SFINTII MUCENICI DIN TOMIS (CONSTANTA)

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Cel mai insemnat oras din provincia romana Scitia Mica, era Tomisul, Constanta de azi, considerat ca o “metropola” a provinciei. Viata crestina de aici coboara pana in “veacul apostolic”, cand a predicat in aceste parti unul din apostolii Mantuitorului, Sfantul Andrei “cel intai chemat”. Aici a luat fiinta si cea mai veche episcopie daco-romana, cu ierarhi invatati, care au scris lucrari teologice ori au participat la diferite sinoade ecumenice si locale. In cursul persecutiilor lui Diocletian, Maximian, Galeriu si Liciniu, Tomisul a dat cel mai mare numar de martiri. Unii istorici socotesc ca ar fi fost peste 60 de martiri. Este greu sa-i pomenim pe toti, de aceea ne vom margini la cei mai de seama dintre ei.

Martirologiile apusene, precum si sinaxarele din Mineiele ortodoxe, pomenesc pe episcopul Efrem al Tomisului, care ar fi patimit aici intr-o zi de 7 martie, probabil in anul 304. Se spune cum ca el ar fi fost trimis aici de catre patriarhul Ermon al Ierusalimului, cu cativa ani inainte. Pentru ca n-a voit sa jertfeasca zeilor, a fost decapitat.

Vechile sinaxare grecesti si Mineiele ortodoxe pomenesc, la 13 septembrie, sase martiri care au patimit la Tomis sub imparatul Liciniu, prin anii 320-323: Macrobiu, Gordian, Ili (Heli), Zotic, Lucian si Valerian (in “Martirologiul ieronimian”, Macrobiu, Gordian si Valerian sunt pomeniti insa, la 15 septembrie). Macrobiu si Gordian erau doi tineri originari din Asia Mica si care serveau la curtea imparateasca a lui Liciniu. Au fost inlaturati din slujba lor, pentru ca se marturisisera crestini, fiind exilati tocmai la Tomis. Aici au asistat la interogatoriul care s-a luat crestinilor Ili (Heli), Zotic si Lucian, care au fost condamnati la decapitare. Macrobiu si Gordian au impartasit o soarta asemanatoare, fiind arsi in foc, din porunca guvernatorului provinciei Moesia Inferior. Despre Valerian se spune ca ar fi murit mai pe urma, plangand pe mormintele fratilor de suferinta.

Martirologiile apusene pomenesc, la 2 si 3 ianuarie, ca martiri in Tomis, pe trei frati: Argeu, Narcis si Marcelin, morti tot in cursul persecutiei lui Liciniu. Primii doi au fost ucisi prin taierea capului cu sabia, intrucat au refuzat inrolarea lor in armata romana repaganizata de imparatul Liciniu. Cel mic, Marcelin, a fost aruncat in mare. Trupul sau a fost insa adus de valuri la tarm, iar un crestin l-a dus in ascuns la casa sa; acolo au avut loc apoi multe vindecari minunate. Unii istorici socotesc ca ei ar fi fost fiii unui episcop de la Tomis.

Unele Martirologii apusene mai noteaza, intre sfintii tomitani, si pe episcopul Filius (Filus) sau Titus, care ar fi fost aruncat in mare, dupa multe chinuri, tot in cursul persecutiei lui Liciniu, intr-o zi de 3 ianuarie.

Numarul martirilor din Tomis este insa mult mai mare, dupa cum aflam din Martirologii sau din Mineie, dar de multe ori stirile nu sunt sigure, in ce priveste data si locul patimirii. Presupunem ca multi dintre ei erau daco-romani. Sa-i rugam sa ceara lui Hristos Domnul, pentru care au patimit, pacea si mila Sa pentru intreg neamul romanesc de pretutindeni si sa-i cinstim prin cantarea: “Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca avand taria Ta, pe chinuitori au surpat, zdrobit-au si ale dracilor neputincioase indrazniri. Pentru rugaciunile lor, mantuieste sufletele noastre” (Troparul glasului 4, la mai multi mucenici).

"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 37-38.