Sa vorbim despre ceva care intelegem cu totii, si cei mai de jos si cei mai de
sus. Vorbim ceva de inteles, dar totodata si ce este mai de folos pentru fapta
buna. Vom vorbi despre frica lui Dumnezeu.
La Pilde spune asa : Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rau.
Daca se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot raul, deci frica lui Dumnezeu
este prima piedica a pacatului, care impiedica pacatul sa nu intre in sufletul
nostru.
Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune : Inceperea
intelepciunii este frica Domnului si intelegere buna este tuturor celor ce o fac
pe dansa. Si iarasi zice Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai mult,
ca frica Domnului este scoala intelepciunii. Iar Isus fiul lui Sirah,
in Cartea intelepciunii lui, spune asa : " Frica Domnului mai presus de toata
intelepciunea a covarsit ".
Vedeti, trei prooroci mari lauda frica lui Dumnezeu, care mai de care mai inalt
filosofand despre dansa, ca intr-adevar, cum spune si Sfantul Isaac Sirul :
Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune. El spune ca intelepciunea
are doua capete : primul capat este frica lui Dumnezeu si al doilea capat este
dragostea de Dumnezeu. Dar pentru ce asa ? Pentru ca toata fapta buna se incepe
de la frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea de Dumnezeu, care este legatura
desavarsirii si treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, caci mai mare
decat toate este dragostea. Dar, ca sa ajunga cineva la dragostea de Dumnezeu,
negresit trebuie sa aiba mai intai frica lui Dumnezeu. Ca de aici porneste toata
fapta buna : din a se teme omul de Domnul.
Auzi ce zice Duhul Sfant ? Fericit este omul care se teme de Domnul, ca intru
poruncile Lui va voi foarte. Ai auzit ? Cine se teme de Dumnezeu, voi este
foarte mult sa faca poruncile lui Dumnezeu, adica fapteel bune; dupa cum si cela
ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si la tot pacatul.
Cine are frica lui Dumnezeu, este ceel mai intelept om de pe fata pamantului.
Pentru ca spune Sfantul Grigore de Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile,
asa : " Am vazut pe multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta cea din
afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre Dumnezeu, nu putin au
sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor adevarata intelepciune, care este frica lui
Dumnezeu, departe s-au facut de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor au ajuns
".
Auzi pe unul ca are doua doctorate, doua licente. Dar auzi ca-i preacurvar, un
ateu, un om necredincios, un om fara judecata, fara mila de saraci, fara dragoste
de aproapele lui, care da cu piciorul in toata fapta buna si in credinta cea dreapta.
Ce-i foloseste lui stiinta cea din afara, daca n-are frica lui Dumnezeu ? Mai
bine nu se nastea unul ca acesta, care nu cunoaste pe Ziditorul sau si nu se teme
de el in toata vremea, ca sa se fereasca de rau si sa faca binele.
De aceea va spun : ii bine ca omul sa invete carte multa, sa fie si inginer, sa
fie si doctor, sa fie si profesor si profesor universitar; sa fie si militar,
sa fie si general, ce-a randuit Dumnezeu pentru fiecare. Dar in toate treptele
lui sa nu uite frica de Dumnezeu. Ca, daca a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai
venea in lumea aceasta si mai bine nu se nastea sa vada atata bunatate a lui Dumnezeu.
Cum ne-a dat El noua viata, mintea, aerul, lumina, caldura, ploile la vreme, hrana,
belsug, sanatate, vedere, auz, intelepciune si, dupa atatea binefaceri ale lui
Dumnezeu, sa inchida ochii ca paserile cele de noapte, care nu vad decat numai
la intuneric si sa nu vada pe Dumnezeu, Care este lumina cea neapropiata si locuieste
in lumina cea neapropiata.
De aceea am inceput sa va spun : ferice de omul care se teme de Dumnezeu, ca acela
este adevarat om intelept si acela va avea fericire si in veacul de acum si in
veacul cel viitor.
Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place sa ia avutul altuia. Cine se teme de Dumnezeu,
nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu, si cu sotia sa traieste
in curatie, dupa randuiala Bisericii.
Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i betiv, nu-i tutungiu, nu-i bataus,
nu-i ravnitor de avere straina, nu-i nesupus, asculta de stapanirea statului,
cinsteste stapanirea, dupa Apostolul Pavel : El da celui cu cinstea, cinste;
celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimanui cu nimic nu-i ramane
dator, decat sa iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele.
Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme in timpul Sfintei Liturghii, acasa, Duminica.
Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi; ci ii cearta
si-i indreapta, ii invata sa se inchine lui Dumnezeu, sa posteasca, sa mearga
la biserica si sa duca viata curata in familie. Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde
vremea in desert. Ori lucreza, ori se roaga lui Dumnezeu, ori citeste Sfintele
Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la moarte, la rasplata, la fericirea
raiului si la iad.
Cine se teme de Dumnezeu, iubeste pe tot omul si ajuta pe tot omul cu multa dragoste,
cand este in necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruta averea sa o dea la saraci.
Cine se teme de Dumnezeu, are mare frica, nu numai sa nu greseasca cu lucrul sau
cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci si cu gandul. Dar de ce ? Stie ce zice Duhul Sfant
: ca Dumnezeu pe cele mai inainte gandite ale noastre le-a vazut si le vede.
Ati auzit la Iov ? Ati auzit om temator de Dumnezeu ? ce zice dumnezeiasca Scriptura
? " Era un om in tara Asidiei, in tinutul Uz in Arabia, si era cl mai bogat om
de la rasaritul soarelui ". Dar auzi ce spune : Si era foarte temator de Dumnezeu.
In toata seara, aducea un bou jertfa. Pentru ce ? El traieste inainte de
Legea Scrisa. Este al cincilea de la Avraam si traieste aproape cu o mie de ani
inainte de Moise.
Si el, acest om al lui Dumnezeu, avea sapte feciori si trei fete si aducea jertfa
de curatire, cum se aduceau jertfele sangeroase atunci, nu cumva copiii mei,
fiind tineri, sa fi gresit ceva cu gandul lui Dumnezeu. Ati auzit ? Care
din tata si mama de azi, care parinti mai au grija ce gandesc copiii lor ? Cine
se mai teme azi de pacatele cu gandul ale copiilor lor ? " Vai de mine, or fi
cugetat ceva rau copiii mei ! Poate au cugetat la furt, sau la ura, sau la desfranare,
sau la betie, sau la razbunare. Vai de mine, sa aduc jertfa lui Dumnezeu, ca sa-i
ierte Dumnezeu, ca au gresit cu gandul !"
Ai auzit parinte de copii ? Ai auzit tata de copii ? Se teme sa nu fi gresit cu
gandul, copiii lui, catre Dumnezeu ! Ai auzit de ce l-a laudat Dumnezeu pe Iov
? Iata cum spune Scriptura : Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea Domnului.
ca-s miliarde de miliarde de ingeri. Nimeni nu-i poate numara, dupa cum spune
proorocul Ieremia : Oastea cerului cine o va numara ? ca-s mai multi
ca nisipul marii.
si ei merg la Dumnezeu, Care este Minte; Mintea cea dintai, izvorul tutror mintilor
rationale, celor din cer si de pe pamant, si dau raportul ganditor si cuvantator
, ce fac cu mantuirea sufletelor; ce fca oamenii pe pamant si cum se lupta ei
si slujesc lui Dumnezeu la mantuirea lumii.
Ce zice Apostolul Pavel ? Au nu sunt toti slugi - zice de ingeri -,
care se trimit de Dumnezeu spre slujba, pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea
? Ai auzit acre-i slujba lor ? Sunt pusi in slujba mantuirii neamului omenesc.
Asa au venit ingerii; si vesnic vin ca fulgerul, si dau raportul lui Dumnezeu,
ce fac oamenii pe pamant, si fiecare inger pazitor spune de sufletul sau ce i
s-a incredintat ce face in acel minut.
Atunci a venit si satana, si Dumnezeu il intreaba :
- Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca Dumnezeu
este in tot locul de fata ? Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul
si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai, sau in cer,
sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu
? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca
sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
- De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis :
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata.
Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au
cazut, cum arata Sfantul Grigore de Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut
un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si
le-a daramat pe pamant.
Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care
inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul
interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine. Ca de aicea pana la Calea
Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii,
si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata
care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer. Locul asta le-a dat. Cine ne invata
aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii
vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David
zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh.
