MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Preacuvioase Părinte duhovnic Paisie,

Prin mijlocirea fratelui Petru, care stăruieste mereu să facă o legătură între noi, având câteva momente libere aici la casa din deal, vă trimit smerite închinăciuni si metanii cu dragoste în Iisus Hristos, în anul 1982, si doresc ca Preasfântul Dumnezeu si Preacurata Lui Maică să vă lungească zilele spre folosul miilor de crestini care vă cercetează si în anul care vine să sporiti întru crestere si întru darul lui Dumnezeu, să fiti de folos si nouă monahilor, la tot poporul si credinciosilor care vă cercetează.

Vă doresc din toată inima multi si fericiti ani si vă rog iar din toată inima să nu mă uitati si pe mine păcătosul, lenesul si necuratul, în sfintele si curatele rugăciuni care le faceti acolo către Mântuitorul si Maica Domnului.

Eu, ca totdeauna, sunt încărcat de griji, de răspândire, de lenevire, de nesimtire, de neluare aminte, de acedie, adică de moleseala vointei, si măcar că am intrat într-un an nou, în loc să pun început bun, merg înapoi ca racul.

Blagosloviti si mă iertati pe mine, păcătosul.

PARINTELE CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE

(Vineri, 1 ianuarie 1982)

Cuviose Părinte duhovnic Arsenie,

Văd că nu mă lasă în pace fratele Petru până nu trimit câteva cuvinte pe acolo. Mă minunez de dragostea lui cum s-a aflat el între noi să putem vorbi unii cu altii. Se vede că este lucrarea Preasfântului Dumnezeu prin el.

Asadar, având câteva momente libere, vă rog din toată inima să primiti din partea nevredniciei mele smerite închinăciuni si sărutări cu dragoste în Iisus Hristos.

Preasfântul si Preabunul Dumnezeu si Preacurata Lui Maică si toti sfintii să vă ajute să sporiti si să fiti de mare folos milioanelor de credinciosi care vă cercetează acolo si vă cer sfat si pe care îi mângâiati si-i ziditi în Hristos.

Bine faceti că vă tineti de cuvântul marelui Apostol Pavel, care zice: Nimenea al său să nu caute, fiecare să lucreze pentru binele si zidirea aproapelui.

Bine faceti că sunteti de jertfă acolo cu atâtea mii de suflete, deoarece, după învătătura Sfântului Isaac, folosul fratelui este roada ta.

Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur într-una din Omiliile sale zice asa: "Eu vorbesc din catedrala aceasta - adică a Sfintilor Apostoli din Constanti-nopol -, si văd multime de oameni aici. De se vor întoarce 100 la Hristos, plată însutită voi avea. De se vor întoarce 60 sau 30, nu mică este plata; iar de se va întoarce numai unul, si pentru acesta mare plată îmi va da mie Hristos, că un singur suflet este mai scump decât toată lumea, după cuvântul care a zis: Ce va da omul în schimb pentru sufletul său, măcar de-ar câstiga toată lumea. Iar de nu se va întoarce chiar nici unul, eu nu voi înceta să învăt si să predic, deoarece fântânile izvorăsc si izvoarele curg, măcar de ar lua cineva si ar bea apă din ele sau nu ar bea, ele îsi fac datoria".

Asa cum vă stiu activ, aprins în credintă, cu dragoste de a zidi pe altii si a-i folosi; asa cum v-am cunoscut cu mila Domnului cât am fost împreună, tot asa, cu atât mai mult acolo unde v-a dus Dumnezeu, să puneti toată activitatea duhovnicească în folosul poporului si a atâtor mii de suflete însetate după cuvântul lui Dumnezeu.

Din toată inima doresc ca Preasfântul Dumne-zeu să rânduiască ca, atunci când vom muri si ne vom întâlni înaintea Mântuitorului, să văd în urma Părinte-lui duhovnic Arsenie un sobor de mii si mii de suflete curătite si luminate de el prin cuvânt si pilda vietii.

Această dorintă să fie pururea între noi, ca, cu darul lui Dumnezeu, să lucrăm în slujba aproapelui, si mila lui Dumnezeu va completa neputintele noastre cu folosul sufletelor care ne cercetează si ne cer ajutorul duhovnicesc.

Fiind îndemnat si de fratele Petru, vă rog, dacă credeti de bunăcuviintă si socotiti că-i bine, să trimiteti la toti iubitii credinciosi din Constanta si Mangalia, care ne cunosc, multă bucurie în Hristos, mângâierea Duhului Sfânt, spor în cele duhovnicesti în anul acesta în care am păsit (1982) si mai presus de toate, tuturor le dorim mântuirea sufletului si să sporească în frica lui Dumnezeu, în dragostea lui Dumnezeu si în toate faptele bune.

