Născut la 12 iulie 1912 în comuna Pantelimon, lângă Bucureşti, primeşte numele de Nicu - Aurelian Steinhardt. Tatăl său, evreu, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul război mondial fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu “Virtutea militară”.Între anii 1919-1929 urmează cursurile şcolii primare şi ale liceului “Spiru Haret” unde îl are ca şi coleg mai mare pe Constantin Noica. După 1929 frecventează cenaclul literar “Sburătorul”al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. În 1934 îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureştişi publică primul volum intitulat “Îngerul ... tinerilor”. În 1936 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional. Între 1937-1938 călătoreşte în Elveţia, la Viena, la Paris şi în Anglia, întregindu-şi bagajul de cunoştinţe. În 1939 revine în ţară şi lucrează ca redactor la “Revista Fundaţiilor Regale” de unde este înlăturat în anul 1940 în cadrul acţiunii de “purificare etnică” declanşată sub guvernarea Antonescu-Sima, urmând o perioadă de privaţiuni pe motive etnice (1940-1944). Din 1944 până în 1948 revine la “Revista Fundaţiilor Regale” depunând o intensă activitate publicistică şi critică. Între 1948 şi 1959 suferă o nouă perioadă de privaţiuni alături de pleiada intelectualităţii româneşti interbelice şi este în cele din urmă anchetat în procesul intentat lui Constantin Noica pentru că nu a depus mărturie împotriva acestuia. Este condamnat la 13 ani de muncă silnică sub acuzaţia de “crimă de uneltire contra ordinii sociale”. La 15 martie 1960 este botezat în închisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu. Este supus rigorilor detenţiei din închisorilor comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964 când este eliberat. După 1964 începe o intensă activitate de traducător şi odată cu volumul “Între viaţă şi cărţi”publicat în 1976, şi volumul “Incertitudini literare” (1980) începe “deceniul operelor de autor”.