De aceea a spus cu dreptate satana : Cutreierat-am pamantul, Doamne, si toate
cele de sub cer si iata sunt de fata. Si ce-l intreaba Dumnezeu : - Fost-ai pe la robul meu Iov ? Ca nu este nimenea asemenea pe pamant ca Iov,
om temator de Dumnezeu si care foarte vietuieste cu dreptate. Apoi, cand
zice acestea, Cel ce a facut cerul si pamantul, Cel ce cerceteaza inimile tuturor,
cand lauda pe un om, cine poate sa zica ceva impotriva ? Ca nu este nimeni
pe pamant ca Iov, temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea.
Ai auzit ? Si nu pentru ca era sarac sau necajit. Ci, foarte bogat. Ca ce spune
Scriptura ? Ca era bogat foarte, cel mai bogat om de la rasaritul soarelui.
Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea
pe Dumnezeu mult mai tare decat averea. Nimica nu era la dansul averea. Ca o carpa
lepadata era. Si aceasta a aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt
de aici inainte.
Ce s-a intamplat ? A zis satana catre Dumnezeu :
- Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu degeaba
se teme el de tine !
- Dar de ce ?
- Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te va iubi
pe Tine ? Si cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atata avere si cinste ? Socotea diavolul
ca de aceea Iov se teme de Dumnezeu, ca are atata avere. Dar n-a fost asa. Iov
era adevarat temator de Dumnezeu.
- Dar ce vrei tu ? zice Dumnezeu.
- Doamne, da-l pe mana mea, sa-Ti arat eu Tie daca nu te va blestema in fata !
a zis satana.
- Ce vrai, ma ? i-a spus El;
- Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa vedem nu
te va blestema in fata ? ca, daca ai ingradit acuma cu puterea Ta averile lui
si toate averile si slugile lui sunt ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia de
el.
Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu ? Ca era foarte drept si cinstitor
de Dumnezeu si nu se putea apropia de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului
il pazeau, fiindca si el pazea porunca lui Dumnezeu.
- Ce vrai ? l-a intrebat Dumnezeu pe satana.
- Da-l pe mana mea ! a raspuns el.
- Ti-l dau. Du-te ! Dar de el sa nu te atingi !
Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta
Lui ? Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el,
ca era drept, insa pana n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a dus. Ca si
diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot Dumnezeu l-a facut si pe el, si numai
unde ii ingaduie Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce vrea el, n-ar
ramanea un om pe fata pamantului intr-o singura zi, cata ura are el pe oameni.
Dar puterea draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i
ingaduie sa faca mai mult decat vrea El.
Ai auzit ce spune Apostolul Petru ? Credincios este Dumnezeu si nu va lasa
pe voi sa va ispititi mai presus decat puterile voastre si, odata cu ispita va
trimite si ajutorul. Ati vazut in Evanghelie, cand Hristos a scos din Gaadara
demonii din cei doi indraciti, ca i-a intrebat : " Cum va cheama ?" " Legheon,
Doamne, este numele nostru ". Legheon inseamna 6000 de demoni. Atatia erau in
doi oameni ! Ca legheon ii cuvant grecesc, legiune de ostasi. Legheon sau legiune.
In doi oameni erau 6000 de demoni.
De aceea se culcau in morminte si in haine nu umblau, ca umblau goi prin pustiu,
cum spune Evanghelia. Erau multi. Cu toate ca erau multi, ca o legiune avea exact
6000 de demoni, si ei au spus ca-s o legiune, un legheon. Daca voiesti, Doamne,
sa ne scoti pe noi din oamenii acestia, da-ne voie sa ne ducem in porci.
Ca era o turma de porci pe malul Marii Galileea. Am fost acolo unde s-au inecat
porcii, ca am trecut prin toate locurile, cand am fost la Ierusalim. Erau ca 2000
de porci, aproape de cetatea Gadaara si Gherghesa. Sunt doua cetati alaturea pe
podisul Golan.
Si cand le-a dat voie, au intrat demonii in porci si s-au dus in mare si s-au
inecat toti. Dar de ce a dat voie Domnul diavolilor sa se bage in porci ? Ca legea
lui Moisi nu dadea voie sa tie porci. Iar ei, impotriva legii, tineau si mancau
carne de porc. Si atunci i-a dus in mare, pentru cei care-i tineau, ca-i tineau
pentru negustorie, sa vanda la altii.
Ia sa revenim la Iov. Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a ajuns
asupra gospodariei lui Iov, a pogorat foc din cer. Dar ce ? Satana-i in cer ?
