- Prea Cuvioase Parinte, pentru început va multumim pentru convorbirea aceasta, pentru ca ne-ati primit si ca v-ati facut timp si pentru noi. Am multe întrebari sa va pun dar va marturisesc sincer ca, stiind ca timpul este limitat, nu prea mai stiu cu care sa încep. Nu am venit, dupa cum ne-ati spus, cu „magaoaie”, cu casetofoane, camere de filmat…
- Puteati veni cu ele, nu-i vorba, dar… N-am timp de asa ceva, pîna le instalati, pîna începem… Nu-i vorba, ca oricum nu va dadeam afara, dar…
- Prea Cuvioase, spuneti-ne, pentru început, cîteva cuvinte despre Cuviosia voastra, despre generatia din care faceti parte… Va simtiti atasat de generatia dumneavoastra?
- Eram obligat sa fiu atasat de ea, n-aveam alta iesire… Draga, m-am nascut tare demult, prin 1914. Chiar povesteam astazi cuiva ca, în ziua nasterii mele a fost eclipsa de soare. Mamica s-a speriat, a fugit de pe vale si tata, cînd a venit de la serviciu si m-a vazut nascut a zis: „A pierit soarele dar a venit fii-miu!” Tata era cadru medical. Am fost deci crescut la tara, între alti sase frati. Daca traiau toti copii parintilor mei am fi fost 11. Acum numai eu am ramas… Sînt multe de spus, mult mai importante…
- Puteti sa spuneti…
- Uite, am ajuns la niste concluzii: Tineretea nu are limita, nu are margine. Nu exista batrînete, exista numai tinerete caci nu este vorba de numarul anilor de aici si de asezarea, comoda sau necomoda în ei. Este vorba de Vesnicie, numai de Vesnicie! Datorita educatiei din familie am constientizat înca de mic prezenta lui Dumnezeu lînga noi. Si asta m-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gîndeam mai batrîneste. Mergeam la biserica, eram singurul din familie care posteam, faceam sport… Chiar aseara a fost pe la mine Anghel Iordanescu, antrenorul echipei Nationale, împreuna cu Înaltul… Chiar si acum recomand tinerilor o miscare continua pentru a fi si o regenerare sufleteasca, spirituala. Sa nu stea cu mîna întinsa, sa gîndeasca, sa încerce sa-si rezolve singuri problemele. Asa cum faceam si eu cînd eram dat la scoli si nu stiam pe nimeni. Deci, daca nu ai o cît de mica batrînete la tinerete n-ai sa ai tinerete la batrînete! Si lumea, tinerii, nu-si dau seama cît de important este sa ai nadejde la batrînete. Spun mereu tinerilor care vin pe la mine: „Dati-mi mie vîrsta voastra daca nu stiti ce sa faceti cu ea!” Adica le-o spun si cu un scop ascuns, sa-i fac sa gîndeasca cu orice chip ce îndatoriri au la vîrsta lor. Deci, daca tinerii se încadreaza într-o tinerete cu raspundere este o tinerete cîstigata, sînt pe drumul care, fara discutie, îi va îmbogati. Vorbesc zilnic, cu studenti sau studente, despre viata curata… Mi-a spus o studenta: „Parinte, ma duc la munte cu prietenul!” În ziua de azi cuvîntul „prieten” este cuvînt de paravan, nu exista „prietenie” între fata si baiat, exista numai iubire. Sa nu ne pacalim! Dar ei cred ca, daca-mi spun mie ca pleaca cu „prietenul” este mai putin demascat sentimentul lor. Si mi-am zis eu atunci: „Mai, la munte acolo este strîmt, cum o sa doarma ei?” Ca-i stiam copii cuminti. Si a venit apoi fata de la munte si mi-a spus, în urma multor discutii în care eu le-am spus sa nu se vînda, sa nu se daruiasca, sa nu faca nimic fara gîndire, doar din pasiune, ca asa-i tineretea, ca „ne traim viata!”, a venit deci fata de la munte si mi-a spus asa: „Parinte, nici nu m-a atins! Asta da barbat!” Adica tinere, daca-ai stii tu cît de mult gresesti vînzîndu-te… Barbatul care se înfrînge pe sine la tinerete este mai sus decît cel ce razboaie a cîstigat. Asta-i barbatul adevarat! Cînd spunem ca barbatul este cap femeii nu înseamna ca femeia trebuie sa fie subjugata, ca trebuie sa se supuna… Ea mii de ani a fost roaba pîna a venit Hristos si a pus-o în verticalitate, a pus-o în egalitate cu barbatul sau mult mai sus decît barbatul – femeia avînd harisme ce-l pot naste pe Hristos în sufletul barbatului. E putin darul asta? Femeie