Mila Domnului nostru Iisus Hristos si Acoperământul Preasfintei si Preacuratei Sale Maici să rămână cu noi în veacul de acum, în anul care vine si în veacul cel viitor. Amin.

PARINTELE CLEOPA CATRE PREACUVIOSUL PARINTE ILARION

(Vineri, 1 ianuarie 1982)

Preacuviose Părinte Arhimandrit Ilarion,

Iată fratele Petru l-a pus Dumnezeu între noi un fel de mijlocitor, prin care ne întâlnim asa pe această cale cu ajutorul aparatului, noi fiind la mare distantă. El îmi spune să vă trimit câteva cuvinte.

Eu, păcătosul si nevrednicul, din partea mea vă trimit mai întâi smerite închinăciuni cu dragoste în Iisus Hristos si vă doresc înaintea Preasfântului Dumnezeu si a Preacuratei Lui Maici să vă sporească puterile duhovnicesti, energia fizică si cea duhovnicească si în anul care a sosit să stati în slujba apostolatului acolo pentru milioanele de suflete care vă cercetează si vă cer ajutorul duhovnicesc.

Preasfântul Dumnezeu să vă întărească, să vă mângâie, să vă sprijinească în această activitate duhovnicească si Preacurata Lui Maică să vă acopere cu dumnezeiescul ei Acoperământ de ispitele văzutilor si nevăzutilor vrăjmasi. Si vă rog din toată inima să nu mă uitati pe mine păcătosul la sfintele rugăciuni, că eu niciodată până acum n-am pus început bun de faptă bună.

Multă bucurie în Iisus Hristos si multă dorire de sporire si crestere în cele duhovnicesti. Spuneti tuturor ce ne cunosc de acolo si pe toti vă rog să nu mă uitati în sfintele rugăciuni. Amin.

RăSPUNSUL PăRINTELUI ILARION
CăTRE PăRINTELE CLEOPA
Preacuvioase Părinte Cleopa,
Tare mult m-am bucurat de cuvintele frumoase pe care le-ati adresat către mine, păcătosul, care mă găsesc la Cernica.
M-am bucurat tare mult că sunteti sănătos si vă rugati si pentru mine păcătosul.
Eu mă rog Bunului Dumnezeu ca să vă tină sănătos si pe mai departe, si cu rugăciunile preacuviosiei voastre să mă întăresc si eu în lupta pe care o am zi de zi, atât cu patimile mele cât si cu lupta ce vine din afară.
Vă sărut mâna cu multă dragoste si cred si doresc să ne întâlnim cât mai degrabă spre a ne împărtăsi cuvinte de întărire si de bucurie, cuvinte de ajutor duhovnicesc spre mântuire.
Blagosloviti si mă iertati pe mine, păcătosul Ilarion Argatu!

Părinte Paisie, Părinte Cleopa si toti dragii mei de la Sihăstria.
Nemernicia mea a făcut să lupt singur, păstrând în inimă duhul Sihăstriei de atunci. Locul acela în sihăstreasca Sihăstrie ajută mult si mai ales preacuviosiile voastre, Părintele Cleopa, Părintele Paisie, Părintele Ioil, Părintele Chiril, Părintele Macarie si Valerian si alti dragi părinti ai mei de acolo. Ati păstrat o cuviincioasă si îngerească unitate a duhului locului, al rânduielilor. Ati folosit multă lume ca niste stâlpi cuviosi, statornici, întelepti si cu inimile calde pentru toti.
Stiu că duhul vă spune că eu sunt slab si rănit, dar si mă bucur foarte mult că mă cercetati si simt mângâierea ce mi-o dati si pe care am simtit-o totdeauna de când a binevoit pronia cerească să vă cunosc. Vă iubesc mult! Împrejurările fac să fiu departe si Bunul Dumnezeu si Măicuta Domnului stie si lacrimile mele străine si sărace pentru mântuirea mea cu ajutorul duhului vostru.
Nu pot să nu amintesc si de preaiubitul Ambrozie si Marcu care se luptă asa cum îi place bunului Dumnezeu să fim pe lumea aceasta.
Vă sărut mâinile cu multă smerenie si iubire, eu, fiul vostru slab, dar plin de nădejde, Arsenie. Amin.

M-am bucurat, Părinte Arsenie, de blagoslo-venia sfintiei voastre si de dragostea ce ne-o purtati, pentru că nu ne-ati uitat, de ne-ati pomenit pe noi si pe toti care i-ati cunoscut.
Noi vă dorim tot ce este bun si frumos, tot ce este folositor si plăcut lui Dumnezeu si dacă nu ne vom mai întâlni în viata asta, să ne facă Dumnezeu parte să ne întâlnim acolo în vesnica fericire. Amin.
Blagosloviti si mă iertati!