Nu l-a dat Arhanghelul Mihail jos din cer ? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail,
cum vedem la Apocalipsa ? Si loc nu s-a mai aflat pentru ei in cer. Dar
de ce spune Scriptura " cer " ? Aerul se numeste cer. Tariile aerului se numesc
" cer " in Sfanta Scriptura. Ca auzi ce zice Scriptura : Laudati pe Domnul
paserile cerului. Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune paserile
cerului ? Nu. Traiesc in aer. Deci, sa intelegeti, dupa Dogmatica Sfantului Ioan
Damaschin, aerul se numeste cer.
deci satana a pogorat foc din vazduh - din aer. Si avea bietul Iov 7000 de oi,
3000 de camile, 500 de perechi de boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi
cu braie de aur incinsi care slujeau la atata avere, sapte feciori si trei fete,
palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A pogorat satana
foc din cer, adica din vazduh, si au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani,
cu tot cu slugi, cu stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit focul. Dar,
prin iconomie dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca vestea. Si a venit
la Iov. Iov era ca un imparat, purta porfira si era un om foarte cinstit de imparatii
pamantului, ca facea negutatorie cu oamenii din alte tari, ca avea avere mare.
Si a venit sluga si a zis :
- Stapane, doamne !
- Ce este, fiule ?
- Iata slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la ses.
Si a venit foc din cer - adica din vazduh -, deodata, si a mistuit turmele tale
si pastorii tai, si slugile tale si tot ce era acolo. Si am ramas eu singur si
am venit sa-ti spun ce s-a intamplat. Iar Iov a zis :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului
asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a
cartit.
Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel de la camile :
- Stapane, doamne, haldeii au trecut Iordanul, au rapit camilele tale, 3000 de
camile, si pastorii si toate si le-au dus in tara lor si am scapat eu singur si
am venit sa-ti spun. Si a zis Iov :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului
asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac !
Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea, cel de la boi :
- Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile tale si
cele 500 de perechi de boi, i-au luat si s-au dus cu ei. Si a zis Iov acelasi
cuvant :
- Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele
Domnului binecuvantat de acum si pana in veac !
Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini
- Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins slugile
tale si cu tot cu asine le-au trecut in tara lor. Si acolo erau 500 de perechi
de asine, fiindca in tarile calde camila si asinul sunt cele mai cautate animale,
care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi cuvat
:
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului
asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a
zis nici un cuvant, ca i s-a luat intr-un ceas toata averea.
La urma a venit al cincilea. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica
cuvant de rau impotriva lui Dumnezeu. El avea sapte feciori si trei fete. Si ei,
vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au inceput
si feciorii sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in fiecare sambata. Si
sambata asta facea cel mai mic; apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si
apoi fetele. Si tocmai acum erau la un praznic mare in acea sambata; multi oameni
erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo.
Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a dus si a scuturat casa - cladirea,
palatul unde erau -, si i-a omorat pe toti; si pe cei de la masa si pe feciorii
lui Iov. N-a mai ramas decat unul, care a venit la Iov si a zis :
- Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui mai mare,
la un praznic, si s-a cutemurat casa din temelii si i-a omorat p etoti, si-am
scapat eu din intamplare - ca asa, prin iconomie dumnezeiasca, numai unul scapa
-, si am venit sa-ti spun.
Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in fata casei
lui, a apucat vestmintele de sus de la gat - ca-n orient hainele-s pana jos la
pamat, asa poarta barbatii, cum purtam noi calugarii -, si si-a rupt haina sa
pana jos. S-a dezbracat gol si s-a aruncat cu fata la pamant si-a filosofat pentru
moarte, si-a zis :
- Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce
in groapa. Nimic n-am adus in lumea aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate.
Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele
Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si intru toate ca i s-au intamplat
lui Iov, n-a zis un cuvant de rau impotriva Ziditorului sau. Atata de tare se
temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca i-a luat totul, s-a dus iar la Dumnezeu.
Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului si iata a venit si satana
inaintea Sa. Si iar il intreaba :
- De unde vii tu ?
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata
! Si l-a intrebat Dumnezeu a doua oara :
- Dar ai fost pe la robul meu, Iov ?
- Da, Doamne, am fost si i-am afcut toate cate am vrut eu !
- Ei ! O zis ceva impotriva Mea ?
- Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Ceru un razboi mai mare contra lui Iov :
- Ce vrai, ma ?
- Piele pentru piele.
- Ce vrai sa spui ?
- Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el este sanatos si sotia lui a ramas
sanatoasa. Insa da-mi voie sa ma ating de carnea lui si de oasele lui si sa vedem,
nu te va blestema in fata ? Adica, a cerut sa-i dea o boala grea. Ce zice ? Omul
a ramas sanatos, macar cu zilele.
- Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi ! Ai vazut
ce este mai scump la om ? Sufletul. " De sufletul lui sa nu te atingi ". Ca
sufletul este mai scump decat toate. El este mai scump decat tot ce exista
in lumea asta. de aceea ii atata lupta pentru mantuirea sufletului.
Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit pe Iov,
din talpa piciorului pana-n crestet, cu lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca
Dumnezeu; crapa carnea omului si se face alba ca zapada si curge sange si cu viermi;
patrunde pana la os si n-are leac in veacul veacului. Numai Mantuitorul a vindecat
leprosi, cum ati auzit.
Atunci, Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la pamant
de durere; si era niste gunoi inaintea casei lui si el zacea in gunoi. Si fiindca
ranile il usturau si viermiii ii provocau mancarime, a gasit un ciob de oala,
un harb, si cu harbul aceala scotea viermii din rani.
Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit Hronograful lui
Chedrinos si alte carti ? Sapte ani si jumatate l-au mancat viermii de viu pe
Iov ! Asa a rabdat. Si nu zicea nimic si rabda; un schelet in gunoi mancat de
toate jivinele.
Iar sotia lui ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba in credinta,
se ducea cu traista prin sat, la cerut; si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul
ajutor ii era sotia lui, singura mangaiere, ca sa nu moara de foame.
Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum zice dumnezeiescul
Ioan Gura de Aur : " Cand a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe
Iov, nu-l biruieste, la arma cea veche a alergat ". La care ? La femeie, cu care
biruise in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba.
Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca viermii, un an, doi, trei, si toata lumea
spunea ca-i blestemat de Dumnezeu, ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele
inaintea Domnului - ca asa judeca oamenii, ca judecatile lor nu-s ca ale lui Dumnezeu
-, atunci femeia a inceput sa creada, si vine la el si-i spune :
- Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca Dumnezeu ti-ajuta,
ca Dumnezeu ii drept. Iata acum, te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat
toata averea si copiii de atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de hula impotriva
Lui si nu-ti pierzi rabdarea ! Atata se temea Iov de Dumnezeu.
- Ce este, femeie ?
- Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocaraste-L de ce te-o necajit asa,
si vei muri !
Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea necazului
barbatului sau ? Iar Iov ii spunea cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste
prin gura ei :
- Femeie, hai, femeie ! Ca o nebuna vorbesti si ca o fara de minte. Nu sunt eu
Iov care eram ca imparatii de bogat si cinstit in lume ? Nu-ti aduci aminte ce
cinste am avut noi pe pamant si cata avere si cate slugi aveam ? Apoi, cum am
primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele rele ?
Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz ? Da ! Dumnezeu m-a ajutat
atata vreme; trebuie sa rabd acum, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta
data.
Si a vazut diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei prieteni :
Bildad, Tofar si Elifaz Ameneul. Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri
mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la Iov, miei si lana. Cand au
venit, au intrebat :
- Unde-s curtile lui Iov ? Unde este Iov ? Iar oamenii ii arata :
- Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii. Barba lui era pana
la pamant si parul incalcit de gunoaie.
Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu credeau ca-i chiar asa. Si au venit din
alta tara. Cand au venit la Iov, cum il stiau ce om cinstit era, ce palate si
ce slugi avea, au stat acei trei prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti,
si n-a putut vorbi nici unul. Numai se uitau la el. Si gandeau ce va fi asta ?
Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta ? Si la sapte zile a deschis cuvantul
Elifaz Ameneul si in loc sa-l mangaie pe Iov in ranele si in durerea lui, in loc
sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de alta data, au inceput sa-l raneasca cu cuvantul
:
- Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac tomnatic, care
nu face roada. De ce-ai ajuns tu asa ! Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor
! Ai fost nemilostiv si aspru ! Ai fost mandru ! Ai uitat de Dumnezeu ! Ai facut
faradelegi inaintea Lui ! Si asa mereu l-au mustrat. La fel si al doilea prieten
si al treilea. Si a venit al patrulea, unul Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept,
ca se temea : " Mai, nu cumva sa fie o certare a Domnului pe drept si ma tem sa
vorbesc pe omul acesta ". iar Iov a inceput a le spune cu blandete :
- Dragii mei; prietenii mei; spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai
bine ziceam eu gropii, " mama mea ", si viermilor, " voi sunteti fratii si surorile
mele ", decat sa vie prietenii mei si sa ma raneasca cu cuvinte; adica, mai bine
ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la mormant, decat sa aud din gura
voastra acestea.
