât trăiau în viafă, se duc fără urmă. Iar în acest mormânt este un
om la care veneati pe ascuns, vă stiu, eram cu copiii pe aici, veneati pe ascuns
de frica prigonitorilor atei. Veneati aici să vă închinati si să-l slujiti si
să luati învătătură de la el. Si iată că acum v-ati strâns ca stelele cerului
în jurul surorii lună; v-ati strâns ca razele ceresti si ca vânturile putermce
ale lui Dumnezeu în jurul soarelui răsărind, v-ati strâns în jurul unui mormânt.
Ferice, părinte, de mama care te-a născut! Ferice de Maica Domnului care
naste, de biserica noastră care naste asemenea oameni, în jurul cărora vom fi
veacuri de-a rândul, si sunt sigur că veacuri vor fi. Spune un mare gânditor: "Dacă cineva două săptămâni ia aminte la cuvântul cuiva, trebuie să-l iei în seamă.
Dacă doi ani, să stii că-i grozav ce-a spus el!" Dumneavoastră de 15 ani
veniti aici si veti veni în continuare.
Acest mormânt este un mormânt
sfânt. Acest om a însemnat ceva esential în viata dvs. Se zice: "Dacă poti însemna
ceva în viata unui singur om pe pământ, n-ai trâit degeaba". Acest om a însemnat
în viata mai multora ceva esential. A tras clopotele Hristosului Celui înviat
în inima unuia sau altuia dintre dvs. si de aceea veniti aici. Veniti la Hristos
prin el, veniti la chipul Celui care a biruit lumea si păcatul si puterile mortii
si acest om a fost o icoană vie, care nu s-a pus pe sine, nu s-a prezentat pe
sine, ci l-a adus pe Hristos în viata dumneavoastră. Sunteti ucenici de-ai lui,
si stiu că stiti mai multe despre dânsul; eu am fost cu Părintele Ioanichie aici,
pe ascuns, în taină, ca un prostănac, pentru că eram urmărit, am fost pe ascuns
la dânsul în chilioara în care a locuit, si am avut fericirea să-l văd în vremuri
grele. Si stim că acest om a făcut două lucruri esentiale pentru poporul român
pe care nu le putem uita în veci: A arătat că nu putem face nimic fără Scriptură.
Nu putem face o casă a Europei, tocmai am scris la un ziar înainte de a veni aici
cuvântul genial al Părintelui Nicodim Măndită despre casa Europei. Toată lumea
vorbeste că facem o casă a Europei.
Acest părinte spunea din ce se face
o casă. Si vă dădea canon si sunteti martori aici, spunea: "Cei patru pereti se
fac din cele patru Evanghelii si acoperisul din restul Scripturii". Vă punea
să o cititi si să o răspânditi de patru ori, care-i cifra pământului, adică: la
răsărit, la apus, la miazăzi, la miazănoapte, răspânditi cuvântul lui Dumnezeu!
Casă nu-ti poti face fără patru pereti. Iar acesti patru pereti sunt
cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile
Sfântului Apostol Pavel si celelalte, care sunt ca un acoperis de sindrilă, cum
sunt peste biserica aceasta. Casa Europei, spune părintele, vreti să faceti o
casă a Europei? N-o puteti face dacă peretii ei nu sunt făcuti din cele patru
Evanghelii ale lui Iisus Hristos. O Europă care nu va fi crestină, va fi un nou
Turn Babel; o nouă babilonie de criminali si de oameni nefericiti strânsi laolaltă.
Asadar, profetic a vorbit acest cuvios părinte pe care-l sărbătorim astăzi.
Casa Europei, casa mea si a ta si a fiecăruia, în care ne nastem pruncutii fiecare;
dacă peretii ei nu sunt din Evanghelia lui Hristos, nu durează. Este asezată pe
nisip; este asezată pe pământ mocirlos. Vin vânturile si trăsnetele si cutremurele
care ne cearcă din an în an; vin dezastrele, vine crima si mizeria din noi, vine
ura dintre noi si ne dărâmă casa.
