PCCM.htm

Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Parintele Cleopa Ilie

(1912 - 1998)

- s-a nascut la 10 aprilie 1912 in comuna Sulita, jud. Botosani, fiind unul dintre cei zece copii ai familiei Alexandru si Ana Ilie
- in 1929 intra, ca frate, in obstea Schitului Sihastria unde va fi calugarit in 1936
- 1942 - 1944 este loctiitor de egumen al Schitului Sihastria
- la 27 decembrie 1944 este hirotonit diacon, iar la 23 ianuarie 1945, preot
- in 1945 este numit egumen al Schitului Sihastria
- in 1947 este hirotesit arhimandrit de catre Patriarhul Nicodim;
- 1948-1964 - prigonit de autoritatile comuniste, se retrage ca pustnic in padurile din Muntii Neamtului
- in 1964 revine la Manastirea Sihastria unde va ramâne apoi tot restul vietii
- 2 decembrie 1998 - trece la Domnul, in Manastirea Sihastria.

Dupa vigoarea sa sufleteasca si dupa prezenta sa vie si binefacatoare, atât in sânul sfintitei obsti ascultatoare a Manastirei Sihastria, cât si in largul nesfârsit al Ortodoxiei, al Crestinatatii si chiar al lumii, nu ne asteptam ca Parintele sufletesc al atâtor monahi si crestini si al nostru al tuturor, sa fie chemat in lumina neinserata a Prea Sfintei Treimi. Lasând pamântului ceea ce i se cuvine lui spre a fi asezat intre parintii si fratii sai de ucenicie si ascultare din cimitirul manastirii, sufletul Parintelui Cleopa a intrat prin portile imparatesti ale Bisericii stramosilor nostri din ceruri, unde va incepe cealalta viata intru bucuria Domnului nostru Iisus Hristos, alaturi de toti binecuvântatii Parintelui Sau.
In ciuda anilor si a nevointelor sale zilnice in asistenta sufleteasca a multimilor de credinciosi, monahi, demnitari si preoti, si in ciuda sfaturilor de a se mai odihni, Parintele Cleopa ii intâmpina pe toti cu prospetimea gândului si cu puterea cuvântului. Acesta, cuvântul si privirea de sub streasina sprâncenelor, il legau cu toti ascultatorii contopindu-si personalitatea prin sfaturi, compatimiri usuratoare de poveri launtrice, sau patrunse de biciul cel nevazut de indepartare a pacatului, ca in cele din urma sa devina chipul Pastorului purtând pe umeri oaia cea dobândita din lacomia lupului rapitor de suflete. Desi ceata ascultatorilor ce-i rapeau zilnic linistea si timpul de odihna era constituita in general din persoane de vârsta frageda si din cele cu tâmplele carunte, si desi receptivitatea era deasemeni diferita, potrivit gradului de cultura, gândul marelui duhovnic se facea inteles cu valoarea lui intreaga de catre fiecare participant, actualizându-se din zi in zi slavita si cea mai presus de fire minune a limpezimii si intelegerii dumnezeiestilor adevaruri ca la Cincizecime.
Impletirea gândurilor si a simtamintelor sale de iubire cu setea de cunostinte si de vindecari ale multimilor de credinciosi si pelerini, care zilnic il asaltau apoi cu intrebari personale, neobositul parinte devenea una cu ei. Le deslusea nedumeririle, la lamurea intrebarile, le impartasea durerile si nu uita sa descreteasca fruntile cu intâmplari si pilde vesele, dar ziditoare de suflet. Aceasta zilnica intâlnire cu toti cei ce poposeau in fata chiliei sale constituia un fel de plinire a existentei lui de o viata intreaga. Aceasta experienta reinnoita din zi in zi a si constituit izvorul limpede si bogat al predicilor tiparite, cerute si cautate de preoti si credinciosi.

Dupa a noastra putina cunoastere si modesta apreciere, taina vietii, nevointelor, slujirilor ascultatoare, jertfelnice si totale ale acestui autentic monah, graitor de Dumnezeu si traitor statornic al frumusetilor celor ceresti, Parintele nostru Cleopa a inscris cu darul lui Dumnezeu, odata cu numele sau si cel al monahismului românesc si pe cel al Bisericii noastre in Sfânta Cronica a Isihasmului, roditor din adâncimea istoriei noastre si in adâncimea sufletelor celor iubitori de frumos, agonisind in inima visteria rugaciunii de unde in intreaga sa viata a zvâcnit Numele lui Iisus.
Pilda si chip de nevointa tuturor intru desavârsirea la care suntem chemati in aceasta clipa de vremelnica despartire, sa ne plecam genunchii sufletului in fata ramasitelor pamântesti ale mult pretuitului Parinte Cleopa si sa rugam pe Prea Sfânta Treime si pe Prea Curata Maica lui Dumnezeu sa ne ajute a sluji Biserica si neamul cu credinciosia si statornicia Arhimandritului Cleopa.
Prea Cuvioase Parinte Victorin, iubiti parinti si frati ai Sfintei manastiri Sihastria, nu va intristati, rogu-va impreuna cu Sfântul Apostol Pavel. Multumiti lui Dumnezeu ca in calitate de fii ai sai duhovnicesti, ai Parintelui Cleopa, sunteti si mostenitori ai bogatiilor lui, agonisite de el in acest loc sfânt: iubirea, rugaciunea, vietuirea in comuniune sfânta, in gândire, in ascultare, in rabdare, in statornicie si in unitatea Treimica. Vegheati si pastrati aceasta mostenire, a noastra, a tuturor. Asa va veti bucura in Domnul, ca sunteti ucenicii unui mare Avva, bucurându-ne astfel si pe noi, membri ai Sfântului Sinod, si pe I.P.S. Mitropolit Daniel, ucenicul iubit si pretuit de adormitul intru Domnul Parintele si fratele nostru, Arhimandritul Cleopa.
Cunoscând adevarul ca al Domnului este pamântul si plinirea lui, sa-l insotim acum cu cântarea: Vesnica lui pomenire!