înseamna „împarateasa daruitoare”, pusa pe Tron nu ca sa domneasca ci pentru a-l admira pe Cel ce a avut puterea sa-l tina acolo. Femeia, pusa în adevaratele sale valori, începe sa creeze si abia atunci se daruieste total nu conventional. De asta avem nevoie, de o daruire totala, asta urmarim noi. Marea greseala este deci ca nu se pune în valoare femeia. Vad acum ca se transmite atavic trimiterea peste generatii a defectelor si a calitatilor. La femei s-a transmis atavic teama, ele se tem de barbat, cum la barbati s-a transmis atavic puterea si îndrazneala si aceasta grozav de urîta, de condamnata, de scîrboasa pozitie a barbatului de a fi agresiv. Barbatul deci nu a înteles nimic si s-a angajat într-o lupta cu femeia, o lupta pentru placere. Placerea este o consecinta, nu e un scop. Eu nu manînc fiindca e mîncarea dulce, manînc ca sa ma hranesc. Daca-i mîncarea si dulce, îmi convine cu atît mai mult. Sigur ca vor fi si placeri dar trebuiesc întelese aceste daruri divine. Cînd a facut Dumnezeu lumea a zis: „Sa se faca!” si s-au facut toate cele. Însa pe om Dumnezeu l-a facut cu mîna lui si înca cum? „Dupa chip si asemanare!” „Chip si asemanare!” Asupra acestor cuvinte trebuie mult meditat si tot nu ai putea da raspunsul cuvenit. Deci omul este încununarea creatiei lui Dumnezeu, este singura veriga posibila de legatura între Dumnezeu si creatie. Omului i s-a dat marea raspundere sa supravegheze soarta creatiei. „Omule, uite cine esti… uite pe cine bagi tu în iad…” Spunea un grec: „Omul, masura a toate!” Dar care om? Omul din iad? Auzi cine-i omul, „masura a toate”. Lumea este învatata ca Dumnezeu este masura a toate dar grecul asta spune ca nu, ca omul este masura a toate. Care om? Omul lui Dumnezeu!
- Omul îndumnezeit…
- Exact! Pentru ca Mîntuitorul n-a venit sa anihileze creatia omeneasca, a venit s-o transfigureze. Deci noi sîntem iesiti acum din ceea ce a urmat, într-o forma dezastruoasa, de la Adam. Acum noi sîntem înfiintati în divinitate prin Hristos. Si atunci pretuim cît pretuieste Hristos. Si nu spun numai eu asta, este constatat. Nu trebuie sa ne temem de Dumnezeu, de puterea ori de pedeapsa lui, ci sa ne temem de bunatatea lui mai mult. Iata deci cine este omul. Si daca, sa revin, tineretea este pierduta fara o mica trimitere, o mica cugetare spre Vesnicie desigur ca batem pasul pe loc sau, mai curînd, mergem pe un drum ce nu duce nicaieri. Tînarul este imperios obligat sa aiba un ideal iar idealul nu este decît unul: sa cîstigam Vesnicia! Nu ne trebuie diplome sau alte chestii, astea-s realizari profesionale nu idealuri… Deci, oriunde ai fii trebuie sa existi, în fiecare clipa, în Vesnicie. Daca nu faci lucrul acesta tu, za dintr-un mare lant, daca zaua nu este nici lantul nu mai este. Deci eu recomand tuturor, mai ales tinerilor, sa nu piarda nici un moment din viata. Acesta este un mare dar de la Dumnezeu. Daca acest moment este trait urmeaza un alt moment trait si asa evoluezi pe marile învataturi, asa progresezi, asa esti, asa existi…
- Nu este vorba si de har aici?
- Harul nu vine decît daca tu existi. Astfel te cauta harul de la Dumnezeu si nu te gaseste. Fara harul de la Dumnezeu nu poti face nimic dar trebuie sa fii prezent, sa-l primesti. Harul vine de de la Dumnezeu dar prin picioarele tale, ca fiinta ce acumulezi, ce poti întelege, ce te poti îndumnezei. Prin comparatie cu puterile de sus omul are putinta de a se ridica si a se îndumnezei dupa har. Spune într-un loc: „E cu neputinta sa nu mori daca vezi un înger în adevarata lui lumina!” Dati-va seama ce o fi acolo… Si totusi omul se poate compara cu întreaga creatie a lui Dumnezeu si tot el este acela care este singura veriga de legatura. Pentru ca el se poate îndumnezei, vedeti, prin har. Si, daca ajunge acolo sus, este mare ca un Dumnezeu.
- Prea Cuvioase, daca tot s-a adus vorba despre tineret spuneti-mi, va rog, ce anume credeti ca dezbina generatiile actuale?
