Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
Fiindcă azi în cuvintele Evangheliei ati auzit la fericirea a cincea pe Mântuitorul
nostru zicând: Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui, vom arăta
printr-o oarecare istorioară cât poate înaintea lui Dumnezeu milostenia si
cum ajută ea chiar si celor mai păcătosi dintre oameni, spre a se întoarce
la pocăintă si spre a se împăca cu Dumnezeu, pe Care ei L-au supărat
foarte mult cu păcatele si fărădelegile lor. Pentru a cunoaste adevărul
în această privintă, ascultati cu atentie cele ce urmează:
Era un mare sihastru cu numele Pafnutie, pustnic având darul preotiei, desăvârsit
în fapta bună si făcător de minuni. Odată acest mare sihastru a fost
ispitit de gândul acesta: cu cine ar fi el asemenea la fapta bună si dacă
mai este cineva dintre oameni care să-l întreacă pe el în lucrarea duhovnicească.
Acesta poate a fost si un gând de mândrie, sau poate anume a venit acest gând
în inima sa, ca Dumnezeu să-i arate lui tainele Sale, pe care el încă nu
le cunostea.
Deci zăbovind gândul acela în inima lui, el a alergat la Dumnezeu prin rugăciune
si s-a rugat să-i descopere acest lucru, adică să-i arate cine ar fi asemenea
lui cu vietuirea duhovnicească sau de este cineva care îl întrece. Si asa
rugându-se el cu stăruintă către Preabunul Dumnezeu, a auzit un glas,
zicându-i: "Pafnutie, încă nu ai ajuns în măsura cutărui cimpoias
care cântă pe la nunti în orasul Alexandria".
La auzirea acestor cuvinte, bătrânul sihastru a oftat, a suspinat din greu
si s-a smerit foarte cu mintea si inima lui, zicându-si: "Dacă eu încă
n-am ajuns la măsura acelui lăutar ce cântă pe la nunti si dacă acela
este mai bun decât mine, apoi mare este puterea Mântuitorului meu. Nici n-am
să mănânc si nici n-am să beau, până nu voi afla pe acel om minunat
pe care mi l-a descoperit Domnul".
Si asa bătrânul pustnic si-a luat toiagul său si a pornit spre orasul Alexandria.
Ajungând el acolo cu multă osteneală, căuta pe acel cimpoias întrebând
din om în om până ce l-a aflat în casa lui, pregătindu-se tocmai atunci
să se ducă spre a cânta la o nuntă. Acela când a văzut pe bătrânul
sfânt cu barba albă ca zăpada si cu haine vechi, pustnicesti pe el, a căzut
în ge-nunchi înaintea lui si s-a închinat până la pământ. Apoi, ducându-l
în casă după obiceiul locului, i-a spălat picioarele sale cu apă rece,
căci era mare căl-dură si fierbinteală, si apoi i-a pus masa.
Dar Sfântul Pafnutie i-a zis:
- Mă jur pe Dumnezeul Cel viu că nu voi gusta din masa ta, nici nu mă
voi odihni la tine până ce nu-mi vei spune viata ta si care sunt faptele tale
bune.
Iar cimpoiasul i-a spus:
- Sfintite Părinte, ce viată si ce fapte bune cauti la mine, un lăutar
care supără pe Dumnezeu cântând pe la nunti?
Atunci sfântul sihastru i-a spus:
- Te jur pe Dumnezeu să nu tii taina ascunsă de mine, căci eu nu de voie
am venit aici, ci sunt trimis la tine de îngerul Domnului.
Atunci cimpoiasul a spus:
- Ce lucruri vrei să auzi de la mine, părinte sfinte, că eu în viata mea
am fost căpetenie de tâlhari si nu este păcat pe care să nu-l fi făcut.
Iar acum, după cum vezi, sunt lăutar si cânt pe la nunti. Deci ce fapte
bune poti să afli la un asemenea om?
Iar sfântul i-a zis:
- Eu am venit aici nu ca să-mi spui faptele tale cele rele, ci pe cele bune.
Vezi că te-am jurat cu numele Domnului si nu poti să tăinuiesti cele ce
caut eu de la tine. Căci eu cu multă osteneală, cu foame si cu sete, din
munti depărtati am venit până la tine ca să mă folosesc.
Atunci cimpoiasul a chemat pe sotia sa si i-a zis:
- Adu, te rog, un scaun pentru sfântul bătrân, că iată stă în picioare
si se osteneste după atâta cale.