Trecerea la viata vesnica a Prea cuviosului Parintelui nostru Cleopa Ilie este pentru Biserica noastra o mare pierdere si o negraita durere sufleteasca. Prin moartea Parintelui Cleopa, Biserica de pe pamânt a pierdut din mijlocul ei, un monah sfânt, un duhovnic teolog si un misionar statornic de o nepretuita valoare spirituala si imensa importanta.
Intr-o vreme in care lumea se secularizeaza si se adânceste in confuzie spirituala, ce este mai de pret decât sa intâlnesti un crestin sfânt, traitor al traditiei neintrerupte a Bisericii? Parintele Cleopa nu doar cunostea intelectual scrierile marilor parinti ai pustiei si ai marilor lavre, ci el insusi a trait zi cu zi, peste 70 de ani, viata de monah dupa canoanele si regulile parintilor intemeietori si organizatori ai vietii monahale: Sfintii cuviosi Antonie, Pahomie, Paisie si Sava cel sfintit a carui pomenire o facem azi, 5 decembrie, in ziua inmormântarii Parintelui Cleopa. In vietuirea sa sfânta, fidela traditiei Bisericii nedespartite, Parintele Cleopa era pentru noi ca un contemporan si prieten sfintilor din toate veacurile. De aceea, el impartasea in jurul sau, in constiinte si in inimi, o siguranta si o pace pe care o da numai comuniunea sfintilor.
Parintele Cleopa spunea adesea: "Noi suntem aici o manastire traditionala, dupa regulile parintilor de odinioara", si nu inceta sa dea exemple de mari nevoitori din manastirile românesti care au trait in timpul nostru ca si parintii sfinti de odinioara, aratând ca traditia adevarata nu apartine doar trecutului, ci este marturie ca acelasi Duh Sfânt de altadata lucreaza si astazi in Biserica lui Hristos.
Parintele Cleopa nu a pus niciodata parerea sa personala mai presus de invataturile Sfintilor Parinti si nu a micsorat entuziasmul nevointei sale sub pretextul ca astazi ar fi imposibil de implinit sfintele canoane.
Dar este drept, el n-a cerut nimanui niciodata sa implineasca ceea ce el insusi n-a practicat personal. Sever cu sine insusi si mai ingaduitor cu altii, el a aratat ca traditia devine vie printr-o crestere duhovniceasca sau printr-un spor treptat in nevointa, in pocainta si in sfintenie.
Parintele Cleopa a ramas totdeauna fidel deplin traditiei monahale, dar traditia nu era pentru el nici constrângere si nici crispare, ci rânduiala vietuirii in plinatatea prezentei Duhului Sfânt Care trezeste in om râvna necontenita si dor nemarginit dupa sfintenie. Traditia a fost pentru el comuniune sfintita de-a lungul veacurilor si el era in aceasta comuniune libera si ferma.
Ca duhovnic, Parintele Cleopa era un invatator sfatuitor si un sfatuitor teolog, dar invatatura lui era invatatura sfintilor. Tot ce invata avea temei in Sf. Scripturi si Sfintii Parinti, nu era o opinie arbitrara, ci comuniunea de gândire ortodoxa universala, profund teologica si profund umana. De aceea, l-au ales pe el ca duhovnic ierarhi si monahi, demnitari de stat si oameni de rând, profesori universitari si tarani simpli. El ii iubea si ii sfatuia pe toti parinteste. De aceea, in mod irezistibil fiecare se bucura sa-i fie fiu duhovnicesc. El iubea toata faptura, oameni si munti, pasari si flori, câmpuri si stele. Vedea totul ca pe o Sfânta Liturghie cosmica.
El avea darul de a spune lucruri adânci intr-un limbaj simplu si pe intelesul tuturor. Intelepciunea lui venea, deodata, din multa citire a cartilor sfinte, dar si din multa rugaciune si multa nevointa. Sfatul lui duhovnicesc, argumentat cu cartile sfinte, dadea siguranta si certitudine de adevar intelectualului si teologului si crea bucurie si admiratie in sufletul omului simplu. Zecile de mii de fii si fiice duhovnicesti care au venit la chilia lui au simtit ca el era aproape de orice om. De acum inainte, Parintele Cleopa duhovnicul nu mai poate fi gasit la chilia sa, dar el ramâne tainic prezent cu sfatul sau luminos si binefacator in constiintele si inimile celor care l-au avut parinte duhovnicesc; ramâne prezent in sfaturile sale scrise in carti si scrisori sau inregistrate pe caseta. Dar pe de alta parte, si fiii lui duhovnicesti vor ramâne pururea prezenti si purtati in rugaciunile sale care vor continua si in ceruri, fiindca un duhovnic adevarat ajuta nu numai cu sfatul pe fii sai duhovnicesti, ci si cu multele sale rugaciuni pentru mântuirea lor.
Misionar statornic in chilie, Parintele Cleopa a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierând lumea, nu batând din usa in usa, ci deschizând cu dragoste parinteasca usa chiliei sale si ajutând pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se intâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.
Parintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit in predica, prin cuvântul scris, dar si prin felul sau de a vietui si felul sau de a se purta cu oamenii. Parintele Cleopa a fost, deodata, un om al traditiei si al timpului prezent, stiind sa distinga intre esential si secundar, intre valoarea nemarginita a fiecarui suflet omenesc si limitele si neputintele firii omenesti cazute in pacat. El a fost mereu misionar, tocmai pentru ca a stiut, in orice imprejurare, sa urasca pacatul, dar sa iubeasca pe pacatos; sa trezeasca in fiecare om dorinta de a-si innoi viata si bucuria de a crede in Dumnezeu.
Parintele Cleopa a fost mare misionar pentru ca a imbinat severitatea nevointei personale cu bucuria vietii in comuniune frateasca, a cunoscut lupta cu ispitele si pacea pe care o dobândeste sufletul prin iertare si izbavire de pacate.
Parintele Cleopa a aratat in felul sau de a trai ca viata crestina este Cruce si Inviere, stradanie si bucurie, suspin si speranta. De aceea, in manastirea sa, desi izolata in munti, el n-a creat niciodata, nimanui, sentimentul izolarii. Misiunea cea mai mare pe care Parinte Cleopa a implinit-o aici era aceea de a primi in manastire oameni incarcati de grijile si problemele din lume si de a-i trimite apoi acasa, in lume, oameni purtatori ai bucuriei iertarii si ai dorului de viata noua si sfânta. Prin felul cum primea pe credinciosi, cum se ruga pentru ei si cum ii sfatuia, Parintele Cleopa a facut din fiecare fiu duhovnicesc, monah sau mirean, un misionar ortodox fara zgomot, fara ambitii de a cuceri lumea aceasta, ci un lucrator mai harnic pentru mântuire.
Intr-o vreme in care România este asaltata de "misionari" veniti din afara tarii folosind mai mult mijloace materiale si exterioare, misionarul nostru, Parintele Cleopa, ne arata ca numai intru atât suntem misionari in lume cât ne lepadam de duhul lumesc si ne umplem de Duh Sfânt. Trupul Parintelui Cleopa se muta astazi, de la chilie in cimitir, dar duhul lui de rugaciune uneste pamântul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Chilia sa va fi de acum inainte un muzeu pentru pelerini, o icoana a unui loc de rugaciune, care ne indeamna sa ducem cu noi in lume darurile duhovnicesti pe care le-am primit de la Biserica prin rugaciunile sfintilor.
In aceste clipe de mare durere pentru intreaga obste a Manastirii Sihastria, pentru noi toti cei prezenti aici si pentru toti cei care l-au pretuit pe Parintele Cleopa, rugam pe Bunul Dumnezeu sa aseze sufletul lui impreuna cu dreptii si sfintii cuviosi, sa asculte si acolo, in ceruri rugaciunile parintelui nostru duhovnic pentru Biserica si poporul nostru pentru noi toti.