Si le-a spus : " voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate.
Eu nu ma laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor,
eu am fost ochiul orbilor si urechea surzilor si piciorul schiopilor si mana ciungilor.
Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor; ca lana de pe sapte mii de oi
toata o dadeam pentru imbracaminte la saraci. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul
si toata averea mea am socotit cu putere s-o impart la cei necajiti. Deci, nu-i
adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mania Domnului ma cearta pentru pacatele
mele, dar ceea ce ma invinuiti voi nu-i adevarat.
Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov , dupa ce-au plecat cei trei prieteni si Elihu
s-a dat putin in laturi, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui.
Iov zacea acolo de sapte ani jumatate, numai oasele si inima ramasese - caci carnea
lui era mancata de viermi. Si cand a venit Ziditorul cerului si al pamantului,
Iov era acum ranit si de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si de
toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori :
- Iov, scoala-te ca un barbat, ia vestmantul tau - ca i-a trimis un vestmant din
cel mai alb ca zapada -, incinge-te si sa stam de vorba amandoi !
Cine a zis " scoala-te " ? Acel ce va scula toti mortii la judecata intr-o clipeala
de vreme ! S-a sculat ca fulgerul Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel,
s-a imbracat cu vestmantul dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el :
- Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul ? Spune-Mi Mie care-i latimea cea
de sub cer ? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina ? Unde erai
tu cand am masurat Eu muntii cu asezamantul cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile,
cand am pus marii hotar nisipul si am ingradit marea cu nisip si i-am spus : pana
aici sa stai si intru tine sa se sfarame valurile tale ?
Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am masurat
greutatea vanturilor. Eu am insemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am randuit nasterea
fiarelor din codri, nasterea dobitoacelor pamantului si a oamenilor. Eu am facut
orionul si rarita cea de miazanoapte si am impodobit cerul cu stele, cu soare
si luna si lumina am daruit zidirii Mele.
Spune-Mi, unde erai tu atunci ? Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele in pantecele
maicii tale, te-am inchegat ca branza, te-am tesut ca panza, ti-am facut inima
si oase si te-am facut faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu am zidit inima
ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine
si credinta ta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvant
rau in atatea scarbe si necazuri si boale, iata Eu iti daruiesc tie de acum inainte
140 de ani de viata; si vor fi averile tale indoite. In loc de sapte mii de oi,
paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase mii de camile si celelalte
la fel. Si vei ajunge sa traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot
si vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci.
Atunci S-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui, cand a venit de unde era dusa,
l-a gasit sanatos si vesel foarte. Si a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei
zile si trei nopti cu galbeni de aur, cum spune in traditie. A luat Iov mosii
si vite.
Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand iertare de
la el. Si i-a zis Dumnezeu lui Iov : " Iarta pe sotia ta, ca nu-i vinovata ea,
ci diavolul care a ispitit-o !"
Si a iertat-o el si a luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete si nu
era frumusete sub cer asemenea feciorilor si fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai
frumosi copii ca aceia pe pamant.
Si au fost zilele lui Iov, cum s-a spus, dupa bataia aceea, o suta patruzeci de
ani, si-a adormit plin de zile si s-a dus la Ziditorul sau, la veselia cea vesnica.
Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu ? Daca a avut frica lui Dumnezeu,
nici cand era bogat nu s-a mandrit, n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a
luat Dumnezeu averea, n-a zis un cuvant impotriva lui Dumnezeu.
Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare seara, ca
nici copiii lui sa nu fi gresit lui Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica
de Dumnezeu, cum l-a incununat Dumnezeu ? Prin cate l-a trecut in veacul de acum
si s-a dus sa se odihneasca in " sanul lui Avraam ", a carui stranepot era. Iata
deci cum l-a binecuvantat Dumnezeu !
Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca nimeni sa
nu fure, sau sa nu fie curvar, sau betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce
are frica lui Dumnezeu si ziua si noaptea pururea vegheaza asupra lui : sa nu
gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau ca-i pacat, sa nu fac ceva
rau ca-i pacat ! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela intregii
intelepciuni, isi pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele, limba sa de cuvinte
rele si toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu.