După ce a stat bătrânul sihastru pe scaun, cim-poiesul a început a-i spune
asa:
- Părinte sfinte, eu păcătosul si necuratul nu sunt vrednic să primesc
în casa mea un om asemenea sfintiei tale, căci multe răutăti am făcut
în viata mea. Dar fiindcă m-ai jurat cu numele Domnului si fiindcă zici
că ai avut vestire de la înger să vii la mine păcătosul cel cu totul
nevrednic, apoi îti voi spune sfintiei tale si unele fapte bune pe care le-am
făcut pe vremea când eram sef de tâlhari si aveam sub conducerea mea mai mult
de 30 de hoti, asemenea mie. Si iată ce am a-ti povesti:
Mergând noi odată călări pe cai si pe cămile pentru a mai prăda pe
undeva - căci desi făceam prădăciuni mari si mai băteam pe unii, dar
moarte de om n-am voit să fac niciodată -, deodată, mergând noi prin pustie,
iată că întâlnim o fată foarte frumoasă la chip, care mergea pe o cărare.
Cum au văzut-o tova-răsii mei, care erau si cam ametiti de vin, au vrut
să o prindă si să o batjocorească. Iar aceea, văzându-se în această
primejdie si cunoscând că eu sunt mai-marele lor, a alergat la mine cu lacrimi
si s-a prins de picioarele mele rugându-se să nu o las pe mâna acelora ca
să o batjocorească. Si mi-a spus:
- Eu, domnule vătaf, am pierdut niste vite si acum am rătăcit pe aici
căutându-le si iată că am căzut în mâinile voastre, dar vă rog foarte
mult, pentru Dumnezeu, nu mă lăsati. Fie-vă milă de mine care nu am
pe nimeni în pustia aceasta ca să mă ajute, decât pe Bunul Dumnezeu.
Iar eu i-am zis:
- Nu te teme, fată, că nu ti se va întâmpla nimic. Numai îti cer ca si tu
în viata ta să te rogi lui Dumnezeu să facă milă cu mine si să mă
scape de primejdie si de moarte năprasnică.
Si asa am dat ordin la toti, ca nimeni să nu se atingă de ea, ci s-o lase
să se ducă cu pace. Văzând biata fată că a scăpat din primejdie
si de batjocură, mi-a sărutat picioarele si mi-a zis:
- Să-ti dea Dumnezeu plată în ziua judecătii si să aibă milă de
tine precum si tie ti-a fost milă de mine.
Si zicând acestea, s-a dus în drumul ei...
Mai trecând apoi câtiva ani de hotie, s-a întâmplat că am dat peste altă
fată tânără si frumoasă lângă cetatea Alexandriei în pădure, care
tinea în mână o funie lângă un copac si se pregătea să se spânzure.
Îndată ce au văzut-o tovarăsii mei, au prins-o si voiau să-si bată
joc de ea. Dar eu le-am spus:
- Dati-i pace, să vedem ce are de gând.
Si am întrebat-o:
- Ce-i cu tine, fată?
Iar ea a răspuns:
- Văd că voi sunteti hoti. Deci vă rog pe voi să mă omorâti, aici,
căci nu mai vreau să trăiesc. Iată, dacă nu soseati voi, cu funia
asta eram gata să mă spânzur.
- Dar de ce?
- Un băiat de bun neam a vrut să mă ia în căsătorie. Dar acum nu mai
vrea să mă ia pe mine pe motiv că sunt săracă; iar el are avere multă
si de aceea vrea să ia pe o alta bogată, asemenea lui.
- Si ce ti-a zis mirele tău?
- Mi-a spus că dacă nu am o sută de galbeni de aur nu mă ia. Si eu am
numai patru, că mama mea este văduvă si săracă.
Atunci mie mi s-a făcut milă foarte tare de frumusetea si tineretea ei si
am zis către tovarăsii mei:
- Măi, dati fiecare dintre voi câte cinci galbeni.
Iar eu i-am dato sută, si asa cu totii i-am făcut fetei 250 de galbeni pe
care i-am dat în mână, zicându-i:
- Du-te copilă cu Dumnezeu si să ai parte de o căsătorie fericită,
numai ai grijă ca în rugăciunile tale să nu ne uiti nici pe noi!