*Cuvânt citit de P.S. Episcop-vicar Visarion Rasinareanul, delegat al I.P.S. Mitropolit Antonie

Am aflat cu profunda durere vestea trecerii la cele vesnice, la inceput de luna decembrie, a mult iubitului nostru parinte duhovnicesc, sfatuitor si dascal sufletesc, Arhimandrit Cleopa Ilie.
Duhovnic renumit, dascal de constiinta al miilor de pelerini de pe tot cuprinsul tarii, ascet desavârsit si rugator tainic, Parintele Cleopa a trecut dincolo, in zarile vesniciei, cu pecetea credintei in invierea cea de obste, cu nadejdea bunatatilor celor viitoare si cu constiinta ca si-a incheiat calatoria si lupta cea buna si ca si-a facut datoria pe deplin. Parintele Cleopa a fost pe parcursul intregii sale vieti un vrednic continuator al traditiei monastice paisiene din Moldova, vorbind fara de ragaz credinciosilor, scriind si luptând pentru apararea dreptei credinte, indrumând mii de constiinte, impartasind tuturor curaj, mângâieri si sperante si incercând sa impuna o linie morala in viata de toate zilele pentru cei ce-l cercetau.
Parintele Cleopa a fost un ranit permanent de durerile, de suferintele, de bolile oamenilor si de prea multele lor pacate dar, in acelasi timp, a fost mereu senin, plin de bunavointa, ingaduitor, milostiv si iertator. Toti cei ce au trecut prin chilia lui au iesit cu hotarârea de a fi mai buni si mai drepti, mai apropiati de Dumnezeu si de semeni.
A fost un om de o mare si autentica smerenie si cu toate ca se bucura de o popularitate deosebita, aceasta nu i-a atins cu nimic modestia si smerenia pentru ca el nu vedea popularitatea, ci vedea doar oameni cu dureri sufletesti si trupesti care veneau la el sa se vindece.

La Parintele Cleopa totul a fost natural, nimic n-a fost artificial sau improvizat si acesta a fost motivul pentru care a fost iubit si apreciat de toti cei ce l-au cunoscut si in primul rând de credinciosii care vedeau in el un adevarat izvor de intelepciune, de sfintenie si de har. Acum, la trecerea lui dincolo, in Imparatia cerurilor, ii aducem smerit omagiul nostru de ucenic, si rugaciunea fierbinte catre Parintele Luminilor de a-i aseza sufletul in ceata bineplacutilor si alesilor Sai, iar pilda si râvna vietii sale sa ne fie tuturor un imbold intru slujirea lui Dumnezeu si a semenilor.
In veci pomenirea lui!

Parintele Cleopa, cel mai mare duhovnic al secolului nostru
- Cuvântul I.P.S. Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului -

Stihul acesta l-am avut in minte alaltaieri dimineata, când printr-un telefon aflam ca Parintele Cleopa a fost mutat la Domnul. Si tot atunci am stiut ca voi veni la Sihastria astazi. In toamna anului trecut am fost aici, si, ca de obicei am urcat la chilia de sus a Parintelui Cleopa, am stat de vorba si, la sfârsit, ne-am imbratisat ca de obicei, dar mi-a spus: «De acum ne vedem la poarta Raiului; pâna atunci sa vii la inmormântarea mea si sa-mi cânti "Vesnica pomenire"». Vesnica lui pomenire!

Iubiti credinciosi,
Nu spun nimic nou afirmând ca Parintele Cleopa a fost cel mai mare duhovnic al secolului nostru. El se va mentine in amintirea noastra prin toata viata lui, prin toata ruga lui, prin toate scrierile lui care ne ramân. A fost un mare duhovnic nu pentru ca a stiut sa asculte sau pentru ca a stiut sa vorbeasca, ci pentru ca a stiut sa indrume si sa stapâneasca duhovniceste. El a realizat marea performanta a duhovnicului de a nu fi doar confesor, ci de a fi prieten si calauzitor. Parintele Cleopa ne-a daruit tuturor, de-a lungul deceniilor, nu numai iertare de pacate sau mustrare, ne-a daruit speranta. El ne-a fost tuturor, celor ce am trecut pe la scaunul sau, prin chilia lui, izvor de speranta pentru miile, zecile si sutele de mii de credinciosi din toata tara care i-au ascultat cuvintele. Parintele Cleopa a fost un viteaz al duhovniciei noastre românesti. A facut din Manastirea Sihastria un Athos al poporului român, dar raza lui a stralucit din hotar pâna-n hotar si dincolo de hotare. El a fost acela care a inflacarat, iar de-a lungul deceniilor de dictatura, aflati de la mine acest adevar: Dictatorul tinea in palma un mic aparat de represiune, Parintele Cleopa tinea in palma poporul român intreg, prin toata credinta si evlavia lui. Prin aceasta a fost un datator de sperante si un intaritor de suflete. Astfel, ca om, Parintele Cleopa era inteleptul cu minte de batrân si cu sufletul de copil. Plângea ca un copil, se supara ca un copil, râdea ca un copil si se bucura ca un copil. Rar pe lume ne este dat sa vedem un asemenea om, curat la suflet si fara viclesug.

Parinte Cleopa, In seara aceasta, Mos Nicolae le aduce daruri copiilor cuminti. In seara aceasta Mos Nicolae ii va face un dar copilului Cleopa. Il va astepta la poarta Imparatiei cerurilor, i-o va deschide alaturi de Sfântul Petru si-l va infatisa lui Dumnezeu. Si va spune: «Doamne, iata pe copilul Cleopa, pe acesta Tu, prin Prea Sfânta Ta Maica, l-ai ales de la vârsta de un an sa Te slujeasca si sa Te marturiseasca. Primeste-l pentru ca Tu l-ai ales, Tu l-ai chemat la Tine si, de acum, in curtile Tale fa-i salas».