Preacuvioase Părinte si mult iubite si fratele meu, Arsenie.
Multumesc Preasfintei si de viată Făcătoare Treimi, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si mijlocirii tuturor sfintilor, care au binevoit măcar asa prin aceste mijloace să putem vorbi de la această mare distantă care ne desparte numai cu trupul, nu si cu duhul.
Iubite Părinte, mai întâi vă multumesc din toată inima că nu ne-ati uitat si păstrati unitatea duhului si dragostea aceea ce a fost oarecând între noi.
Dragostea lui Dumnezeu nu cunoaste hotare; ea nu cunoaste granite. Dragostea lui Dumnezeu trece peste toate si nu numai peste granitele veacului de acum, a unei tări sau a unei localităti, ci ea trece si peste granita mortii.
Auzim pe marele Apostol Pavel zicând: Limbile vor înceta, proorociile se vor desfiinta, iar dragostea rămâne. Singura din cele trei virtuti teologice care rămâne în veacul viitor si nemărginitii vecilor este dragostea, care trebuie să o purtăm în sufletele noastre si care este mai mare decât toate virtutile în acest veac si în cel viitor.
Iubite Părinte, îmi dau seama, după cum ati spus, că luptati singur. Nu sunteti singur! Aveti pe Preasfântul nostru Mântuitor, pe Preacurata Lui Maică si pe sfintii lui Dumnezeu. Aveti învătăturile dumnezeiestii Scripturi, ale celei vechi si ale celei noi, învătăturile dumnezeiestilor părinti si aveti practica vietii, cu care, prin darul lui Hristos, ati străbătut până acum, care vă ajută să puteti fi de mare folos în acel loc unde este atâta afluentă de suflete, care vin acolo cu atâtea si atâtea nevoi sufletesti.
Un singur suflet este mai scump decât toată lumea, că la această valoare l-a ridicat Însusi Dumnezeu Cuvântul, Care zice: Ce va da omul în schimb pentru sufletul său, măcar de ar dobândi toată lumea? Nu are valoare lumea toată cât are un suflet.
Deci acolo aveti posibilitate să aduceti la lumină si la mântuire nu un suflet, ci mii de suflete, numai să vă întărească Preasfântul Dumnezeu si Preacurata Lui Maică să puteti face fată, cât este cu putintă, atâtor nevoi sufletesti, care se cer mai ales acolo unde este sezonul de vară si unde vin atâtea suflete, unele mai zbuciumate decât altele de ispitele si de valurile veacului de acum.
Iubite Părinte, asa a binevoit Dumnezeu ca prin fratele Petru noi să putem vorbi de la asa mare distantă si să mai auzim unul altuia vocea, care este mult dorită între noi. Eu sunt cam bolnav cu inima, acum putin si cu ficatul de câtăva vreme. Bunul Dumnezeu stie viata noastră si scânteia de viată care o avem, cât o mai lasă Ziditorul în noi.
Sunt si eu foarte, foarte ocupat cu multe suflete, care nu-mi dau răgaz zi si noapte. Când mai am putine momente de liniste mai însemnez ceva, mai scriu câte ceva, să rămână după ticăloasa asta viată, poate pentru cineva care va voi să citească.
Cu multă umilintă si dragoste mi-aduc aminte de momentele care le-am petrecut împreună, când mi-ati fost de mare ajutor si mângâiere în scârbele mele si în necazurile prin care am trecut si totodată v-am socotit ca pe un înger a lui Dumnezeu lângă mine, că ati fost om cu frică de Dumnezeu, cu dragoste mare si cu bărbătie de cuget în toate supărările si m-ati îmbărbătat si mi-ati fost de mângâiere.
Acum Preamilostivul Dumnezeu a rânduit să fim departe unul de altul, dar această depărtare este, asa după cum am zis, numai cu trupul nu si cu duhul. Nimic nu ne împiedică pe noi să trăim într-un gând si într-un duh înaintea lui Dumnezeu, numai dacă rămâne între noi dragostea Preasfântului Dumnezeu.
Din când în când vin si de pe acolo credinciosi, de pe la Constanta, de pe la Mangalia, din Dobrogea, de pe la Tulcea, care ajung mai rar pe la noi si totusi ajung. Am întrebat când si când dacă vă aflati sănătos si unii v-au cunoscut si mi-au spus de frumoasa activitate si energia duhovnicească care vă stăpâneste ca totdeauna si în momentele de fată.
As dori, de va voi Preamilostivul Dumnezeu, să ne vedem, dar nu stim chipul proniei lui Dumnezeu ce este între noi.
Am fost invitat cu mare stăruintă să mă duc la Galati, unde Părintele Teofil Pandele s-a sârguit si a făcut o biserică si a sfintit-o în ziua de Sfintii Voievozi, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. El a trimis si masina, a venit si personal si am fost chemat eu, părintele staret, părintele staret de la Secu, de la Neamt, mai multi părinti, si eram dator să mă duc că acest părinte, încă de când era director în Ministerul Cultelor, a ajutat foarte mult această mănăstire, care stii că a fost arsă si necăjită.
Dar n-am putut să ne ducem. Una că a fost hram la Mănăstirea Agapia, tot cu hramul Sfintii Voievozi, si părintele staret a fost chemat de Înalt Preasfintitul mitropolit Teoctist să slujească acolo, si părintele staret de la Neamt si de la Secu, iar eu singur, fiind si bolnav, nu m-am bizuit; si asa că n-am fost.
Dacă era să ajung pe acolo, mă gândeam, fiindcă n-am fost niciodată în Dobrogea în viata mea, să mă duc pe la Preacuviosia Voastră, să vizitez Sfânta Mănăstire Cocosu, unde am aflat că se află moastele celor patru sfinti martiri: Atalos, Zoticos, Filipos si Camasis, care s-au găsit la Niculitel în Dobrogea. Si cu această fericită ocazie, aveam să trec si pe la Sfintia Voastră si pe la acele sfinte moaste. Dar rămâne acest lucru în voia lui Dumnezeu, poate pentru mai târziu, de voi mai avea zile.
Am dorit de multe ori, când am avut momente de liniste, să ne mai vedem. Dar, cum am zis, lăsăm toate în voia Domnului si la rânduiala Lui cea preabună. Un lucru să rămână între noi: să rămână dragostea lui Dumnezeu si bunăvointa Lui si să rugăm îndurarea Lui să nu ne despartă pe noi cu duhul. Si să rămână mila Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos si acoperământul rugăciunilor Preasfintei si Preacuratei maicii Sale si ale tuturor sfintilor cu noi păcătosii, în veacul de acum si în cel viitor. Amin.
Blagosloviti si mă iertati pe mine, păcătosul.