- Uite, întrebarea aceasta mi-o pun toti dar eu nu prea vad numaidecît miez în ea… Pentru ca poate sa fie dupa o perioada de coborîre în istorie, cum pot fi si perioade de urcare. Dar noi ar trebui sa ne punem problemele în general, nu numai acum. Eu sînt foarte optimist, as putea spune chiar mai mult dar nu vreau sa fac acum pe proorocul. Si simt ca toate aceste perioade de scadere, de coborîre vor fi curînd înaripate. Pentru ca nu conteaza influenta straina sau problemele, nu ele biruie, ci conteaza harul lui Dumnezeu care nu poate fi biruit. Nu spun eu, Scriptura zice. Iar Scriptura nu poate fi biruita sau mintita. Iar cine traieste dupa Scriptura va trai cît traieste Scriptura. Sa nu tinem deci cont de gloata, de marea masa. Sa tinem cont doar de Adevar, ce trebuie trait într-un suflet. Omul este un microcosmos în care se odihneste un macrocosmos, e o lume întreaga în el… Tragedia întregii lumi trebuie plînsa ca propriile noastre pacate. Daca nu te ocupi de mîntuirea celui de lînga tine, daca nu pretuiesti faptul ca este cineva lînga tine, ca sa-l poti ajuta, nu te poti nici tu salva. Deci problema nu se pune în functie de momente istorice ci în momente de traire în orice chip al momentului istoric. Cea mai mare greseala este ca omul se singularizeaza singur. Aici gresim! Sîntem creati pentru întreaga creatie. Este o mare bucurie sa poti sa vezi oameni. Sa va spun o întîmplare, apropos de asta: Eu am fost arestat, am facut 14 ani de închisoare. Sigur acolo ne plimbau cu ochelari de tabla la ochii…
- Da, ca sa nu vedeti ceea ce este în jur…
- Exact. Si acolo cea mai ticaloasa perioada era la ancheta, cînd doreau sa faca din tine drac si tu trebuia sa rezisti. Erau batai, schingiuiri, o serie întreaga de lucruri menite a te face sa te simti strain… Si, cînd m-au luat din celula mea sa ma duca la ancheta, prin coridoarele acelea, eram tinut de brat si ma orientam dupa mersul lor, am vazut ca a cazut putin tabla de la unul dintre ochi, de la ochelari. Cînd am vazut asta am tacut din gura pentru ca, daca spuneam ca a cazut ma ucideau, nu era voie sa vezi tortionarii. Si stateam cu capul în jos, vedeam si ma gîndeam: Uite ce bine e sa vezi… Si, mergînd eu asa, am vazut cum îl duceau pe altul la ancheta, la vreo 15 metri în fata mea… E, nu va dati seama ce bucurie mare am avut ca am vazut un ins ca mine, în suferinta. Deci nu mai eram singur. Si atunci am început sa gîndesc, sa meditez asupra unui lucru spus de Sfîntul Macarie cel Mare cînd a gasit o capatîna de om , un craniu în padure, si a întrebat: „Ce ai fost?” Si craniul a raspuns: „Popa idolesc!” „Si unde te gasesti?”„În iad?” „Ce bucurii aveti?” „Avem bucurii cînd te rogi tu pentru Egipt!” „Si ce tristeti aveti?” „Ne vedem putin unii cu altii!” Si atunci, m-am gîndit eu, cînd am vazut ce important e sa vezi un frate de-al tau, o fiinta omeneasca atunci cînd ai de-aface cu diavolul, cînd ai de-aface cu marele întuneric. Dati-va deci seama cîte elemente sînt care te pot îngrozi înainte de a muri. Sîntem încadrati cu oameni ca noi si asta-i o mare bucurie. Lumea nu-si da seama cît de mult te poti îmbogati fiind putin iertatori sau iubitori fata de cel din jur. Deci nu te grabi sa-l judeci, grabeste-te sa te rogi pentru el, orice ar fi… Deci, în concluzie, trebuie sa ajuti la mîntuirea lumii. Si asta nu poti face decît prin iubire de oameni. Daca ai iubire de oameni birui dreptatea pe care ai calcat-o de atîtea ori. Sau, cum spune în Scriptura: „Si s-a ridicat mila asupra dreptatii!” N-ati trait în suferinta, în lanturi, ca sa va puteti da seama de marile rînduieli divine si de rostul tau pe lume, sa vezi ce bogat esti si unde te gasesti. Pentru ca nu împaratul era cel ce era ci cel ucis era cel ce era. Deci trebuie sa te lasi ucis nu sa ucizi. Sa te lasi ucis nu în sensul ca nu ai voie sa te aperi ci sa primesti moartea cu bucurie, cu placere. Pentru ca suferintele sînt mari daruri de la Dumnezeu. Asta nu trebuie neglijat. Toti trebuie sa terminam pe cruce. Ce înseamna cruce? Sa duci ceea ce nu-ti trebuie! Asta a mîntuit neamul omenesc, Crucea! Mîntuitorul a patimit, a înviat morti, a vindecat, a facut atîtea si atîtea dar nu a mîntuit lumea prin asta. Printr-un unghi drept sau printr-un unghi de 180 de grade. A mîntuit lumea prin cruce, prin 360 de grade. Atunci se vaita satana, atunci s-a simtit înfrînt si a confirmat ca El este Dumnezeu. Pîna atunci îsi dadea seama ca exista o putere ce-l gonea, intuia, dar înca era stapîn, înca era lider. Acum însa a murit. Învierea Mîntuitorului a confirmat divinitatea, a confirmat valoarea operei Lui. De aceea a si ramas acum Învierea lucrul cel mai mare. Învierea a confirmat dumnezeirea. E o mare greseala sa te feresti de suferinta. Nu trebuie sa umbli dupa ea dar, daca ea vine, primeste-o cu drag. Stiti povestea: Mîntuitorul era cu ucenicii sai în barca si s-au culcat. Au venit valuri mari, furtuna, si ucenicii au zis: „Doamne, Doamne, scoala ca pierim!” Si Iisus le-a spus: „Va si vedeati pe fundul marii, alaturi de mine… Oare nu v-am îndrumat eu bine? Oare nu stiam eu ca vor fii valuri? Ori doreati fara valuri, fara cruce, fara suferinte?” Asta înseamna ca, cu toate valurile vietii, noi trebuie sa ramînem oamenii lui Hristos. Acesta este tînarul adevarat: cel ce asteapta cu placere frumusetea batrînetii.
- Prea Cuvioase, dar ce diferenta credeti ca exista între inteligenta tineretii si întelepciunea batrînetii?
- Va raspund printr-o cugetare frantuzeasca: „Daca tineretea ar stii… daca batrînetea ar putea…” Acesta-i raspunsul?
- Ce etalon credeti ca trebuie sa aiba tinerii pentru masurarea faptelor lor?
- O permanenta trezie?
- Si cum o gasim?
- Eu ti-am spus… Ti-am spus si despre iad… Totul este sa nu fii bulgare si nu faci nici o miscare nu-ti mai raspunde nici Dumnezeu. Pentru ca nici Dumnezeu nu poate sa faca ce poate sa faca omul. Trebuie sa raspunzi. Daca ar fi sa întrebam pe cei de Sus: „Ce v-a costat domnule sa ajungeti la atîta fericire?” Ti-ar raspunde: „Putin timp petrecut bine!” Si atunci „Eu sînt Calea, Adevarul si Viata!” Dupa 2000 de ani si ceva nu mai putem pune la îndoiala ceea ce a spus Hristos. Totul este adevarat. S-a dovedit totul fara discutie. Iar daca ai totusi îndoieli la o cît de mica învatatura de acest gen cazi în anatema ori nu te mîntuiesti. Sa nu ne jucam cu asta! Nu este permis sa mai întrebam astazi: „Cum sa fac sa ma mîntuiesc?” Am spus pîna acum ce sa faci: sa iubesti pe toti, sa te ridici fata de pacate prin taina pocaintei, sa fii dezlegat si, mai ales, sa rupi din tine si pentru altul încontinuu. Nu poti sa-i dai unui cersetor ceva dar macar considera-l. N-ai bani, n-ai cum, te gasesti în tramvai si el este pe trotuar, dar nu fii nepasator. Zii macar un „Doamne, ajuta-l!”, zii o rugaciune. Asta ar fi o mare lucrare pentru el. Uite, mergeam pe strada, în Bucuresti, si, un cersetor fara picioare ma vede. Eu n-aveam nici un ban ca de aveam bani as fi mers cu masina nu pe jos, dar m-am apropiat de el gîndindu-ma ce sa-i spun, cum sa fac sa ma înteleaga ca n-am bani. Si îi zic: „Domnule draga, va înteleg foarte bine, îmi pare rau ca suferi, n-am nici un ban dar îti dau o mîna calda!” Zice: „Parinte, asa ceva nu mi-a dat nimeni pîna acum!” Vezi? Asta înseamna consideratie… Sa-i luam în consideratie si pe ei. Pentru ca astia-s personaje biblice, niciodata nu vor pieri. Sînt aici sa ne înghionteasca, sa ne irite, sa ne mîne spre iubire cu orice chip. Pentru ca iubirea este criteriu de judecata si, fara iubire, nu faci nimic. Zice cineva: „Iubeste si fa ce vrei!” Pentru ca daca iubesti nu poti sa faci rau. Daci asta, tinere, este de facut. Sa privim cu dragoste în jurul nostru cu orice chip si sa consideram un mare dar al lui Dumnezeu ca vedem oameni si nu vedem draci. V-am spus cît de important este asta. Iubiti! Nu spuneti: „Pe ala îl priveste fiindca a gresit si acum trage!” Nu vorbiti asa. Trebuie sa te ucizi pentru el, sa suferi. Iubiti lumea asa cum este ea si sigur Dumnezeu va va iubi pe voi asa cum sînteti voi.
- Credeti ca generatia actuala ar fi capabila de jertfa asa cum a fost capabila generatia dumneavoastra?
- Este! De ce sa nu fie? Eu am facut o comparatie si stiu ca mult mai multi tineri traiesc astazi în Hristos fata de parintii lor. Majoritatea parintilor nu sînt de acord cu acest fapt si îsi opresc copii: „Ce atîta rugaciune? Ce atîta Biserica?” Si el, saracul, se duce o data pe saptamîna, la liturghie. Aici se vede influenta ateismului asupra lor. Dar tinerii îsi dau seama mai mult de importanta momentelor si încep sa fie mult mai traitori. Eu am o mare bucurie pentru asta, sînt asaltat de tineri, de studenti, de tot felul… Spuneam ieri ca 99, 99% bisericile sînt pline de femei, nu de barbati! Majoritatea, destul de multe, fac niste sacrificii grozave sa vina la biserica, fiindca nu sînt lasate. Eram într-o întrunire duhovniceasca si un mare ierarh, auzind de mine, ma întreba: „Cum, Sfintia ta marturisesti femei?” Cînd am auzit eu lucrul asta m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a nascut domnule draga pe dumneata asa de destept? Cine te-a nascut? Te-au prins cumva cu ata, cu undita pe balta cumva? Esti produsul unui incubator cumva?” I-am raspuns asa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate partile fara teama ca o sa-mi întoarca raspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „Traiti fara ele daca puteti! Daca faceti pe grozavii!” Daca femeia este rea este fiindca barbatii au facut-o rea. Daca femeia se vopseste nu pentru ea se vopseste, pentru barbati. Nu-si da seama ca pentru barbati se falsifica, pentru ei se urîteste… Dar sacrificii femeia a facut. Dupa ceva timp m-am întîlnit din nou cu Parintele acela, mergea la ascultare, în Franta, la o manastire de maici, sa le marturiseasca. Si în sinea mea mi-am zis: „Uite frate unde ai ajuns… ce bine esti prins acum…”
- Prea Cuvioase, dar credeti ca în fiecare din noi este un strop de ateism?
- Asta-i o întrebare… Sa vorbim doar de biruinta!
- Deci nu-i o parte rea în om…
- Nu exista! Nu sîntem creati pentru asa ceva! Nu sîntem creati cu un strop de virtute ci cu o totala virtute. Un asemanare si un chip al lui Dumnezeu. De restul sa nu vorbim, restul sînt caderi, restul este aspectul iadului. Nu putem spune ca sînt creatii ale lui Dumnezeu. Dumnezeu n-a creat pe diavol ca sa cada. L-a creat bine însa l-a facut liber, ca si pe noi. Daca nu ne-ar fi facut liberi n-ar fi fost o creatie desavîrsita… Ne-a facut liberi ca sa avem merite. Sa mergem pe picioarele noastre, tot cu ajutorul tainic al Lui, spre Mîntuire. Si atunci primim încununari si vesnicie fericita lînga Dumnezeu. De ce sa vorbim de ateism? Acestea sînt accidente, incidente, nu-s lucruri ce fac parte din valoarea omului. Omul este numai virtute. De ce sa ne bagam singuri în gura lupului? Fiinta noastra nu este asta, cu nici un chip. Si voi, si toti ceilalti, primiti aceasta rugaminte a mea: intrati într-o mai mare traire crestina!
- Noi încercam Prea Cuvioase…
- Nu încercati! Mergeti la sigur. Nu mai merge pe încercate, de încercat a încercat Hristos. Dar voi mergeti la sigur. Sa fim într-un continuu optimism. Si cînd spun asta ma adresez întregii Românii. Indiferent de balaceala lui Iliescu si a altor atei…
- Daca tot veni vorba de Iliescu spuneti-mi, poate fi cineva crestin si de stînga în acelasi timp?
- Poate fi crestin ce duce în iad. Sînt crestini ce duc si la iad. Credinta asta a lor poate duce în iad. Dupa cum am mai spus esti liber, Dumnezeu ne-a creat liberi. Dar, dincolo de toate, trebuie spus: „Nu exista cadere. Exista numai ridicare!”
- De vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România ce parere aveti?
- Ar trebui sa nu va puneti problema aceasta…
- Se tot discuta, pro si contra…
- Discuta oamenii politici, oamenii care compara la nesfîrsit, nu noi. Dar, daca vreti parerea mea iat-o: Sa nu aud de Papa si sa nu aud de catolicism! Au facut mari greseli catolicii si asta va spun eu, ca preot. Ei n-au proscomidie, n-au o serie întreaga de lucruri, au o parte din Taine mai mult simbolic, n-am încredere în Împartasirea lor – care o fac cu mîna sau nu stiu cum… Asa ca am mare necaz pe ei. S-au rupt de biserica dupa 1054 de ani. Venirea Papei aici nu a fost ca sa ne creasca ci ca sa cîstige cîtusi de putin. Caci Adevarul este foarte luminos mai ales pentru cei care-l urasc. Iar Adevarul este în ortodoxie iar România este tara cea mai intens duhovniceasca si ortodoxa. Asa ca le stam în coaste catolicilor, vor sa distruga Adevarul. Dar n-au ce face, noi am fost de la început asa, Mîntuitorul a fost ortodox iar noi nu facem, decît ceea ce a facut El. Iar catolicii nu ne pot suferi pentru ca, ei nefiind în ordine, îi arata asa cum sînt farul acesta ortodox, România. Papa n-a venit decît sa mîzgaleasca. Asa cum se pune si problema ecumenismului astazi, unirea tuturor religiilor. Noi avem sfînta Împartasanie, ei nu au asa ceva. Vor sa ne împacam ca sa fie ei liberi sa faca ce vor, sa intre cu palaria în cap în biserica mea si sa spuna ca „sîntem una!” Deci Papa a venit aici ca sa întareasca catolicismul nu ortodoxia. Si el e multumit desi, dupa mine, n-a rezolvat cine stie ce…
- Sa înteleg ca nu credeti în proiectul acesta de unificare a bisericilor…
- Cred cu o conditie: sa se faca toti ortodocsi! Altfel n-ai cum sa faci. Daca vine cineva la dumneata si-ti spune ca te-ai casatorit cu o femeie care are cine stie ce defect, desi tu stii ca nu-i adevarat, te lasi de sotie? Te-ai uni cu alta lasînd Adevarul batjocorit? Daca-ai face asta te-ai batjocori pe tine!
- Si, fiindca tot am ajuns la asemenea probleme, credeti ca avem nevoie de republica sau de monarhie?
- Eu am trait si în monarhie si, dintr-un anume punct de vedere, pot fi considerat monarhist. Am facut si sport cu regele, era voievod pe vremea aia… Din punct de vedere al cheltuielilor, al galagiei care se face, ca vine unul care are influenta, á la Iliescu, ca vine un comunist si un ateu… Este trist sa vina un ateu si un comunist sa conduca o tara majoritar ortodoxa. M-a întrebat cineva, era înainte de a doua alegere a lui Iliescu: „Parinte, ce ne facem, ca vine iar…” Si i-am zis: „Faptul ca vine nu înseamna biruinta! Razboiul nu s-a terminat!” Si atunci eu n-am nevoie de atîta galagie si falsitate. Daca-i rege e altceva. Regele nu guverneaza, el doar domneste. Nu-i dictator, el domneste si da mai multa valoare guvernantilor. Nu face cum face Petre Roman, Ciorbea si ceilalti ca „plec daca nu faceti ce vreau eu!” Asta-i mare rîs pentru tara. Deci, materialiceste, monarhia este un avantaj. Dezavantajul monarhiei în România ar fi doar daca regele ar fi dezinformat de camarila. Dar si acesta ar fi un dezavantaj minor fata de primejdia actuala. Caci iar a venit Iliescu, omul Rusiei, omul care merge numai pe rosu, care nu tine cont de semafoare ca sa zic asa. Asa ca înclin, pentru demnitatea României, pentru regat. Cu toate ca eu sînt un supravietuitor al comunismului si al lui Carol al II-lea.
- Rusia mai înseamna ceva pe plan mondial?
- Nu cred! E ca un peste ce nu-i nici în apa nici pe uscat, un peste care se zbate. Asta-i Rusia. Au fost prea nesuferiti, prea satanici ca sa mai pacaleasca pe cineva… Dar orice ar face nu vor mai ajunge unde au fost. Sînt convins de pilda ca Cernautiul nu va ramîne la Ucraina, ca-i pamînt românesc. Am încredere în întregirea României. Nu ma gîndesc ca am o vîrsta si nu voi mai apuca asta. Dar, oriunde voi fi tot voi vedea faptul ca România va fi iarasi mare de la Tisa pîna la marginea cealalta. Asta-i cu Rusia… ce vecin poate sa-mi fie ala care-mi ia aurul din tara si nu mai vrea sa mi-l înapoieze? Ne-au dat Closca cu puii de aur, care-i neînsemnata fata de vagoanele de aur pe care le-au luat rusii din pestera de la Tismana. Si uite în ce situatie ne gasim, uite cum este leul nostru…
- Si atunci sa întelegem ca avem nevoie mai mult de vest?
- A venit presedintele Constantinescu si mi-a explicat de ce s-a aplecat cu fata la apus. Acestea sînt valorile: Estul si Vestul. Exista o proorocire referitoare la Fiara Rosie si fiara cu coarne de miel. Pentru noi fiara cu coarne de miel e mai convenabila caci nu ne omoara, nu te suge, nu-ti ia sîngele din tine, traieste si ea si traim si noi. E mult mai bine asa. I-am spus lui Constantinescu: daca ratiunea spune sa faci ceva si constiinta spune ca nu e bine de constiinta sa asculti. Caci, prin constiinta, Dumnezeu îti spune nu.
- Prea Cuvioase, stiu ca, în închisoare, ati fost duhovnicul lui Vasile Voiculescu…
- Da. Am fost. Ne cunosteam mai demult si s-a întîmplat sa ne aflam împreuna, am aranjat sa îl iau la manastire…Era un om de mare valoare. Trebuie sa va spun ca, în închisoare am trait cu foarte multi insi citati acum drept foarte talentati… Am fost cu Nichifor Crainic, Nae Ionescu…
- Radu Gyr…
- Cu Radu Gyr cel putin m-am contrazis toata viata, nu-i problema… Era un om inspirat, un om… Mi-a furat un vers. Si eu nu puteam sa-i spun sa-mi dea versul pentru ca cine era Radu Gyr si cine eram eu. Dar am vorbit cu el, l-am întrebat o serie întreaga de lucruri… Era un mare om, l-am pomenit mereu cît am suferit împreuna, dar eu ma refeream la oameni de o alta factura decît Radu Gyr, la Nae Ionescu de pilda. Însa nu l-a depasit nimeni pe Vasile Voiculescu.
- Se zice ca-i cel mai bun poet…
- Dupa Eminescu este cel mai mare poet religios din România. Am fost împreuna cu el în închisoare si, la proces, s-au pus pe masa o serie întreaga de volume ale lui aparute pîna si la rusi. A fost condamnat mai putin. Eu am fost condamnat 40 de ani iar el si cu Staniloaie vreo 5 ani. Nu era un om foarte reprezentativ fiziceste, avea niste fulgisori de barbita, era tacut dar si cînd te lua în primire într-o discutie nimeni nu mai misca. Un om grozav în felul lui, un Traitor. El considera faptul de a merge la manastire cel mai grozav lucru posibil. Si asa si era. Pentru ca esti om si ti se cer lucrari îngeresti.
- Va vin acum în minte cîteva din versurile lui, ceva care sa fie actual si astazi…
- Nu ma întreba asta ca asa ti-as raspunde simplu: îmi vin în minte toate. Si uite de ce îti spun asta, fiindca am cunoscut autorul si nu pot crede el spunea ceea ce nu crede. Poate fratia ta te vei referi la versuri, la rime, la… Asta nu conteaza pentru mine. Pentru mine conteaza ideea în sine. Voiculescu nu putea sa spuna un lucru netrait, nu putea sa greseasca. Va spun sincer asta fiindca eu am cunoscut autorul. Nu pot spune ca-mi place o anume parte. Ca si la Eminescu… Ce, îmi place Eminescu doar pentru „Scrisoarea a III-a” sau pentru cine stie ce versuri? Nu, îmi place Eminescu din scoarta în scoarta.
- Despre Nae Ionescu ce ne puteti spune…
- Draga, am stat si cu Nae Ionescu în lagar. Dupa mine Nae Ionescu a fost cel mai grozav om pe care l-am cunoscut. Nae Ionescu a fost omorît de Carol al II-lea si, la moartea lui, eu fiind la Antim am vazut cum manastirea a cumparat de la sotia lui Nae Ionescu o serie de volume, 150 erau cu totul, „Viata Sfintilor Parinti”. Am fost eu atunci, ca ma cunosteam cu dînsa si am cumparat vreo 5 volume la 1000 lei pe volum. Nu le dadea pe toate odata ca se temea de o destabilizare a banilor. Asta a fost Nae Ionescu, om cu educatie crestina profunda. Vedeti fratiile voastre pe Kant? El a spus: „Doua lucruri sînt de admirat: cerul înstelat deasupra mea si legea morala din mine!” Vedeti? Intuia el ceva… Dar cel traitor pune mîna pe stele. Nae Ionescu ajunsese la profunzime, eu eram tînar si nu-i puteam cunoaste toate subtilitatile… Cea mai frumoasa impresie dintre toti mi-a facut-o Nae Ionescu!
- Credeti ca-i cea mai mare personalitate a României?
- Cel mai mare intelectual crestin, singurul ce-l avea pe Hristos la baza activitatii, a operei, a creatiei lui. Asta era Nae Ionescu. Originea cunostintelor lui era din Scriptura si, cum avea cap si stia cum sa puna problema, a izbutit.
- În tara este o campanie de denigrare a lui Nae Ionescu, se spune ca nu era deloc destept, ca doar copia…
- Pai asa va spun si eu, copiati si voi pe Hristos!
- Ca-n „Imitatio Christi”
- Exact! Asta facea el. Dumneata crezi ca el era degeaba pe o catedra asa de importanta? Catedra aia era importanta fiindca era Nae Ionescu acolo, nu de altceva. Sigur copia. Dar ce, eu fac altceva decît sa copiez? Si eu copiez învatatura crestina, si vreau sa copiez cît mai mult pe Hristos…
- Prea Cuvioase, Nicolae Delarohia spunea în Jurnalul sau: „Nu oricui i se întîmpla orice!”
- Foarte bine spus! Asa este. Daca esti un om daruit o sa ai ispite mai mari ca sa ai si cununi mai mari. Nu ti-a dat Dumnezeu inteligenta, nu ti-a dat putinta de a te jertfi mai mult decît daca stia Dumnezeu ca poti. Daca ti-a dat Dumnezeu stia de ce. Si atunci nu se da orice oricui. Ca prezentare este foarte frumos ce a spus Steinhardt… Mi-e foarte drag de el…
- Despre fenomenul Maglavit ce parere aveti?
- Una negativa.
- Se aseamana celui de la Vladimiresti ori celui de la Pucioasa?
- Acelea sînt mult mai rele, au deja aspect de organizatie, sînt foarte rataciti. Cea mai grava problema pe care a avut-o biserica în ultimii 50-60 de ani a fost si este Vladimirestiul. Cea mai grea problema a Patriarhului Justinian a fost Vladimirestiul.
- Si atunci ce este de facut, ca lumea se duce totusi acolo?
- Lumea se duce si-n iad, e adevarat. Oamenii se duc si-n rai si-n iad. Acum, unde or fi mai multi nu stiu…
- Despre Visul maicii Veronica ce stiti…
- Nu-i mai zice „maica”. Este o sarlatanca. A venit la mine, mi-a cerut sa o spovedesc, a fost casatorita… Traieste doar prin „minunile” astea. Am vorbit si cu Parintele Cleopa despre treaba asta, am vorbit de seara si pîna a doua zi, la ora 11, în continuu. Se convinsese si el ce-i cu Veronica si cu Ioan, asta care-i la recea si care fusese caterisit si apoi a fost iertat. Niste nenorociri de-ti sta mintea în loc. Acum sînt organizati frumos acolo, ca sa atraga. Pentru ca diavolul nu poate sa se arate în adevarata lui urîciune, ca ai muri de l-ai vedea. Se arata frumos, tantos… Am fost si eu la Vladimiresti si Veronica tocmai venea de la gara. Mi-a spus: „Uite Parinte, a venit Sfîntul Ioan Evanghelistul si mi-a dus el valiza!”
- Pai poate i-o fi dus-o…
- Cred ca dracul era foarte bucuros ca-i tine locul Sfîntului Ioan Evanghelistul…
- Stiti cum zice Tutea: „Dracul te baga si-n biserica numai ca sa fii de partea lui!”
- A fost si staret într-un timp! Frate, pe plan moral 666 este foarte aproape. Nu vedeti acum ca s-a oficializat sodomia? Nu vedeti ca pacatele sodomice urgenteaza Judecata de Apoi?
- Ce parere aveti de Parintele Ghelasie de la Frasinei?
- Negativa. O parere negativa despre el, despre turta aceea isihasta, despre medicina lui… Vad ca are influenta însa. Am auzit ca a plecat la Sfîntul Munte. M-as fi bucurat dar nu cred ca-i adevarat. În sfîrsit, nici sa nu mai aud de asa ceva…
- Pornind de la o întîmplare din „Pateric” va întreb: Este mai usor sa vedem îngeri sau sa ne vedem pacatele?
- Sa vezi îngeri este o mare înselare, nu ai nici un merit, nu înseamna nimic. Dar a-ti vedea pacatele înseamna ca semeni cu Hristos si cu Sfintii. Îngerii nu se arata fiindca vrei tu, poate nu-i nici înger bun… Se spune ca un frate a vazut în chilie pe satana în chip de Hristos. Si „Hristos” îi zice: „Eu sînt Hristos, închina-te mie!” Iar el a raspuns: „Toata viata m-am închinat lui Hristos. Cine esti tu de nu stii asta?” Si satana a disparut. Deci cine vrea sa vada e slab, cine vrea sa traiasca e important.
- Si o ultima întrebare… Cum vedeti lumea la vîrsta Prea Cuviosiei voastre?
- Ti-am spus cum: Sa-mi dea tinerii tineretea lor pentru a împlini tineretea omenirii. Caci nu exista batrînete, exista doar tinerete!