Atunci biata fată, văzând această întâmplare fe-ricită care i-a schimbat
necazul în bucurie, a lăcrimat si a zis:
- Să facă Dumnezeu milă cu voi, asa precum si voi m-ati miluit pe mine.
Plecând ea, am zis către însotitorii mei de tâlhărie:
- Vedeti, fratilor, că azi am avut fericita ocazie să scoatem un suflet
de la moarte?
Unii din ei au si plâns de bucurie, că i-am oprit a face rău unui suflet
deznădăjduit de viată. Apoi am aflat că, ducându-se ea la Alexandria
si vestind tânărului că are atâtia galbeni, acela o ruga să meargă după
el, si asa s-au făcut toate după dorinta lor.
Altădată, mergând noi prin văile muntilor, am găsit o altă femeie
tânără, care abia se tinea pe picioa-re si plângea cu amar, că era gata
să moară de foame.
Si am întrebat-o:
- Ce-i cu dumneata pe aici?
Iar ea, căzând în genunchi, a început a spune asa:
- Domnilor, nu vă cunosc, dar vă rog dacă aveti o bucătică de pâine,
dati-mi, căci altfel mor de foame. Sunt sapte zile de când nu am gustat nimic,
nici apă si nici hrană. Sotul meu este căpitan de vapor si a pierdut corabia
într-o furtună, dar el a scăpat viu. Însă l-au condamnat la închisoare
pe viată, învinuindu-l că n-a condus bine corabia si că de aceea a pierdut
încărcătura în valoare de 5000 de galbeni. Si asa pe sotul meu l-au ridicat
si toată averea noastră a fost luată. Încă si pe copiii nostri i-au
luat. Iar eu de abia am scăpat cu fuga de n-am căzut în mâinile lor.
Asa am venit în pustia aceasta rugându-mă lui Dumnezeu ca ori să mor aici,
ori, de este voia Lui să mai trăiesc, să facă milă cu mine si, cu
judecătile pe care le stie, să facă minune cu mine ca să scap cu zile
si să nu mă închidă si pe mine pe toată viata. Asa m-am rugat, fiind
hotărâtă mai bine să mor aici de foame si de sete, decât să merg în
cetate, unde stiu ce mă asteaptă.
Deci, văzând primejdia în care a căzut această familie, am zis către
acea femeie necăjită:
- Femeie, cât ai zis că a pierdut sotul tău?
- Ca la 5000 de galbeni, a spus ea.
- Hai cu noi!
- Nu pot merge, căci, după cum vedeti, am slăbit foarte mult de foame
si de sete.
Atunci i-am dat să mănânce pâine si să bea apă. Iar după putină
odihnă întărindu-se, încet-încet a mers cu noi până la pestera noastră
tâlhărească. Însă ea foarte se temea, nestiind ce hotărâre vom lua asupra
ei. Când am ajuns la pesteră, ea a căzut în genunchi la rugăciune către
Dumnezeu, apoi a zis către noi:
- Vă rog, fratilor, să vă fie milă de mine, căci vedeti în ce necaz
sunt.
Atunci eu i-am zis:
- Femeie, eu sunt căpetenie peste banda aceasta de hoti. Priveste la vasul
aceasta plin cu bani de aur. Ia-ti de aici 5000 de galbeni.
Iar femeia uimită, neavând în ce-i pune, si-a luat basmaua de pe cap si, numărând
banii, i-a pus în ea. Apoi i-am dat pâine să se hrănească si, scotând-o
până aproape de cetate, ne-am despărtit de ea, spunându-i:
- Du-te, femeie, si plăteste ceea ce datorati statului si scoate-ti sotul,
copiii si averile voastre.
Aceasta, sfinte părinte, a fost în viata mea a treia faptă bună făcută
cu femeile. Altă dată, mergând cu ceata mea de tâlhari prin pustie ca să
ne ascundem prăzile ce le făcusem, am întâlnit doi oameni, frati de mamă
după spusa lor. Acesti oameni erau numai în cămasă, desculti, cu capetele
goale si foarte tristi. Eu, văzându-i, i-am întrebat:
- Unde mergeti voi asa prin pustia aceasta?
Iar ei au zis:
- Domnule, noi am avut sub paza noastră averea unui mare dregător împărătesc.