Spune-i părintelui Arsenie smerite închinăciuni cu dragoste, să se roage pentru mine păcătosul, că sunt foarte, foarte ocupat. Chiar acum când vorbesc mi-au venit niste studenti care au trecut pe la Mănăstirea Neamt si mi-au spus că trebuie să vină seminaristii de la Neamt cu profesorii, pentru niste predici să le vorbesc aici pe munte.
Altfel am primit o scrisoare oficială de la Mitropolie. Sunt cerut de Vlădica Antonie la un congres, nu stiu unde, si va trebui să mă duc. A venit oficial să mă duc pe ziua de 1 iunie.
Sunt cam bolnav cu inima. Obosit. Am si soborul mănăstirii, trebuie să fac si de săptămână la sfântul altar. Poporul nu mă lasă în pace. Nici nu am când mă gândi.
În momentele foarte putine, când mai am ceasuri de liniste, mă duc la casa din pădure, acolo unde-i prisaca mănăstirii si acolo mai scriu câte ceva, ca după ce voi închide ochii să rămână ceva în biblioteca mănăstirii.
Bunul Dumnezeu si Preacurata lui Maică să ne facă parte de mântuire. Vă zic "Hristos a înviat", Părinte Arsenie, si vă rog pe toti să nu ne uitati în sfintele rugăciuni!
Mila Domnului si Acoperământul Preasfintei Maicii Sale să fie si să rămână cu noi în veacul de acum si în cel viitor. Amin.