Ca să avem o casă durabilă, fratilor,
stiti fiecare ce trebuie făcut. Ca să avem o căsută, unde să atârnăm de grindă
un leagăn si să vină pruncutul pe lume la ceas hotărât după sfânta nuntă, trebuie
să facem casa din cele patru Evanghelii ale lui lisus Hristos.
De aceea
acest om sfânt v-a dat peretii casei si acoperisul. Mergeati acasă de la Agapia
sau de la Văratic, unde trăia, si spunea: "Mergeti si vă faceti casă!"
Poate aveti casă de piatră, poate aveti casă de pământ, poate aveti casă de cărămidă,
poate aveti casă frumoasă si arătoasă, dar este o casă peste care trăsnetele si
fulgerele si cutremurele acestui veac si mâniile si dezbinările o distrug cu usurintă;
si aceea este casă? Nu este casă. Acea casă care ziceti voi că este casă, nu este
casă, dovadă că toate casele falnice a acestui neam - ce rusine! au fost făcute
pe dezbinare si pe mizerie si pe ateism si pe asuprirea celorlalti.
Am
văzut cum le e rusine la oameni astăzi că au o casă arătoasă, făcută pe ateism,
făcută pe nedreptate, făcută pe furt si pe jaf, când tara în grosul ei trăia în
sărăcie. Nu astă casă, fratilor. Mergeti si vă faceti casa duhovnicească, pe care
nici portile iadului nu pot s-o sfarme. Si aceasta este Biserica lui Hristos,
din cele patru Evanghelii, rămase nouă mostenire de la Iisus Hristos.
Profetic ai fost, Părinte Nicodim Măndită, că ai construit asemenea case. Vă văd
veniti aici, fratii mei iubiti, si stiu că toti veniti din asemenea case. Veniti
din aceste case fragile, case usoare, case de vânt si de azur, case de aur si
de foc, casele Duhului Sfânt, casele în care locuieste curătia, casele în care
la vremea potrivită Bunul Dumnezeu trimite gânguritul unui prunc.
Si
acum, a două mostenire care v-a dat-o, dovadă că ce spun eu este adevărat, este
că pe mormântul lui sunt cărti. E primul mormânt în viata mea pe care nu văd aduse
nici flori, nici coroane. Am fost la Ierusalim acum 20 de ani si murise un mare
savant, Roland de Vaux, care descoperise manuscrisele de la Marea Moartă, si am
fost si eu invitat acolo la îngropăciunea lui, un mare om, era călugăr, era descult,
cu o cărămidă sub cap, cum a murit si Părintele Nicodim si pe invitatie scria: "Nici coroane, nici flori nu-mi aduceti, ci rugăciuni!"
Văd un mormânt
la care nu ati venit cu flori, ci ati venit cu rugăciunile dvs. De asta are astăzi
nevoie Părintele Nicodim Măndită, că si el a fost om, chiar dacă a fost duhovnicesc,
dar are nevoie de rugăciunile noastre.
Ati venit cu cârti. Ce-am spus
e corect. Acum al doilea dar extraordinar, si sunteti martori ai acestui fapt,
este că multi de aici datorati părintelui Nicodim Măndită existenta dumneavoastră.
Cartea este cartea vietii. Eu am venit ca lumea viată să aibă Si din
belsug să aibă... Lăsati copilasii să vină la Mine!... Al doilea dar pe care l-a
adus în casa dumneavoastră a fost că v-a umplut casa, casa din cei patru pereti
ai Evangheliei, acoperită bine de Duhul Sfânt, v-a adus pruncuti.