Parintele Cleopa predica acum prin rugaciune
- Cuvântul P.S. Episcop Casian al Dunarii de Jos -

Dupa cuvântul I.P.S. Bartolomeu, care l-a cunoscut din generatie pe Parintele Cleopa, pentru ca vin din generatia teafara a unor inceputuri altele decât inceputurile noastre, as vrea mai curând sa dau glas noua, celor care l-am cunoscut de nevoie pe Parintele Cleopa. Pentru ca erau eparhii fara manastiri si fara duhovnici, erau sate intregi insetate, si locul acesta, prin glasul Parintelui Cleopa, a chemat in chilie, care a devenit lumea noastra spirituala, si Parintele Cleopa - care a intrat trei zile batând in toaca unui fag - parca de atunci a chemat tara intreaga si aproape lumea intreaga, cea crestina si cred ca si altii care s-au convertit la crestinism auzindu-l pe Parintele Cleopa.

A iubit chilia si pustia, dar lumea iubitoare de chilie si de pustie din lume a venit aici fara ca Parintele Cleopa sa o cheme. A iubit singuratatea si lumea a invatat ce inseamna singuratatea. Noi, cei care astazi ne-am adunat aici, am invatat ca monahismul are un nou rol, astazi, la sfârsit de mileniu, are un rol misionar. Poate nimeni n-a facut mai multa misiune decât Parintele Cleopa, iar la Sihastria am venit ca sa ascultam, nu ca sa vorbim, si iata ca astazi ne vorbeste din nou Parintele Cleopa. Din toate locurile, din toate colturile tarii, sa nu uitam, iubiti frati crestini, mai ales ca ne-a iubit atât de mult si pe cei din lume, ca si pe cei din manastire. Sa nu uitam ca in decembrie, când ar fi trebuit sa trosneasca pietrele, iata ca Dumnezeu, astazi, la pomenirea Sfântului Sava cel Sfintit, ne-a incalzit prin prezenta Parintelui Cleopa care ne-a lasat cuvântul sau.

Sa ascultam de Dumnezeu si sa umplem cetatile manastirilor, ca si astazi, pe intinsul neamului nostru, impreuna cu Parintele Cleopa care si prin plecare ne lasa cea mai frumoasa predica vie cu arhierei, cuviosi parinti, stareti si starete si poporul dreptcredincios.
Asa sa ne ajute Dumnezeu sa ramânem cu imaginea Parintelui Cleopa, al lumii crestine intregi. Dumnezeu sa-l odihneasca si in sufletele noastre.

Viata si nevointa marelui duhovnic si arhimandrit Cleopa Ilie
- Cuvântul P. Cuv. Arhim. Victorin Oanele, staretul M-rii Sihastria -

Astazi petrecem pe ultimul drum, pe drumul vesniciei, pe unul din cei mai mari Parinti, stareti si duhovnici ai monahismului românesc in acest secol - pe Arhimandritul Cleopa Ilie. Toti suntem intristati pentru plecarea Prea Cuviosiei Sale la Dumnezeu si toti il plângem pentru ca pe multi dintre noi - de la ierarhi pâna la credinciosii de rând -, ne-a crescut, ne-a spovedit, ne-a imbarbatat si ne-a sfatuit duhovniceste.

De aceea, astazi toti suntem intristati pentru plecarea Prea Cuviosiei Sale la cele vesnice, intru lumina lui Hristos cea neinserata. Inalt Prea Sfintitii Ierarhi il regreta, pentru ca le-a fost duhovnic si vestit aparator al Ortodoxiei; calugarii si maicile il plâng, pentru ca i-a crescut sufleteste si i-a marturisit de pacate; sihastrii din munti se roaga pentru el si il regreta, caci el le-a fost sfetnic de taina si inaintemergator in nevointa pustniceasca; iar evlaviosii preoti si credinciosi de peste tot il plâng pentru ca le-a fost tata sufletesc, povatuitor, mângâietor si un mare indrumator pe calea mântuirii. Insa, trebuie sa marturisim ca Parintele Cleopa de multi ani dorea sa mearga la cele vesnice! Numai rugaciunile si lacrimile ucenicilor sai - calugari si credinciosi - l-au mai tinut in viata, printre noi, pâna acum. Sfintia Sa niciodata nu ne vorbea cu groaza despre moarte, niciodata nu se temea de ceasul cel mai de pe urma, caci era pregatit de multi ani pentru viata cea vesnica.

Cu adevarat, Parintele Cleopa, parintele nostru, al tuturor, voia sa plece la Hristos. El dorea sa vada Raiul cât mai curând. El nu se temea niciodata de moarte, despre care ne vorbea atât de mult, caci purta in sufletul sau lumina Invierii. De aceea, mereu ne spunea tuturor: "Asa cum va vad pe toti aici, asa vreau sa va vad in Rai! Asa, parintilor si fratilor! Aduceti-va mereu aminte de ceasul mortii si in veac nu veti gresi!".

Iata si câteva cuvinte despre viata Parintelui Cleopa: S-a nascut in anul 1912 in comuna Sulita, din judetul Botosani, intr-o familie aleasa de Dumnezeu si binecuvântata cu zece copii. Parintii sai, Alexandru si Ana Ilie, erau buni crestini si traiau din munca câmpului, fiind in sarbatori nelipsiti de la biserica. Patru din cei zece copii au murit de mici, iar cinci din cei sase frati ramasi in viata au intrat in cinul monahal. Trei frati: Vasile, Gheorghe si Constantin au intrat, in anul 1929, in obstea Manastirii Sihastria, care era atunci un mic schit de lemn povatuit de marele staret Ioanichie Moroi, un adevarat calugar cu viata sfânta. Al patrulea frate, Mihai, a raposat ca rasofor in Schitul Cozancea - Botosani, iar sora lor, Ecaterina, s-a nevoit la Manastirea Agapia Veche. Toti fratii Parintelui Cleopa au raposat de tineri. Apoi a adormit in Domnul si tatal lui, in anul 1944. Mai ramasese doar el, la Sihastria, si cu mama sa vaduva, acasa. Dupa ce face armata la Cernauti, in anul 1936, fratele Constantin a fost calugarit de staretul sau, Ioanichie, si rânduit sa pasca oile schitului. Dupa zece ani de ascultare la oi, in anul 1942, batrânul staret a cazut bolnav la pat, iar calugarii din obstea Schitului Sihastria au urcat cu totii pe munte, la stâna, unde Parintele Cleopa tundea oile, si l-au silit sa le fie staret.