PăRINTELE CLEOPA CăTRE
PăRINTELE PAISIE
(Aprilie 1984)
Preacuvioase Părinte Paisie,
Îti vorbesc asa în grabă, în fugă, că am avut un consiliu chiar acum si am fost si cu biserica. Suntem foarte aglomerati cu lumea. Nu stim ce-om mai face cu atâta lume. Vine Înăltarea Domnului, vine Dumini-ca Mare. Am fost înstiintat că vin aici câteva clase de la seminar cu profesorii, ca să le vorbesc.
Sunt peste măsură de ocupat. As dori să te rogi mai tare, să se ducă zăpada aceea de acolo. Toată. Că atunci când am fost la Sihla, numai trei săptămâni am fost bolnav. Numai cu frectii si cu injectii. Eram să mor. Am dormit într-o chilie acolo, am asudat, eram tot apă. M-am sculat când toca la biserică si am crezut că în biserică aveti foc, si când m-am dus nu era nici în altar foc. Si am stat două ore la Utrenie si când am venit aici m-a luat o durere, ca atunci când am venit din Italia. Rinichii si rinichii si rinichii. M-a tinut vreo 2-3 săptămâni.
M-am învătat minte, când mă duc la Sihla trebuie să-mi iau schimburi cu mine si s-o iau încet, să iau seama cum dorm si ce fac. Dacă va fi mila Domnului si a Maicii Domnului sper, peste o săptămână-două, adică înainte de Înăltare, să ne mai vedem, numai dacă ai să te rogi sfintia ta să se ducă toată zăpada. Când mă duc acolo să fie cald! Să-i spui Părintelui Ilarion de la bucătărie, ca atunci să facă un bors de urzici bun! Stie el cum.
Stăm si noi de azi pe mâine. Obositi până-n gât. Avalansă de lume. Grija de sobor. La biserică am fost de rând în prima săptămână după Pasti si acum îmi vine rândul iar. Cât va mai rândui mila Domnului si cu rugăciunile Preacuviosiei voastre, ne vom strădui să mai facem câte ceva.
Vă rog să nu mă uitati în sfintele rugăciuni, si când o fi să mă duc pe acolo, dacă a rândui Domnul, vom vorbi mai pe larg cele ce ne va da Bunul Dumnezeu atunci în gând.
Acum merge fratele Petru, care este un fel de curier, de la Constanta până la noi, si de aici până la Bucuresti si în toată lumea, si duce vorbele noastre de aici dincolo. Să-l pomeniti si pe el la rugăciune si pe mine păcătosul.
Blagosloviti si mă iertati!

Părintele Cleopa, vă multumesc pentru dragos-tea care o aveti si o purtati pentru mine păcătosul si mă bucur pentru că ne-ati făgăduit că veti veni pe la noi. Eu v-am asteptat când a cânta cucul, dar la noi încă n-a prins a cânta cucul; la noi încă-i iarnă.
Dumnezeu să ne ajute ca să ne mai întâlnim si pe lumea asta si să ne dea Dumnezeu răbdare în toate cele ce le rânduieste pentru mântuirea noastră. Amin.

Se luptă săracul singur la Techirghiol. Este unul cu barbă mare. Si este un om cu toată inima pentru Biserica lui Hristos si pentru mântuirea lumii. El, unde s-a dus, a făcut mare cinste Bisericii. Îi sincer si cu el si cu Dumnezeu si cu lumea. Mare dragoste are de a învăta pe oameni. Si are un cuvânt. Cred că-l mai are si acum: "Fratilor, nu vă jucati cu mântuirea!" Asa le spune. "Nu vă jucati cu mântuirea".
Încă de când era frate predica. Se chema fratele Anghel, când l-am primit aici. Îl aveam ucenic la stăretie. Si aveam un scaun, un jilt pe care dormeam noaptea, ca preot tânăr să fiu mai treaz. O dată mi-a zis: "Îmi dai voie, când nu esti acasă, să stau eu pe scaunul acela?" I-am zis: "Stai". Si apoi de-acolo le tinea lectie: "Băgati de seamă! Eu sunt ucenic, doar sunt în scaunul staretului. Eu vă învăt în locul lui!"
Si le spunea frumos si-i învăta. Asa a fost viata lui. Foarte, foarte sincer si hotărât. Si s-a jertfit săracul în multe părti în tara asta. Si acum este acolo si cred că a trecut si el de 70 de ani, că eu nu mai tin minte. Si el nu uită mănăstirea de unde a plecat.
L-am avut si la Slatina, altă mănăstire unde am fost eu staret. Eu stiu că el pune toată inima să-i învete pe oameni, să le spuie. Si el îi slăbit, săracul, si nu mai poate. Amu si bătrânetea...