Câti
dintre voi nu sunteti fii după dar, din părintii cinstiti ai cununiei casei dvs.,
dar sunteti fii duhovnicesti născuti pentru că acest părinte la spovedanie îi
spunea miresei, fetei proaspăt căsătorite: "Draga mea, du-te acasă si cel mai
mare dar al sfinteniei căsătoriei tale va fi pruncutul la nouă luni, pe care-l
vei aduce la botez si vei înmulti Biserica lui Hristos si vei creste slava lui
Dumnezeu în lume".
Sunt sigur că cei care ati venit aici, ati venit
pe lume la un îndemn al lui Dumnezeu prin Părintele Nicodim. Mare lucru este să
ai asemenea părinti, mai ales astăzi, când trăim într-o perioadă teribilă, de
o mare sperantă, dar si de o mare tristete, după această revolutie a tineretului
din decembrie de la Bucuresti, această miscare crestină, care nici n-am putea-o
numi revolutie, ci o miscare de Crăciun a copiilor nevinovati, credinciosi ai
acestui popor, care ne-au scos din betia mamonică a unei lumi atee si comuniste,
creată pe ură de om si de clasă, care a măcinat si a distrus acest popor, si dacă
n-ar fi fost bisericile, ar fi fost un dezastru total pentru România.
Dar acum ce s-a întâmplat? După această splendoare, noi continuăm să fim omorâtori
de oameni. A curs sângele la Timisoara, la Bucuresti si în alte orase, dar sângele
curge, si gros si masiv, în fiecare oras, dacă nu în fiecare comună, pentru că
în fiecare spital din România se omoară cu sutele de mii copilasii din pântecele
maicilor lor.
Fratilor, aproape o jumătate de milion, dacă nu mai mult
în câteva luni, au fost junghiati (iulie 1990). Ii smulg,' fratilor, au adus din
Occident pompe si-i smulg din pântecul maicilor lor, dai 30 de lei, cu 30 de lei
a fost vândut Hristos, dai 30 de lei si-ti omori copilul.
Unde este un
profet? Unde esti, Părinte Nicodim, să-i opresti? Unde esti,' părinte? Vino să-i
oprim! Unde sunt tinerii si oamenii duhovnicesti ai Bisericii să oprească acest
genocid al poporului român? Cu sutele de mii aruncati în groapa cu gunoi a istoriei,
aruncati pe apele duhorilor si a puturoaselor.
Zice că plâng câte 24
de ore în spitale. Ii smulg din luna a treia, a patra, si plâng neconsolati aruncati
pe cimente si se bat cu capul de ciment copiii smulsi din pântecul maicilor lor.
Niste mame, sărmanele de ele, care nu stiu ce înseamnă a fi mamă. Niste părinti,
care nu stiu ce înseamnă a fi părinti; niste oameni care n-au avut casă duhovnicească,
n-au Sfânta Scriptură ca viata lor de toate zilele, n-au auzit că Hristos este
Viata Si învierea si chiar mort fiind vei fi viu si că trebuie să lăsati copiii
să vină la Mine.
De aceea, fratilor, nimic mai frumos nu putem face noi
la acest mormânt al Sfântului nostru - Părintele Nicodim Măndită - decât să facem
fiecare un legământ înaintea lui Dumnezeu: să răspândim cuvântul lui Dumnezeu,
să facem patru pereti, să facem case duhovnicesti poporului român si să lăsăm
să se nască copiii acestui neam.
Fiecare dintre noi să continuăm ce a
început dânsul, si să facem ceva să salvăm Biserica lui Hristos si neamul acesta
plâns si necăjit si răstignit de atâtea mii de ori, de 2000 de ani încoace în
istoria acestui pământ al Europei si al lumii si al neamului nostru în care trăim.
Asa să ne ajute Bunul Dumnezeu, să putem reface casa. O casă a Europei
fără Hristos nu-i cu putintă. O casă a noastră, a fiecăruia, fără Evanghelia lui
Hristos n-are trăinicie, iar o casă unde nu vin copiii, vin strigoii si familia
aceea se dezbină. Lăsati să vină copilasii pe lume! Lăsati să se nască pruncuti
cât mai multi!