Asa a ajuns Parintele Cleopa loctiitor de staret, ajutând pe batrânul sau parinte duhovnicesc pâna in anul 1944, la 5 septembrie, când Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a stramutat la cele vesnice.
Fiind silit de toti sa primeasa preotia, el nu voia. Insa, in toamna aceluiasi an, mergând cu fratii la culesul strugurilor, aproape de orasul Buhusi, o femeie evlavioasa, prin pronia divina, vazând pe calugari, a iesit in fata Parintelui Cleopa si i-a zis: "Parinte, iata, a ramas la mine in casa, de la un preot militar, acest epitrahil, un Liturghier si un toiag preotesc si le dau sfintiei tale, sa le duci la manastire, poate trebuiesc cuiva, ca eu nu am ce face cu ele".

Parintele Cleopa le-a luat si a zis in sine: "Oare, nu cumva este un semn de la Dumnezeu ca sa primesc Preotia si egumenia Sihastriei?". Toti carora le-a spus de aceasta au cugetat la fel. La 27 decembrie 1944, a fost hirotonit diacon, iar la 23 ianuarie 1945, a fost hirotonit preot la Manastirea Neamt, fiind apoi numit egumen la Sihastria.
In doi ani de zile obstea Schitului Sihastria ajunsese la peste 70 de vietuitori. Atunci Patriarhul Nicodim a ridicat Schitul Sihastria la rang de manastire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit si numit staret al acestei manastiri. Dupa inca doi ani, Arhimandritul Cleopa cu inca treizeci de monahi si ieromonahi din Sihastria au fost transferati la Manastirea Slatina - Suceava. Aici au format o obste model de aproape 170 calugari si frati - o adevarata academie duhovniceasca.
Parintele Cleopa, insa, a fost si prigonit sub vechiul regim ateist, fiind nevoit sa se retraga in adâncul Muntilor Carpati de trei ori, intre anii 1948 - 1964, ca mare pustnic, numarând in total aproape zece ani de singuratate si viata pustniceasca. In anul 1964, Arhimandritul Cleopa se reintoarce la metanie, de unde nu va mai pleca niciodata pâna la mutarea sa din viata.
Din acest an Parintele Cleopa face misiune duhovniceasca la nivel national si chiar european, fiind permanent tot mai cautat si solicitat sa marturiseasca, sa dea sfaturi la credinciosi de toate vârstele si nivelele, sa tina aproape zilnic mici cuvinte de suflet, sa raspunda la tot felul de intrebari ortodoxe si de zidire crestineasca.

In anul 1968 se duce la cele vesnice mama sa, Agafia Ilie, calugarita in anul 1947 in obstea Manastirii Agapia Veche, fiind acum in vârsta de 94 de ani. In anul 1990, dupa mai bine de douazeci de ani, se muta la Domnul si duhovnicul sau, ieroschimonahul Paisie Olaru, care l-a crescut de mic. Ramas aproape singur, Parintele Cleopa nu inceteaza sa invete credinciosii pe calea mântuirii, facând misiune cu tot felul de oameni, pâna in ultimele zile ale vietii sale. Se ruga mult, spovedea pe cei apropiati, imbarbata pe toti si statea in asteptare. Marti, 1 decembrie, dupa-amiaza, a spus ucenicilor lui: "Cititi-mi Acatistul Mântuitorului!". Apoi a zis: "Cititi-mi si rugaciunile diminetii!". Ucenicii i-au spus: "Parinte Cleopa, dar acum este ora de Vecernie. Mâine dimineata le vom citi. Batrânul, ca un inainte vazator ce era, le-a spus: "Acum sa-mi cititi rugaciunile diminetii, caci ma duc la fratii mei!".

Intr-adevar, Parintele Cleopa stia ca va pleca la Domnul dupa miezul noptii si voia sa aiba rugaciunile diminetii citite, când va pleca din trup. A adormit intru Hristos ca un copil in bratele mamei sale, la orele 2,20, pe 2 decembrie, impacat cu sine, cu Dumnezeu si cu noi toti. Aceasta a fost pe scurt viata si nevointa marelui duhovnic si arhimandrit Cleopa Ilie, parintele sufletesc al Manastirii Sihastria si al multor parinti, maici, ierarhi si credinciosi din toata tara si chiar de peste hotare.
Desi Prea Cuviosia Sa nu era teolog cu studii, totusi, prin viata si sfintenia sa, a dobândit de la Dumnezeu darul cunostintei, al intelegerii si al uimitoarei sale memorii. Totodata el a scris peste zece carti duhovnicesti si de aparare a credintei ortodoxe, mult cautate astazi. Cu adevarat, Parintele Cleopa, daca voia, cu harul lui Hristos, mai putea ramâne inca cu noi! Dar dorea din suflet sa mearga la Hristos Caruia i-a slujit cu sfintenie toata viata. Sfintia Sa a trait ca un sfânt printre noi, s-a rugat toata viata, a luminat ca o candela si si-a dat sufletul lui Hristos ca un copil nevinovat.
Doamne, odihneste cu sfintii pe adormitul robul Tau, Arhimandritul Cleopa! Amin!

Abia in toamna aceasta am avut prilejul sa-l cunosc si eu pe marele duhovnic, cum este unanim recunoscut, Parintele Cleopa, insotind doua ziariste englezoaice, una de la "Observer", Victoria Klark, care scrie o carte despre bisericile din rasaritul Europei, respectiv Alison Mutler, sefa biroului Associated Press. In felul acesta, am intrat in bojdeuca Parintelui Cleopa, unde, cu exact 16 ani in urma, am evitat sa patrund, desi fusesem trimis de I.P.S. Bartolomeu, impresionat de numarul mare de oameni smeriti si modesti, in jur de 40, care asteptau cuvântul de folos, povata, sprijinul acestui renumit duhovnic.
Primele intâlniri cu Parintele Cleopa au fost pe calea scrisului si trebuie sa marturisesc ca am descoperit un om riguros, poate chiar pâna la habotnicie, in comparatie cu ceilalti doi mari duhovnici contemporani: Parintele Arsenie Papacioc, respectiv Parintele Teofil Paraianu. Surpriza din toamna aceasta a fost mare pentru mine: Parintele Cleopa era un om cald, cu o vorba dulce, moldoveneasca, aproape invaluitoare, care parea sa vorbeasca de deasupra istoriei. De aici farmecul si autenticitatea sa inconfundabile. Jumatate de ceas am tradus intr-un sens si celalalt intrebarile puse de doua persoane reprezentând societatea seculara si raspunsurile acestui intelept care, la vârsta sa si fara sa caute analogii, imi parea a fi un Petre Tutea al Ortodoxiei românesti, unul din batrânii magnifici ai natiei noastre. De la el ar fi putut invata, inainte de toate, intelectualii si apoi oamenii politici, daca vor sa inteleaga România profunda, care nu e deloc conceptuala, cum cred ei, ci reala, palpabila, vibrând pe un portativ pe care duhovnicii il cunosc atât de bine. Datorita unor oameni ca Parintele Cleopa, Biserica noastra Ortodoxa a fost si a ramas o Biserica de mase, neriscând evanescenta intr-un club spiritual, oricare i-ar fi fost virtutile benedictine. Nu este intâmplator faptul ca Parintele Cleopa a facut scoala incontestabila in Moldova.