Părinte Arsenie, acum când grăiesc cu sfintia ta, casa-i plină de lume; vede fratele Petru. Mai trebuie să sosească si 50 de crestini de la Pitesti acum. Suntem peste măsură de aglomerati. Dar mă bucur că vă tine Dumnezeu si Maica Domnului cu sănătate si cu putere de muncă până în ziua de astăzi.
Eu sunt un hârb legat cu sârmă. Operatie grea am avut astă-vară. Hernie strangulată. Acum sufăr cu inima, mă cam dor si plămânii. Este si vârsta. Mai am trei săptămâni si păsesc pe 75 de ani. Si să fie mila Mântuitorului cu noi să ne întâlnim la rai. Poate aici n-om fi vrednici să ne mai întâlnim. Eu as dori să ne întâlnim în toată ziua, dar suntem la mare distantă.
Luptati-vă acolo, cu darul lui Hristos si cu rugăciunile Maicii Domnului. Eu vă am cu nevrednicie în pomelnicul meu de la Sfânta Proscomidie. Si vă am nu numai eu; multi părinti vă au care v-au cunoscut. Unde v-ati dus, ati fost omul dreptătii si al fricii de Dumnezeu si om cu mare dragoste de a mântui pe toti.
De aceea vreau să vă spun, fiindcă a venit fratele Petru, avem în fată Sfântul si Marele Post. Trebuie să luăm în călătoria noastră, de sapte săptămâni, întâi si întâi rugăciunea si postul. Apoi osteneala, apoi citirea sfintelor cărti, paza mintii, privegherea mintii; grijă mare de minte, că tot păcatul de la minte începe, si trezvia atentiei ne trebuie în toată clipa.
De aceea, bun este si postul si rugăciunea si mintea veghetoare, dar mai mult decât toate este dragostea. Asa ne-a arătat Apostolul Pavel, că mai mare decât toate rămâne dragostea. Milă, cât vom putea de fiecare, pentru că mila este fiica dragostei. Cu milă să lucrăm cât vom putea, ca să câstigăm si noi milă în ziua Judecătii si în vremea mortii.
Să ne ajute Preasfântul Dumnezeu si Maica Domnului si mie păcătosului si sfintiei voastre ca să terminăm călătoria cu bine si să ne întâlnim la rai.
Vă doresc toată bucuria duhovnicească în acest sfânt si mare post si să ajungeti cu bucurii duhovnicesti si în lumina Învierii lui Iisus Hristos, să vă bucurati de ziua Învierii Lui.
Vă doresc bucurie, sănătate, mântuire si să nu ne uitati în sfintele rugăciuni. Amin.

Blagosloviti, Preacuvioase Părinte Cleopa, Preacuvioase Părinte Paisie, Preacuvioase Părinte Ioil si Valerian, cuviosi părinti Ambrozie, Varsanufie, Macarie, precum si toti părintii mănăstirii.
Cu frică de Dumnezeu si cu sincere si smerite gânduri vă cer blagoslovenie din inimă si rugăciuni la toti. Nu m-am înstrăinat sufleteste absolut cu nimic de preacuviosiile voastre si de locul acela scump si sfânt, Sihăstria.
Sunt zi de zi cu inima la sfintiile voastre si aceasta este o mare mângâiere pentru mine. Bunul Dumnezeu, se vede, a rânduit ca eu să port pe alte meleaguri crucea si numele sfintei Sihăstrii. Stie Bunul Dumnezeu că, cu toată neputinta mea, nu am făcut decât cinste sfintei noastre Sihăstrii si, de asemenea, numelui preacuviosiilor voastre, Părinte Cleopa, precum si la toti, chiar la toti părintii si vietuitorii acestei iubite mănăstiri.
Am fost pe unde am fost, si singur am fost mereu. Nu m-am despărtit de nădejdea si puterea harului divin, si cu mare frică vă spun că nici de bucuria ce vreau s-o am, având pe Preasfânta, Preascumpa, Preaputernica mijlocitoare, Maica Dom-nului, la care nu va nădăjdui nimeni în zadar.
Aici am intrat în al unsprezecelea an de când sunt aici. Valuri, valuri de credinciosi vin la Techirghiol. Sunt obligat să-i primesc, să-i înteleg si la toti să le dau câte ceva si să plece cu nădejde.
Sunteti, Preacuvioase Părinte Cleopa si cu toti părintii, bucuria mea. Vă port cu drag si vă consider mereu puternici. Să nu mă lăsati din rugăciuni, precum si nevrednicia mea pe preacuviosiile voastre.
Blagosloviti si mă iertati pe mine, Arsenie protosinghelul.

Vă duceti la Părintele Cleopa de vale? Apoi el, cu darul lui Dumnezeu care îl are, vă satură de vorbă. A fost si el bolnav, l-a mai durut un picior, acum s-a mai îndreptat.
El nu încetează cu programul lui. Lucrează. Numai cărti de ale lui face. Si cu cuvântul si cu scrisul. Părintele Cleopa a mai fost pe la noi. Vine o dată sau de două ori pe an. Cam asa vine la noi. Dar poate de acum va veni mai des.
A avut în plan să plece prin America, unde a mai vrut el să plece, dar a renuntat. Este bolnav. Nu se poate despărti de mormintele fratilor lui, a maicii lui, că-i la Agapia Veche. Totdeauna în predicile lui aminteste si de fratii lui, că a avut frati atâtia si, în sfârsit...
Părintele Cleopa, el îi singur în tara noastră cu darul care i l-a dat Dumnezeu lui. În sfârsit...
Spuneti-i să se roage, să mă pomenească la rugăciune, că eu sunt de azi pe mâine. Doamne ajută!

