 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
SFANTUL IOAN CASIAN
Stravechiul pamant al Dobrogei – Scythia Minor de altadata – evanghelizat de Andrei “cel intai chemat”, a odraslit nu numai atatia martiri care si-au jertfit viata pentru Hristos, ci si cativa teologi de mare faima. Intre acestia il pomenim cu cinste si pe Sfantul Parinte Ioan Casian, traitor in veacurile IV si V.
Unul din cei ce i-au cercetat viata si nevointele, preotul Ghenadie din Marsilia, care i-a fost fiu duhovnicesc, scria despre el ca era “de neam scit”, deci un daco-roman, nascut in provincia romana Scitia Mica. Aceasta era “patria lui”, la Pontul Euxin sau Marea Neagra, unde locuiau mai ales daco-romani, precum si greci. In 1912, invatatul arheolog Vasile Parvan a descoperit in padurea satului Seremet (numit azi Casian, pe valea raului Casimcea), doua inscriptii care pomeneau de “hotarele Cassienilor”. Inseamna ca invatatul calugar purta numele locului natal. Nascut pe la anul 360, intr-o familie de oameni de frunte, a primit o educatie aleasa intr-una din renumitele cetati grecesti de pe tarmul apusean al Pontului Euxin, poate la Tomis; cunostea bine cultura greaca si latina. Se pare ca a intrat de tanar intr-o asezare monahala din regiune, unde a dobandit si o pregatire teologica.
In jurul anului 380, insotit de sora sa si de un prieten cu numele Gherman, - pe care mai tarziu il va numi “sfant” – porneste intr-o lunga calatorie in Rasarit, pentru a cunoaste Locurile Sfinte, in care a trait si a invatat Mantuitorul Iisus Hristos. Cei doi tineri daco-romani, Ioan si Gherman, s-au asezat intr-o manastire langa Betleem, nu departe de pestera in care s-a nascut Mantuitorul. Dupa cinci ani, deci prin 385, dorind sa dobandeasca noi cunostinte si a se intari in virtute, cei doi monahi se indreapta spre pustiurile Egiptului, acolo unde traisera marii “parinti ai pustiei”: Pavel din Teba, Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, alcatuitorii primelor randuieli de viata monahala, unde au ramas sapte ani. A urmat o scurta reintoarcere la Betleem, dupa care au mai stat cativa ani in Egipt, in continua cautare a izvoarelor desavarsirii duhovnicesti.
Siliti de anumite tulburari ivite printre calugari in jurul anului 400 cei doi prieteni, Ioan si Gherman, vin la Constantinopol, unde pastorea atunci, ca arhiepiscop, marele dascal si cuvantator, Sfantul Ioan Gura de Aur. Acesta l-a si hirotonit pe Ioan Casian intru diacon, fapt pentru care marturisea mai tarziu ca i se socoteste “ucenic”. Nici aici n-a avut parte de linistea la care ravnea, pentru ca in anul 404 marele sau parinte duhovnicesc a fost arestat si trimis in exil in Armenia, unde a si murit († 407). Intristat de cele intamplate, in anul 405 Casian si Gherman au plecat la Roma, prezentand papei Inocentiu I rugamintea clerului si a credinciosilor din Cosntantinopol de a-l ajuta pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Mijlocirea lor n-a avut insa nici o urmare. In aceasta situatie, cei doi daco-romani raman un timp la Roma. Dupa sederea lor aici, nu mai avem nici o stire despre Gherman. Probabil a murit aici, in fosta capitala a imperiului roman.
Ioan Casian a plecat apoi singur la Massilia, in sudul Galiei (azi Marsilia), unde a fost hirotonit preot si a intemeiat doua manastiri, una de calugari si alta de calugarite, in jurul anului 415. Le-a dat aceleasi randuieli de viata pe care le cunoscuse el insusi la Betleem si in pustiurile Egiptului. Acolo a si murit, probabil in anul 435. Curand a fost cinstit ca sfant, la inceput in Marsilia si in sudul Frantei, la 23 iulie. In Biserica rasariteana (ortodoxa) este praznuit la 29 februarie, cand este an bisect, iar in anii nebisecti slujba i se canta in ziua de 28 februarie, la Pavecernita.