Desigur, si alti duhovnici sunt in situatia aceasta, intrucât lumea noastra monahala este unitara, dar bogata in nuante.
Parintele Cleopa ar fi trebuit intrebat nu numai asupra problemelor de zidire sufleteasca si de mântuire, ci si asupra unor lucruri care framânta societatea româneasca de azi. In virtutea acestui contact cu România profunda, el ar fi putut furniza, nu neaparat solutii, dar observatii de care oamenii politici ar fi putut sa tina cont, dincolo de orice speculatii publice. Imi ramâne sa ma reculeg si sa incerc sa povestesc cele câteva amintiri pe care, in octombrie, Parintele Cleopa mi le-a impartasit despre perioada in care a stat, ani de zile, intr-un bordei, de 3/2 metri, ascuns si ajutat de un padurar. Cred ca este una din paginile cele mai frumoase legate de rezistenta româneasca, pagina in care spiritualul, omenescul, chiar politicul se intâlnesc intr-un mod inefabil.
Sunt fericit ca am putut asculta aceasta evocare a marelui nostru duhovnic depanata de el insusi si care ne-a impresionat deopotriva, atât pe mine, cât si pe cele doua femei apartinând unei alte confesiuni, unui alt spatiu...

Miercuri, 2 decembrie 1998, la ceasurile doua dupa miezul noptii, Parintele Cleopa a murit. In toiul intunericului, pentru el, lucit-a cu putere aurora vietii vesnice. Sâmbata, 5 decembrie 1998, in plina zi, Cuviosul Cleopa a savârsit prima minune. Chiar la inmormântarea sa, cu multi arhierei si cu norod.
Daca moartea-i s-a petrecut doar la lumina stelelor si-a candelei, in taina, e pentru ca ea reprezinta cea din urma, suprema smerire a imbunatatitului avva. S-a micsorat pe sine pâna la extinctie pentru a se impreuna cu Hristos, pentru a se imbaia in undele inmiresmate ale Harului. Dar s-a micsorat pe sine pâna la extinctie si fiindca ne-a iubit. Moartea sa nu este altceva decât exaltarea suprema a omului ca Sfânt, e o covârsitoare dovada de generozitate. Atât de multi ii cautau sprijinul, incât Parintele Cleopa trebuia sa moara pe pamânt, sa scape de trup, pentru ca, odata inviat in Ceruri, sa poata avea grija de noi toti. Sa fie al tuturor. Ceea ce Parintelui Cleopa ii era imposibil in viata fiind, datorita restrictiilor biologice inerente naturii umane cazute, ii sta in putinta acum Cuviosului Cleopa. Nu va mai trebui, insa, pentru a ajunge la el, sa strabatem sosele asfaltate sau salbatice carari forestiere, ci potecile line ale rugaciunii.
Poate ca acesta e tâlcul mortii avvei Cleopa: sa ne invete adevaratul drum catre Cer, drum care nu e din piatra, ci din duh. Murind, priceputul duhovnic ne-a dat un ultim canon: ne-a obligat sa-l dibuim prin Rai cu ochii rugaciunii si sa-l strângem la piept doar cu bratele sufletului. Stingerea sa nu e decât o ultima pedagogie, o "stratagema" de "Batrân versat in ale Patericului".
Si nevinovata viclenie i-a reusit, caci din trupul acoperit de tarâna al lui Cleopa a rasarit miracolul. La doar câteva zile dupa ce-au "sarbatorit" in dezbinare si plictis Ziua Nationala, românii s-au unit in rugaciune si curatie sufleteasca la moartea unui batrân pustnic. Au inaltat, din nou, românii frunte curata catre cer.
Dar la temelia acestui elan a stat virtutea unui monah care, din stirpea sfatosilor schimnici moldavi fiind, te facea nu sa o admiri, ci sa o iubesti transfigurata in sfintenie. Acestea sunt, cred, ultima pilda a bunului Avva si prima minune a unui nou Sfânt.

Adeseori avva Cleopa ne spunea, in ultima vreme, ca se apropie ceasul despartirii de trup si dorea sa ne intâlnim cu totii in Rai. Si Parintele Paisie Olaru, venerabilul duhovnic (+ octombrie 1990) folosea mereu aceeasi sintagma: "...un coltisor de Rai le rânduieste lor". In ciuda vârstei inaintate a Parintelui Cleopa, in ciuda faptului ca el insusi marturisea ca este "un putregai", noi toti ne bucuram sa-l stim rugator in chilia de pe dealul Sihastriei. Dar iata ca Dumnezeu a hotarât altfel. L-a chemat la Sine, in zorii zilei de 2 decembrie, dupa ce cu 69 de ani inainte, tot intr-o zi de decembrie, pasise pe poarta manastirii. Cu câteva ceasuri inainte de plecarea dintre noi, desi era doar ora 20.00, parintele citise rugaciunile diminetii si Acatistul Mântuitorului, parca stiind ca dimineata urmatoare o va petrece in Imparatia lui Dumnezeu.

2 Decembrie 1998, ora 2:15, dis-de-dimineata - Parintele Cleopa incepe calatoria in vesnicie. Pentru noi aceasta este o data de care va trebui sa ne aducem aminte cu piosenie. In primele ceasuri de dupa miezul noptii trupul parintelui este pregatit dupa rânduiala cuvenita si este dus in biserica manastirii unde va fi privegheat permanent de preoti si monahi si de nenumarati credinciosi veniti din toate colturile tarii.