În anul 1929 am venit eu la mănăstire. L-am cunoscut pe Părintele Paisie de când era fratele Petru. Era vizitiu la caii staretului Vladimir Bodescu. Venise de pe front de la Budapesta, a fost în primul război mondial. Mi-aduc aminte, săracul.
Cât de obosit este, când vede că vin oamenii, tot de milă zice: "Hai să-i primesc!" Dăunăzi era acolo si era si Neonil. El, săracul, cu piciorul stâng umflat, nu mâncase toată ziua, nici nu dormise. Si iaca vin niste oameni din Bucovina: "Sărut mâna, domnu' părinte! că asa vorbesc ei. Am venit...". "De unde sunteti voi?". "De la Marginea...". Dar el trebuia să mănânce ceva în ziua aceea, că nu mâncase nimic. Era obosit. Dar Neonil zice: "Oameni buni, vreti să-l omorâti numaidecât? Uite, este bătrân! N-a mâncat! Nu-l lăsati nici să doarmă, nici să se roage, nici nimic! Îl doare piciorul! Uite piciorul celălalt este umflat si îl doare". Dar Părintele Paisie îi zice: "Măi, Neonile, măi, lasă-i săracii, măi! Mă dor picioarele, dar nu mă doare limba, măi. Dă-le drumul să vină". Si i-a primit si pe aceia.
Acum Părintele Paisie este cel mai bătrân. A păsit pe 88 de ani la 20 iunie. În 1897 e născut. Părintii lui se chemau Ioan si Ecaterina. Tatăl lui a fost pădurar multi ani, dintr-un sat Stroiesti, din comuna noastră, de acolo. Si el a stat la Cozancea 28 de ani. A fost staret acolo si eclesiarh mare. Apoi l-am adus eu aici la Sihăstria, când eram staret în anul 1948. L-am cerut la mitropolie, i-am făcut mutatie, lui si părintelui Chiril. Si de atunci este aici. El a intrat în mănăstire în 1921. Fratii mei, Gherasim si Vasile, au fost ucenici la dânsul prin 1925-1927.
El cât a putut a mărturisit, cât nu, a citit. Când nu, le-a zis un cuvânt de folos. N-a respins pe nimeni, cât a putut el. El asa se stinge, în mijlocul poporului, dar multă lume are să plângă după el. A fost tare răbdător si tare bun. A fost un om care i-a mângâiat pe toti. Sub epitrahilul lui si-au aflat mângâiere si liniste mii si mii de suflete în viata lui.
Mila Preasfintei Treimi si Acoperământul Maicii Domnului să fie cu noi si în veacul de acum si în cel viitor. Amin.