Dumnezeu se bucură extraordinar pentru fiecare copil.
Si dacă venirea noastră si ostenelile pe care le-ati făcut dvs. si noi laolaltă,
vor face să se nască un pruncut pe lumea asta, să-l îngăduim să vină si-l vom
ajuta. Sunt atât de dificile problemele! Sunt fete care rămân însărcinate si mame
ticăloase care nu înteleg ce înseamnă mamă, în loc s-o ocrotească pe biata fată,
din indiferent ce motive ar fi rămas grea, s-o lase să nască copilul, o alungă
de acasă, fetele se spânzură si copiii mor în pântecele maicilor lor.
Am fost la abatoarele acestea umane. Am văzut frigidere pline de copii înjunghiati,
aruncati din pântecele maicilor lor. Am cumpărat giulgiu si cămăsi la copii abandonati
care sunt ca niste sfinti.
Stiti cum stau în pântecele maicilor lor?
Ca un călugăr la rugăciune. Smulsi de acolo si aruncati în frigidere, fără hăinute,
fără nume, fără botez... Sunt pline frigiderele de copii abandonati în România.
Haideti să facem ceva! Haideti să facem un legământ aici, la un mormânt
sfânt al unuia care ne-a îndemnat la aceasta: "Apărati viata copiilor! Apărati
mintea oamenilor acestora împotriva valului de gunoi ateu care s-a vărsat peste
România!" Si nu puteam să arătăm cu degetul. Dar acum cei care ne chinuiau,
cei care credeau că sunt dumnezei, cei care s-au urcat ca Dumnezeu în fruntea
neamului acestuia, vai de steaua lor!
Dumnezeu să-i ierte si pe ei, nenorocitii,
că nu stiu câtă jale au adus peste poporul român! Jale care abia acum, cu toate
scârbele, iese la suprafată, o lume atee care-si omoară copiii si care nu cunoaste
ce înseamnă a avea o casă pe fata pâmântului si din ce se face o casă pe fata
pâmântului, din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos.
Dumnezeu
să ne întărească si să ne dea putere multă ca ceea ce spunem si legăm prin cuvânt
să făptuim si cu viata noastră fiecare. Asa să ne ajute Dumnezeu. Amin.
DESPRE AVORT SI ANTICONCEPTIONALE
Sarut
mana, maicuta mea,
Viata este un
dar de la Dumnezeu
Cuvant al poetului
IOAN ALEXANDRU
ANTICONCEPTIONALELE
(de Pr. NICOLAE TANASE)
Efectele
secundare ale mijloacelor anticonceptionale
Urmarile
avortului
Marturii ale unor femei
care au facut avort
Marturia unei
femei care nu a facut avort
Pacat
si pedeapsa
Departe de crima avorturilor
- o intamplare zguduitoare
Mare
urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului si a avorturilor
Despre
crima avorturilor- concluziile medicinei contemporane
"Nu-mi
puteti ucide copilul!" - un exemplu de mama adevarata
Avorturile
sunt un pacat infricosator - vedenia parintelui Paisie (Muntele Athos)
"Nu
omori pe unul din acestia ce ii ai?" - despre moda avorturilor
Cum
canoniseste biserica pacatul avortului
Sfaturi
ale Parintelui Cleopa despre avort
Frica
de pacat
Despre pacatul avortului
Cuvant
de incheiere
Interviuri cu parinti
cunoscuti despre avort
Dialog
cu Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu despre păcat si spovedanie
Părintele
Paisie de la Sihla - despre canoane
Dialog
cu Părintele Arsenie Papacioc - despre canonisirea femeilor care si-au lepădat
pruncii
Interviu
cu părintele Macarie de la Mânăstirea Pasărea
Despre
CANOANE
BluePink