In Catedrala mitropolitana din Iasi, miercuri, 2 decembrie, I.P.S. Mitropolit Daniel a savârsit Sf. Liturghie, facând la vremea cuvenita pomenirea Parintelui nostru Cleopa - Arhimandritul. In aceeasi zi mai multe posturi de radio, ca si Postul national de Televiziune, anuntau vestea trista care a facut degraba inconjurul tarii. De asemenea, aproape toate ziarele au scris in zilele acelea despre marele Parinte al Bisericii românesti. Radio "Trinitas" al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei a difuzat in aceeasi zi multe comunicate si o emisiune speciala, de o ora si jumatate, inchinata marelui avva adormit in Domnul. La Manastirea Sihastria multi monahi au citit in permanenta la Psaltire, iar un numar insemnat de clerici monahi si de mir au savârsit trisaghioane pâna in ziua inmormântarii. Vestea a trecut si dincolo de hotarele tarii, unde Parintele Cleopa avea ucenici sau cunoscuti. In ajunul inmormântarii, pe reteaua Internet existau 38 de mesaje din strainatate legate de acest trist eveniment.
Vineri, 4 decembrie, la Sihastria au venit ierarhi, clerici, monahi, monahii, un numar mare de credinciosi. Seara, P.S. Episcop vicar Gherasim Putneanul a savârsit slujba Privegherii in paraclisul "Sf. Ioachim si Ana", ctitorit in vremea staretiei Arhim. Cleopa Ilie.
In aceeasi zi, aproape de miezul noptii, I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei a savârsit un Trisaghion si s-a recules in fata sicriului cu trupul neinsufletit al Parintelui sau duhovnicesc.
Sâmbata, 5 decembrie, la ora 8,30 s-a savârsit Sf. Liturghie de catre un sobor de ierarhi compus din I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, I.P.S. Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului, P.S. Casian, Episcopul Dunarii de Jos, P.S. Visarion Rasinareanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, delegat al I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului, si P.S. Gherasim Putneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor. La Sf. Liturghie a asistat si P.S. Ioan, Episcopul Oradei.

Dupa terminarea Sf. Liturghii, in curtea Manastirii Sihastria a fost oficiata slujba Prohodului, avându-l in frunte pe I.P.S. Mitropolit Daniel, alaturi de I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, P.S. Ioachim al Husilor, P.S. Casian al Dunarii de Jos, P.S. Ioan al Oradei, P.S. Calinic Botosaneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, P.S. Visarion Rasinareanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, P.S. Gherasim Putneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, alaturi de un impresionant sobor de stareti, preoti si diaconi, cei mai multi veniti de departe. In afara de soborul de slujitori, in curtea manastirii s-au aflat foarte multi preoti, ieromonahi, monahi si monahii, al caror numar nu s-a putut stabili exact. Curtea manastirii, cerdacurile, drumul spre cimitir si locurile dimprejur erau pline de credinciosi. Ca un semn al milostivirii lui Dumnezeu, in ziua aceea a stralucit soarele si au curs stresinile desi cu o zi mai inainte se intregistrasera temperaturi de -18sC. Drumul spre Manastirea Sihastria a fost ocupat pe o distanta de 2 km de autobuze si autoturisme, care i-au adus pe cei veniti la inmormântare.
La ora 11.00 s-au dat citire mesajelor transmise de catre P.F. Patriarh Teoctist al României (citit de catre I.P.S. Mitropolit Daniel) si de I.P.S. Mitropolitul Antonie al Transilvaniei (citit de P.S. Episcop vicar Visarion Rasinareanul). Slujba s-a derulat in citiri din canonul inmormântarii calugarilor si in armonioase cântari de ingropaciune. Corul monahal "Psaltirion", de la Centrul eparhial Iasi, si soborul de slujitori au dat raspunsurile. La vremea cuvenita au rostit cuvântari: I.P.S. Bartolomeu al Clujului, P.S. Casian al Dunarii de Jos, s-a citit un mesaj din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, de catre un reprezentant al D-lui Secretar de Stat, Prof. dr. Gheorghe Anghelescu, P. Cuv. Arhim. Victorin Oanele, Staretul Manastirii Sihastria, si I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei.

Dupa terminarea slujbei s-a facut inconjurul bisericii centrale si s-a mers in procesiune pâna la cimitirul manastirii. In sunetul clopotelor, al duioaselor cântari, al buciumelor (trâmbitelor) venite din Bucovina, Parintele Cleopa a fost purtat pe umeri de catre clerici pâna la locul pregatit pentru ingropaciune. Multi oameni aveau lacrimi in ochi. Toti doreau sa se atinga pentru ultima oara de mâna care impartise atâtea binecuvântari. Oamenii se urcasera pe cerdace, pe ferestrele clopotnitei, prin copaci. Sute de aparate de fotografiat si câteva zeci de camere video luau ultimele imagini. Aproape de cimitir a venit si Parintele profesor Constantin Galeriu sa-si ia ramas bun de la marele duhovnic. Printre brazii cimitirului razele de soare isi faceau loc sa lumineze mormântul proaspat sapat. Cântarea "Hristos a Inviat" a rasunat din pieptul a mai multor mii de oameni. Buciumele sunau si ele cu jale.
Toti cei de fata traiau durerea despartirii vremelnice de un om cuvios, de un mare invatator, de un duhovnic, de un "datator de speranta".
Asa s-a incheiat, la 5 decembrie 1998, orele 14.00, inmormântarea celui mai mare duhovnic român al secolului XX. El merge in Imparatia lui Dumnezeu sa primeasca rasplata pentru multa-i si indelungata osteneala. Pe pamânt se incheie un capitol vast al isihasmului si al monahismului de la sfârsitul mileniului II, un capitol de aur din istoria Manastirii Sihastria si al Bisericii noastre.

Il asezam pe Parintele Cleopa alaturi de Sf. Paisie de la Neamt, de Vasile de la Poiana Marului, de staretul Gheorghe de la Cernica, de Sf. Ioan de la Neamt, de la evlaviosul si smeritul Paisie Olaru de la Sihastria si de altii multi a caror nume au urcat deja spre calendar. Parintele nostru Cleopa s-a mutat intr-o alta lume. O lume pe care o dorea nespus. Ne vom aduce mereu aminte de Sfintia Sa, de duhul sau misionar, de râvna si neadormita sa priveghere, de iubirea si de cuvântul de suflet, de rugaciunea facuta pentru noi toti si de speranta pe care ne-a dat-o mereu. Aduceti-va aminte si de noi, acolo, in Imparatia lui Dumnezeu, Prea Cuvioase Parinte Cleopa!

Carpatii au constituit pentru poporul român o rezistenta, un refugiu, ei dospind si aparând credinta neamului ori de câte ori a fost nevoie. Iar la momentul potrivit, alaturi de credinta, de pe culmile lor s-au revarsat durerile si bucuriile imortalizate in doine si poezii care au avut, au si vor avea rolul de a alina, mângâia si imbarbata pe stapânul lor, adica pe poporul român.