Imi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrat, alt filosof. Si acela
avea o femeie foarte talentata. Si a inceput sa spuna : " Domnule, am o femeie
asa de frumoasa !". Celalalt era la o masa cu un creion in mana si hartie si
a tras un zero. " Femeia mea e de neam mare; taica-sau a fost ministru ". Celalalt
a mai tras un zero.
" Femeia mea ii sanatoasa ca oul, n-a fost bolnava si nu-i bolnava ". Acela
a mai tras un zero. " femeia mea stie s alucreze lucruri de menaj, sa faca prajituri
la tot neamul, bucat ela mese mari ". Acela a mai tras un zero. " Femeia mea
stie sa coase broderii artistice, coase flori, impleteste, face flanele cu masina
sau cu mana. Uite cate talente are femeia mea !" Acela a mai tras un zero.
La urma a adaugat : " femeia mea are frica lui Dumnezeu si este credincioasa
!" Acela a pus un unu inainte, pusese sase zerouri. Unun urmat de sase zerouri
face un milion. Si a spus : " Ia, acuma i-am dat valoare femeii tale. Nu cand
ai spus ca-i frumoasa si invatata si sanatoasa si stie multe sa faca. Pentru
ca daca ii lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dansa egal cu zero, nule,
nimic !"
Asa se intampla si cu barbatul, ca si cu femeiaaceea si cu orice om. Poate sa
aiba toate talentele, poate sa atie toate meseriile din lume, poate sa cunoasca
toate stiintele lumii, daca ii lipseste frica lui Dumnezeu, ii lipseste scoala
intelepciunii si omul acela nu-i bun de nimic.
Era un om invatat sa fure, macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar,
avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite,
pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau la parintii lui, ca nu era
satul pana nu manca ceva de furat. Omul acesta de multe ori avea discutii cu
sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Caci ii rusine in sat,
daca te-o prinde pe tine ca furi; toti or sa te judece pe tine de ce ai furat,
ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?
- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu de la cutare boier, de la cutare om,
de la cutare proprietar ... !
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El
venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau,
cum se cheama in alte parti. Ce s-a gandit el ? " ce bine ar fi sa aduc eu o
caruta de grau din acesta la mine ", ca era grau frumos. A venit acasa, a pregatit
caruta si caii, drugul de legat snopii; a pus niste fan pentru cai si iarba
verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul
-, a luat o copilita numai de trei-patru ani cu el. Copilei ii placea sa mearga
cu tata-sau cu caruta totdeauna.
- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da', ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.
- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta.
Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu.
A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure
mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde
trebuia sa iasa de pe lan, a luat din gura la cai zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta.
Si s- adus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se
uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se
uita asa. De ce se uita ? Ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el
isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii
". In acest timp copilita se uita de la caruta cum taica-sau se uita in toate
partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi -,
de ce se uita taica-sau asa ?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa
snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant,
intreaba pe taica-sau :
- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti
si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal
ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite
si in sus. Dar l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! Si atat l-a certat
frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a facut claia;
a venit, a intors caii, a pus zabala la cai, a pus copilita in carutasi cu caruta
goala, s-a intors acasa. Cand vine acasa, femeia stia ca nu vine niciodata cu
golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat.
Il vede, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua ca vine cu golul
:
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? Bine ti-a facut ! Te-a prins ! Ea credea ca l-a prins. Te-a
prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat !
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin
gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu -, si-nainte de a incepe a cara snopii,
ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta
si cand am venit m-a intrebat : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te
uiti si in sus ".
Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei,
ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie
sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni
nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum soune Solomon -, sunt de milioane
de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta
lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : Stiinta lui Dumnezeu strabate pana
la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului
de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel
in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat
ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci
numai omul. Omul este icoana vie a Sfintei Treimi pe pamant, are minte, cuvant
si duh. Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul
cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are
altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta inttre minte si intre
cuvant si circumscrie - are in sine -, si pe minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie
Palama, preaindumnezeitul la minte.
Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului
de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta
Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit
: " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa
ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma
mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus,
mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul cel de
sus nimeni nu se poate pazi ".
Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica Domnului. Ea este
temelia tuturor faptelor bune. Intelepciunea are doua capete : primul este
frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata
fapta buna se incepe din frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu,
care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea
cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne
fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.
BluePink 