Ca teolog, Sfantul Ioan Casian a combatut erezia nestoriana, precum si unele invataturi gresite ale Fericitului Augustin, stabilind adevarurile Ortodoxiei. Opera sa teologica este formata din trei lucrari. Prima se intitula Despre asezamintele manastiresti cu viata de obste si despre remediile (leacurile) celor opt pacate principale, in 12 carti. Era scrisa la rugamintea episcopului Castor de Apta Iulia, in Gallia, care infiintase o manastire in eparhia sa. In primele patru carti, autorul prezinta regulile monahale propriu-zise, iar in ultimele opt invata pe monah cum sa lupte impotriva a opt pacate: lacomia, desfranarea, iubirea de arginti, mania, tristetea, tradavia, slava desarta si mandria. Iata, de pilda, ce spunea el in cartea a patra, despre manie: “Leacul desavarsit al acestei boale este ca sa credem ca nu ne este ingaduit sa ne starnim mania nici pentru pricini drepte, nici nedrepte. Caci duhul maniei, intunecandu-ne mintea, nu se va mai afla intru noi nici lumina care ne ajuta sa deosebim lucrurile, nici taria statului drept, nici carma dreptatii. Dar nici templul al Duhului Sfant nu ni se mai poate face sufletul, cata vreme ne va stapani duhul maniei, intunecandu-ne mintea. Iar la urma tuturor, avand in fiecare zi in fata icoana mortii, care nu stim cand poate veni, sa ne pazim pe noi insine de manie si sa stim ca n-avem nici un folos nici de neprihanire, nici de lepadarea de cele pamantesti, nici de posturi si privegheri, caci de vom fi stapaniti de manie si ura, vinovati vom fi judecatii”.
A doua carte – si cea mai insemnata – purta titlul Convorbiri cu parintii, in 24 de carti, in care se ocupa de menirea monahului si de lupta sa spre desavarsire. Sunt prezentate aici intrebarile pe care el insusi si mai ales Sfantul German le-au pus celor mai vestiti monahi ai Egipturlui – si raspunsurile acestora, deci un pateric.
Ultima lucrare era Despre intruparea Domnului, in sapte carti, in care combatea pe ereticul Nestorie. El aducea marturii din Sfanta Scriptura si din scrierile unor Sfinti Parinti ca Hristos-Dumnezeu s-a nascut din Sfanta Fecioara Maria, care trebuie sa fie astfel socotita ca “Nascatoare de Dumnezeu” sau “Maica Domnului”. Presupunem ca unele copii dupa lucrarile sale au ajuns si la ierarhii daco-romani de la Tomis si la teologii din Scitia Mica. In veacurile mai apropiate de noi, calugari romani cu invatatura i-au tradus opera in romaneste, numindu-l “Casian Ramleanul”, raspandind-o apoi prin diferite copii, spre a fi citita de cat mai multi.
Desi a trait departe de patria sa, Biserica Ortodoxa Romana il revendica pe Sfantul Ioan Casian, atat pentru originea sa daco-romana, cat si pentru bogata sa mostenire culturala si spirituala, cu toate ca aceasta apartine intregii Biserici crestine. De altfel, intreaga traditie bisericeasca de pretutindeni il cunoaste si sub numele de “Casian Romanul”.
Sa-l cinstim mai ales noi, credinciosii romani, si sa-i aducem cantare de lauda zicand: “Incuviintandu-te, tu lui Dumnezeu te-ai daruit si luminandu-te cu feluri de bunatati Casiene, ai stralucit ca soarele, luminand neincetat inimile tuturor celor ce te cinstesc, cu lumina dumnezeiestilor tale invataturi. Roaga-te lui Dumnezeu neincetat pentru cei ce cu dragoste ferbinte te lauda” (Sedelna de la Utrenie, 29 februarie).