Asemenea acestor doine si poezii, sfaturile Parintelui Cleopa, venite din munti, s-au imprimat in memoria gândirii ortodoxe, dovedindu-se a fi unele din cele mai bune leacuri duhovnicesti de care românul ortodox are atâta nevoie in drumul lui spre vesnicie. De-a lungul timpului, Biserica Ortodoxa Româna a impartasit momentele dureroase din viata fiilor ei, fiind alaturi de ei mai ales prin acesti stâlpi ai credintei precum a fost parintele Cleopa. Desi monah, retras din lume, Parintele Cleopa a stiut cel mai bine ce se intâmpla in lume - fapt dovedit de sfaturile sale- prin harul dumnezeiesc ce-l lumina si conducea. El credea din "tot sufletul si tot cugetul" ca Iisus Hristos este Dumnezeu si Omul care a unit in Sine pe cele de Sus cu cele de Jos, adica pe Dumnezeu cu omul si prin aceasta, pe Dumnezeu cu intreaga creatie. Aceasta teologie inalta pe care si-a insusit-o si a experimentat-o, aceasta mare bucurie, traita in "duhul dumnezeirii", a cautat de-a lungul vietii sale sa si-o manifeste fata de semenii sai, facându-si din aceasta un tel, care potentat de harul lui Dumnezeu, si-a atins scopul. Dupa cum insusi afirma ca este "fiul neamului si al Bisericii Ortodoxe Române stramosesti", Parintele Cleopa si-a indeplinit cu multa abnegatie ambele roluri, imbinându-le intr-unul singur: acela de a-i calauzi si feri de lucrarea diavolului pe semenii sai si a-i conduce spre o viata in care bucuria este eternizata.

Parintele Cleopa se inscrie in galeria marilor apologeti ai Bisericii Ortodoxe Române, atât prin opera sa scrisa cât si prin harul sau de mare duhovnic de exceptie, pentru monahi si clerici, pentru credinciosii de toate nivelele si vârstele duhovnicesti. Aceste doua mari calitati ale sale, scrisul si sfaturile duhovnicesti, au fost armele cu care a luptat impotriva materialismului marxist ateu impus de dictatura comunista, arme ce s-au dovedit a fi eficiente.

Azi, când isi primeste rasplata eforturile sale, azi, când am fost lipsiti de sfaturile sale din scaunul spovedaniei, ne legam ranile provocate de pacate doar cu invataturile ramase de la el in scris. Parintele Cleopa a ajuns, de pe când traia, chiar sa anuleze acest dicton latinesc: "verba volant scripta manet" prin faptul ca acei credinciosi care auzeau dumnezeiestile sale invataturi si sfaturi nu mai aveau nevoie de creion si hârtie pentru a le nota ci li se intipareau direct in suflet. Astfel, motivat de aceste mari calitati, Parintele Cleopa va ramâne de-a pururea, nu numai in memoria Bisericii, ci si in constiinta poporului român, ca unul ce a luptat pentru idealurile de dreptate si adevar ale tarii sale, pentru Ortodoxie.

Una dintre reusitele unui om este aceea ca, atunci când pleaca dintre cei vii, lumea sa il regrete sincer. Cu cât mai mult sunt cei care-l regreta din inima, cu atât mai multi insemneaza ca a fost iubit si pretuit. Parintele Cleopa Ilie de la Manastirea Sihastria a fost un astfel de om.

Adeseori prea marea popularitate a unei persoane, pentru multi dintre noi, cei care am trait sub comunism, era egala, daca nu cu nepopularitatea, cu o nemeritata popularitate. Cel putin, pentru cei din generatia mea, "conducatorul iubit" si, in general, orice personalitate a timpului nu era decât o imagine rasturnata a adevaratei realitati. Ca atare, am privit cu reticenta oricare personalitate din jurul meu. Prea eram obisnuit cu falsuri, cu imagini si biografii fabricate. De aceea, marturisesc ca atunci când am auzit prima oara de Parintele Cleopa - eram la Seminar la Manastirea Neamt - nu m-am dus imediat sa-l vad si sa ma conving ca spusele despre el sunt autentice. Eram sceptic, nu din rea - vointa, ci dintr-o pacatoasa obisnuinta. Când l-am ascultat prima oara, m-a cucerit predica sa, care-l facea atât de iubit, dar nu fusese suficient sa-mi rastoarne scepticismul. Apoi l-am vazut si ascultat pe Parintele Cleopa mai des si, foarte important, am ascultat si de oamenii care-l cunoasteau si intelegeau. Treptat, am inceput sa nu-l mai socotesc pe marele duhovnic al Sihastriei ca pe o "personalitate" si am simtit o pornire launtrica sa-l respect. In preajma sa puteai invata ce-i smerenia. Am devenit si eu pelerin la chilia lui si l-am simtit ca pe un parinte duhovnicesc.
Insa, asa cum adeseori se intâmpla, când scapi de o ispita, o alta vine sa-i ia locul in suflet. Ma intrebam: chiar era iubit Parintele Cleopa atât de mult, sau cei care veneau la chilia sa o faceau dintr-o simpla curiozitate?
Raspunsul avea sa mi-l dea insusi Parintele Cleopa la inmormântarea sa.
Ma asteptam sa fie multi crestini veniti, asemenea mie, la Manastirea Sihastria, sa cinsteasca plecarea la Domnul a marelui duhovnic. Când am vazut multimea pelerinilor, când am simtit pulsul inimilor lor, când le-am citit in ochi speranta credintei, atunci am inteles: Parintele Cleopa era iubit pentru ca, mai inainte, el i-a iubit pe ei toti, iar ei i-au simtit rugaciunea si dragostea si puterea! Altfel, ce i-ar fi adus la Sihastria, in ziua asezarii trupului sau in tarâna, pe atâti pelerini veniti din intreaga tara? De ce ziua inmormântarii Parintelui Cleopa a depasit, prin multimea venita, chiar si hramul insusi al Manastirii unde s-a ostenit ani in sir?

Sâmbata, 5 decembrie 1998, la Manastirea Sihastria, la inmormântarea Parintelui Cleopa, s-a intâmplat o minune si, ca orice minune adevarata, va avea intelesurile aflate in timp, mai târziu, când Dumnezeu va voi. Pâna când le vom afla si le vom pricepe sa ne rugam pentru sufletul Parintelui Cleopa, rasplatindu-i pentru dragostea sa. Si pentru noi sa ne rugam, pentru ca Dumnezeu sa ne ajute sa-i urmam Parintelui Cleopa. Si vom vedea, la a noastra inmormântare, pâna unde i-am ajuns lui pe cale. Vom vedea câti ne-au regretat si iubit si vom sti atunci cât de mult am iubit. Atunci voi afla, de fapt, si raspunsul la o noua si ultima intrebare: cât de mult ne-a iubit Parintele Cleopa?