PăRINTELE DIMITRIE BEJAN
CăTRE OBSTEA
MăNăSTIRII SIHăSTRIA
Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie,
Vă sărut mâna la amândoi. Mâinile drepte. Mi-ati fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati, pentru că stiti ce vreti de la Dumnezeu. Să mă ierte Părintele Cleopa! Asa a fost în constiinta mea, de când l-am văzut si până astăzi, când fac această declaratie, că este cel mai curat călugăr la ora actuală din Ortodoxia românească.
Poate pe la Sfântul Munte să se găsească oameni superiori călugărilor nostri. Iar Părintele Ioanichie, el încă îl caută pe Dumnezeu. Este supraocupat cu cărti. Scrie! Are darul de a scrie si de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu! Mai ales în partea practică a crestinismului nostru. Să-l ajute Dumnezeu să-si facă ucenici!
Dacă Părintele Cleopa si Părintele Ioanichie nu lasă ucenici în urma lor, pustia se instalează la Sihăstria! Si-i păcat! Atâta duh: Paisie, Cleopa, Ioanichie si a mai fost staretul lor, părintele Ioanichie Moroi
Acolo a fost un duh bun încă de la înfiintarea acestui schit care a devenit mănăstire acum. As fi vrut să mor acolo, dar cred că Dumnezeu a hotărât să mor aici. Nu-s supărat. Noi rămânem cu trup, Părintele Cleopa si Părintele Ioanichie Că trupul se dă firii de Dumnezeu zidite. Până când? Poate într-o mie de ani, poate în mai putin. Ne prefacem! Răsar flori din noi; răsar copaci, urzici si spini!
Dacă sufletul nostru este bun la Dumnezeu, răsare la căpătâiul nostru un prun sau un măr sau un pom roditor! Dacă nu, urzici si spini! Peste o mie de ani nimeni nu va sti de Cleopa si de Ioanichie. Veti fi în rai! Să vă uitati de acolo, fără binoclu, la călugării de la Sihăstria! Viitorii călugări! Să veniti si, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i îndrumati! Este singura noastră obste călugărească care a găsit drumul direct la mântuire! Poate. Poate să fie si călugării de la Frăsinei! Poate acolo să fie si mai sporiti, pentru că nu pătrund femei în mănăstire.
Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie, să faceti călugări, dar mai târziu, pe la 30 de ani. Să treacă întâi prin foc. Îl iei de pe băncile scolii si-l faci preot la 18 ani? Sunt preoti chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici nu au auzit de canoane. Trebuie crescuti ani de zile la umbra unui duhovnic; si încă un duhovnic ales, care să fie bun, perfect si cu cunostinte depline.
Unii sunt copii! Sunt tineri. Nu stiu că au intrat cu un picior în Rai! Nu stiu. Nici nu stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum să stie. Să li se spună! Nu-i obligatoriu să fie multă lume în mănăstire. Iar mănăstirile să rămână, ca întotdeauna, locul în care mergem noi ceilalti să ne împărtăsim!
Vă sărut mâna, Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie! Si, când o să mor, o să mă duc la Dumnezeu si o să spun că faceti treabă bună, si vă astept în Rai! Dacă suferintele noastre pe pământ vor trage 51% în cumpăna lui Dumnezeu, si păcatele noastre vor fi numai 49%, atunci intrăm în Rai! Adică Bunul Dumnezeu apasă pe cumpăna aceea a faptelor bune si rele, apasă cu un deget si zice: "Hai să fie! Intră în bunătatea Mea!"
Asta o spun pentru mata, Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie, care îmi sunteti si dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu decât cu dragoste! Asa se spune în Sfânta Carte. Cu bunătate, zic eu! Numai cu asta. Trebuie să fii bun nu numai cu cel care îti dă mâncare si haină. Să fii bun cu cel necăjit
Eu vă sărut mâna si vă multumesc si vă zic: Să trăiti încă pe pământ pentru că sunteti necesari. Amin.

Iubite Părinte Dumitru, vă multumim în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, pentru cuvântul duhovnicesc ce ni l-ati trimis acum, la început de an nou. Începutul unui nou an de viată însemnează, pentru noi toti, si începutul unei vieti noi în Hristos.
Rugati-vă pentru noi, iubite Părinte Dumitru, să ne dea Dumnezeu, în restul vietii, mai multă râvnă pentru rugăciune, pentru Biserică si lacrimi de pocăintă, ca să ne putem mântui.
Rugati-vă pentru noi să fim umbriti de harul Sfântului Duh, în această viată trecătoare, ca să putem mângâia si noi pe cei care vin pentru sfat si rugăciune, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu.
Rugati-vă pentru tara noastră, România, să fie ocrotită, prin mâna lui Dumnezeu, de toate primejdiile si ispitele ce ne împresoară din toate părtile!
Rugati-vă lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru preoti si ierarhi, pentru credinciosi si mănăstiri, ca să putem face voia Lui si să dobândim mântuirea sufletelor noastre, care sunt mai scumpe decât toată lumea.
Rugati-vă pentru Biserica Ortodoxă să iasă biruitoare din lupta aceasta cumplită cu satana, cu sectele, cu ateismul si să putem creste fii duhovnicesti vrednici pentru Biserica lui Hristos.
Vă stiu de atâtia ani. V-am fost cu nevrednicie un timp duhovnic si vă pretuim mult pentru bărbătia, statornicia si credinta cu care va întărit Dumnezeu, ca să iesiti biruitor din atâtea necazuri, bătăi si închisori, câte ati suferit pentru Hristos. Că zice Domnul: Cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui.
Sfintia Voastră ati împlinit cu prisosintă acest cuvânt al lui Hristos. De aceea puteti zice, ca si Sfântul Ioan Gură de Aur: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Mâine si eu si sfintia voastră si toti oamenii vom pleca din trup si vom sta la judecată înaintea Dreptului Judecător, Iisus Hristos.
Să ne rugăm unii pentru altii ca să dobândim împreună mila lui Dumnezeu si în această viată si în cea viitoare.
Si dacă nu ne vom mai vedea aici în trup, pentru că amândoi suntem bolnavi si bătrâni, nădăjduim să ne învrednicim a fi în rai, ca împreună cu toti sfintii si dreptii să-L slăvim pe Tatăl, pe Fiul si pe Duhul Sfânt. Amin.
Iertati-mă, iubite părinte Dumitre, pe mine păcătosul.

Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000