Si fiind noi paznicii acelui aur, într-o noapte a venit o ceată de hoti, au
spart casa dregătorului care tocmai atunci era plecat si au luat acea avutie
în valoare de 10.000 de galbeni. Când a venit boierul a dat vina pe noi, spunând
că am fost complici cu acei hoti la prădarea averii lui. Iar noi, văzând
primejdia în care am căzut, am fugit, ca să nu ne ia în stăpânire si să
ne pedepsească cu amare chinuri si închisoare.
Atunci eu le-am spus:
- Întoarceti-vă înapoi, căci pe boierul acela îl stiu eu (căci ei fuseseră
hotii care l-au prădat) si o să-l facem să-si găsească toate lucrurile
care i s-au furat, dar cu conditia să vă dea vouă pace.
Ei au zis:
- Noi, domnule, nu ne mai întoarcem, căci am auzit că acel boier vrea să
ne piardă cu moartea.
- Nu vă temeti, le-am zis. Haideti cu noi!
Si asa ei au prins curaj si s-au întors. Iar când a înserat, ne-am dus cu ei
la boier si i-am spus:
- Stii cine te-a prădat?
- Nu.
- Noi, pe care ne vezi. Apoi am adăugat: Iată lucrurile tale si banii tăi.
Ia-le si să stii că dacă vei pedepsi pe acesti oameni nevinovati, apoi
vom veni când nici nu gândesti si îti vom lua si averea si viata.
Si asa acela cu jurământ a făgăduit că nu-i va pedepsi pe acei oameni
nevinovati, care adormiseră tocmai în vremea când noi am prădat pe acel
boier.
După o vreme, Sfinte Părinte Pafnutie, am căzut si noi în mâna stăpânitorilor,
că asa este viata de tâlhar. Ceata s-a desfiintat si eu am fost bătut si
schingiuit. Am dat înapoi pe cât am putut din cele furate si fiindcă nu făcusem
în viata mea moarte de om, am scăpat cu 20 de ani închisoare. După o vreme
a fost o oarecare gratiere si mi s-au mai scăzut din ani si asa am venit si
eu la casa mea având vârsta de peste 50 de ani.
Si văzând că nu am cu ce trăi, fiind foarte sărac, m-am apucat să
cânt si eu din cimpoi pe la nunti, căci stiam bine să cânt din tineretile
mele, ca să-mi câstig astfel pâinea cea de toate zilele. Si asa până azi
îmi petrec zilele cu sotia mea, cu care, după ce am venit de la închisoare,
m-am sfătuit să trăiesc în curătie, ca fratii, ea învoindu-se bucuroasă
la acest lucru, fiind femeie cu frica lui Dumnezeu. La sfânta biserică mergem,
din toată sărăcia noastră facem putină milostenie si, pe cât putem,
ne rugăm si postim. Iată, sfinte părinte, aceasta este petrecerea noastră
pe acest pământ.
Atunci Sfântul Pafnutie a zis:
- Frate, lasă cântările acestea lumesti care strică sufletele multora
si hai cu mine la călugărie, iar pe sotia ta du-o la o mănăstire de
călugărite.
Auzind ei de la sfântul bătrân aceste cuvinte, cu mare bucurie s-au făgăduit
să facă cele poruncite lor. Si nu după multă vreme, cimpoiasul Ioan
- căci asa îi era numele - a venit în pustie la sfântul staret. Iar acesta
l-a pus într-o pesteră aproape de el si l-a învătat cum să se roage, dându-i
o Psaltire în mână spre a o citi ziua si noaptea. Iar hrana cea de trebuintă
odată pe zi o primea de la bătrânul.
Asa fericitul Ioan cimpoiasul a petrecut în sfânta pustnicie 15 ani, după
care, văzându-si cu 40 de zile mai înainte sfârsitul, s-a mai spovedit o dată
de tot ce gresise, s-a împărtăsit din mâna staretului celui sfânt cu Preacuratele
Taine ale lui Hristos si, adormind în Domnul ca un fericit sihastru, s-a dus
să se odihnească cu sfintii lui Dumnezeu întru desfătarea cea negrăită
si vesnică.
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
DESPRE
APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN
DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA
DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI,
NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE
DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA
LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3
SFATUL DRACILOR
DESPRE MOARTE
DESPRE
FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
SFATURI DUHOVNICESTI
Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa
1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile
preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata
de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15. Prozelitismul
sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti
Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa
Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)
Parintele Arsenie Papacioc
Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3
- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie
- Convorbiri duhovnicesti I (NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)
Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie