CUVIOSI PARINTI DIN MANASTIRILE MOLDOVEI: VASILE DE LA MOLDOVITA, RAFAIL DE LA AGAPIA, CHIRIAC DE LA BISERICANI SI EPISCOPUL IOAN DE LA RASCA

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Stiri despre acesti sfinti ne ofera teologul ucrainean Zaharia Kopistenski in cartea sa Palinodia, din anii 1621-1622. Ele au fost intregite, dupa mai bine de o jumatate de veac, de mitropolitul carturar Dosoftei al Moldovei (1671-1686, († 1693), in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor (in vol. IV, Iasi 1686, fila 152, la 9 iulie). Iata ce scria invatatul mitropolit: “Dara tocmai si din rumani multi sunt carii am si vazut si traiul lor, dara nu s-au cautat fara numai Daniil de Voronet si Rafail de Agapia, (carora le-am sarutat si sfintele moastii. Apucat-am in zilele noastre, parinti nalti la bunatati si podvig si plecati la smerenie adanc: parintele Chiriac de bisericani, gol si ticalosit in munte 60 de ani, si Chiriac de Tazlau, Epifanie de Voronet, Partenie de Agapia; dara Ioan de Rasca, arhiepiscopul cel sfant si minunat, Inochentie de Probota si Istatie (Eustatie). Ca Dumnezeu Sfintia Sa nici un neam de rodul ominesc pre pamant nu lasa nepartnic de darul Sfintiei Sale. Ce preste tot au tins mila Sa si au deschis tuturor usa de spasanie (mantuire)”.

Acest text a fost reprodus si de mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi in Vietile sfintilor pe luna decembrie, tiparite la Manastirea Neamt, in anul 1811, la ziua de 31 decembrie, spunand ca a facut aceasta “ca nu prin trecerea vremii sa se faca cu totul nestiuti acesti cuviosi parinti neamului cestui mai de pre urma si ca sa se arate ca dintru toate neamurile isi alege Dumnezeu pre robii Sai cei ce urmeaza voii si poruncilor Lui”.

Vom infatisa, pe rand, viata si nevointele duhovnicesti ale unora din acesti “sfinti moldoveni” pe care ni i-a facut cunoscuti mitropolitul Dosoftei.

In carte Palinodia mai era trecut si Sfantul Vasile din Moldovita “facatorul de minuni”, dar fara sa spuna cand a trait. Dupa parerea unor istorici, el era mentionat ca egumen al acestei manastiri in anul 1415, ceea ce inseamna ca a trait in vremea lui Iosif, primul mitropolit al Moldovei. A fost deci unul din marii traitori de la inceputul veacului al XV-lea, petrecandu-si viata in munca post, rugaciune, savarsirea de fapte de milostenie, fiind astfel o frumoasa pilda pentru credinciosii care veneau in manastire sa caute cuvant de invatatura si de mangaiere sufleteasca. Drept aceea, ramasitele sale pamantesti au fost cinstite cu toata evlavia si cuviinta de catre credinciosi dupa trecerea sa la cele vesnice. Azi nu se mai stie unde sunt. Se crede ca ele au fost risipite de ostile cazacilor care au intrat in Moldova de sus, in anul 1653, cand au fost pradate multe din manastirile noastre. Pomenirea lui din neam in neam a ramas pana in zilele noastre, in constiinta maicilor de la Moldovita si a credinciosilor din parohiile din imprejurimi.

Intre cele mai renumite manastiri moldovene, un loc aparte il ocupa Agapia, cu cele doua biserici ale ei, cea “din deal”, ctitorita de domnitorul Petre Schiopul, catre sfarsitul secolului al XVI-lea si “cea din vale”, ctitoria hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu) si a sotiei sale Liliana, prin anii 1642-1647. Ambele dainuiesc pana azi, ca manastiri de calugarite.

Pana la inceputul veacului al XIX-lea, la Agapia vietuiau insa calugari, din care multi au dus o aleasa viata duhovniceasca, slujind ca pilda vrednica de urmat pentru multi din semenii lor. Intre acesti parinti cu viata imbunatatita, se numara si cuviosul Rafail, care a trait aici inca de la inceputurile ctitoriei lui Petru Voda Schiopul. Avem doar o singura marturie despre el, cea lasata de marele mitropolit carturar Dosoftei, pomenita mai sus, care scria ca “i-a sarutat si sfintele moastii”. Astazi nu se mai stie unde sunt aceste cinstite moaste; se presupune ca au fost ascunse undeva, de teama navalitorilor straini si nu au mai fost scoase. Traditia spune ca ar fi langa sfantul altar al bisericii de la Agapia din deal. Si tot dupa traditie, Rafail ar fi fost originar din partile Barladului, din satul Bursucani. Ori de unde ar fi, cuviosul Rafail ramane ca un sfant cuvios ridicat din mijlocul dreptcredinciosului popor roman. De aceea, trebuie sa-l cinstim si sa-i pastram nestearsa amintirea.

Un alt calugar moldovean cu viata imbunatatita a fost Chiriac de la Bisericani. Singura stire despre el ne-a ramas tot de la mitropolitul Dosoftei, care scria ca “s-a nevoit in munte 60 de ani”, in apropiere de sihastria de la Bisericani, pe Valea Bistritei. Era originar tot din aceasta parte a tarii; intrase de tanar in sihastria de la Bisericani, unde s-a format duhovniceste, sub indrumarea unor calugari cu viata aleasa. Dupa un timp oarecare, fiind dornic de liniste desavarsita, a cerut ingaduinta staretului sau sa se retraga intr-un loc mai tainic, in padurile din jurul manastirii, unde a gasit o pestera. Acolo s-a ostenit el cu aspre nevointe duhovnicesti, rabdand gerul sau arsita soarelui, de multe ori foamea si setea, nestiut de nimeni, insotit numai de binecuvantarea lui Dumnezeu si de rugaciunile lui staruitoare. Doar din vreme in vreme se mai abateau pe la el ciobanii care-si pasteau oile pe acolo, precum si cate un ieromonah de la Bisericani, venit sa-i aduca Sfanta Impartasanie. Asa a petrecut vreme de 60 de ani, fiind chemat in fata dreptului Judecator pe cand avea ca la 80 de ani.

Amintirea vietuirii lui a ramas vie pana azi, caci credinciosii se mai abat si acum pentru rugaciune si reculegere la locul numit “muntele si pestera lui Chiriac”. Sfintele lui moaste vor fi fost asezate undeva intr-un loc tainuit, spre a fi ferite de jefuire si profanare. Nevointele lui duhovnicesti vor fi fost cunoscute si invatatului ieromonah Mitrofan de la Bisericani, - ales mai tarziu episcop la Husi, apoi la Buzau – care le-a facut cunoscute dascalului sau, mitropolitul Dosoftei. La randul lui, invatatul mitropolit le-a consemnat in faimoasa lui carte Viata si petrecerea sfintilor. Pomenirea lui sa fie din neam in neam.

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor mai insira, intre “parintii nalti la bunatati si podvig si plecati la smerenie adanc” pe care “i-am apucat in zilele noastre” si pe “Ioan de Rasca, arhiepiscopul cel sfant si minunat”. Inseamna ca acest Ioan era contemporan cu mitropolitul Dosoftei (c. 1624-1693), care a pastorit in scaunul Moldovei intre anii 1671-1686. Unii istorici l-au identificat cu primul episcop al Husilor, Ioan (1598-1608). Dar acesta nu avea cum sa fie cunoscut direct de mitropolitul Dosoftei.

Adevarul este ca acel “sfant si minunat” ierarh a fost calugarit la manastirea Rasca, ales apoi egumen la manastirea din Cetatea Neamtului, apoi la Secu. Viata lui imbunatatita, alesele sale cunostinte de carte, dragostea sa adanca fata de toti credinciosii care veneau sa-i ceara cuvant de invatatura si de mangaiere, au dus la alegerea sa ca episcop de Husi (1667-1674) si la Roman, intre anii 1674-1685. Inseamna ca a trait in acelasi timp cu mitropolitul Dosoftei, fiind chemat la Domnul doar cu un an inainte de tiparirea lucrarii Viata si petrecerea sfintilor. Ca episcop de Roman a pus temeliile manastirii Mera, din partile Vrancei – impreuna cu vornicul Motoc din Odobesti –care a fost apoi ispravita de Constantin Voda Cantemir. A murit pe la inceputul anului 1685, fiind ingropat langa biserica manastirii Secu. A fost un ierarh cuvios si cu frica de Dumnezeu, ramas in amintirea credinciosilor ca un adevarat “sfant”. Iata ce aflam intr-un Pateric al sfintilor de pe pamantul Moldo-Romaniei, scris in 1888 si ramas in manuscris: “Si tot in anii acestia si preasfintitul arhiepiscop Ioan au indemnat pre lume a se minuna prin stralucitele si sfintele sale nevointe. Parintii cei trupesti ai acestui sfant barbat se numeau George si Anastasia. El mai intaiu din tanara varsta au imbratisat oranduiala monahiceasca in sfanta manastire Secul (initial era scris Rasca, apoi s-a scris Secu, n.n.) si acolo petrecand viata sfanta si placuta lui Dumnezeu, de acolo s-au randuit la scaunul Arhiepiscopiei Roamnului (asa se numea in unele documente, n.n) in anul 1674, unde iarasi intru neincetate nevointi si intru inalte bunatati stralucind minunat. Si petrecand in smerenie adanca, s-au mutat la vecinica odihna”. Fara indoiala ca toate aceste date au fost culese de anumiti calugari din traditia pastrata despre faptele acestui “sfant” arhiereu al lui Hristos.

Sunt pomeniti toti impreuna cu alti sfinti romani, nestiuti cu numele, in Duminca a doua dupa pogorarea Duhului Sfant.

“Cu postul, cu privegherea si cu rugaciunea, ceresti daruri ati luat, vindecand pe cei bolnavi si alinand sufletele celor ce alearga cu credinta la voi, purtatorilor de Dumnezeu, parinti din manastirile Moldovei, Slava Celui ce v-a dat voua putere, slava celui ce v-a incununat pe voi, slava celui ce lucreaza prin voi tuturor tamaduiri”. (Tropar la un cuvios).

"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 77-80.