 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
APOLOGETII CRESTINI
Fata de persecutiile imparatilor romani si de atacurile filosofilor si paginilor, reprezentantii Bisericii n-au ramas inactivi. Ei au trebuit sa raspunda prin scris spre a se apara de persecutiile, acuzatiile si calomniile indreptate contra lor de lumea pagina si spre a restabili adevarul cu privire la noua credinta crestina.
S-a dat numele de aplogeti scriitorilor crestini greci si latini din secolul al II-lea, care au aparat crestinismul si Biserica de ura, fanatismul, invinuirile si calomniile nedrepte ale paginilor si de persecutiile crude si singeroase, dezlantuite de Imperiul roman contra crestinilor. Apologetii greci sint urmaritorii: Quadratus sau Codratos care a inminat imparatului Adrian (117-138), intre 124-126, cu ocazia sederii sale la Atena, o apologie in favoarea crestinilor; Aristide, filosof din Atena, a inminat catre anul 139, imparatului Antonin Pius (138-161), o <<apologie pentru crestini>> in 17 capitole, prin care-i apara de calomniile paginilor. Ariston de Pella, in Decapolis din Palestina, este autorul dialogului Disputa lui Iason si a lui Papiscus despre Hristos, scris in greceste pe la 140. Discutia a avut loc intre iudeo-crestinul Iason, care apara crestinismul si iudeul alexandrin Papiscus, care, instruit si lamurit de Iason, se converteste la crestinism. Sfintul Iustin Martirul si Filosoful († 1 iunie 165) a scris multe lucrari in apararea credintei crestine, dintre care cele mai importante sint:
Apologia I-a, adresata catre 155 imparatului Antonin Pius si Senatului roman, scriere de mare valoare, in care ne ofera o marturie autentica despre viata crestina si despre Liturghia crestina primara.
Apologia a II-a , scrisa dupa 161, adresata Senatului roman, mai scurta, cu continut asemanator.
Dialogul cu iudeul Trifon, scris intre 150 ai 155, in care cauta sa convinga pe iudei de mesianitatea lui Iisus Hristos si de adevarul religiei intemeiate de El.
In apararea credintei crestine, Sfintul Iustin da o inalta apreciere si valorilor culturii umane. In apologiile sale el afirma ca tot ce este bun si sublim, nu numai in filosofia si cultura greaca, ci la toate popoarele, in toata cultura umana precrestina, a fost impartasit lumii de Logosul divin, pe calea revelatiei naturale. De aceea, dupa parerea sa, <<filosofia este bunul cel mai mare si vrednic de Dumnezeu, catre Care numai ea singura poate sa ne inalte si sa ne apropie>> (Dialogul cu iudeul Trifon, I). inalta si inteleapta lui cugetare crestina i-au adus Sfintului Iustin pe buna dreptate supranumele de Filosoful.
Tatian Asirianul, elelvul lui Iustin, a scris pe la 170 o apologie, Cuvint contra grecilor, in care combate cu severitate cultura greco-romana, viata, morala si asezamintele paginilor, scotind in relief superioritatea crestinismului.
Miltiade, originar din Asia Mica, a scris o Apologie, adresata la jumatatea secolului al II-lea, catre imparatii Marcu Aureliu (161-180) si Lucius Verus (161-169) si lucrarile Contra Grecilor si Contra Iudeilor. Toate aceste opere s-au pierdut.
Apolinarie, episcop de Hierapolis, in Frigia, contemporan cu imparatul Marcu Aureliu, a scris: o apologie Despre credinta, adresata lui Marcu Aureliu, Contra Grecilor, in cinci carti, Contra iudeilor, in doua carti, Despre adevar, in doua carti, dar toate s-au pierdut.
Meliton de Sardes, episcop la Sardes, in Lida, a scris numeroase lucrari din care s-au pastrat unele fragmente. Intre acestea, se afla si o Apologie, adresata imparatului Marcu Aureliu.
Teofil al Antiohiei († 183-185) a scris apologia Catre Autolic, in trei carti, probabil un magistrat pagin, in care apara crestinismul de acuzatiile nedrepte al paginilor, arata insuficienta paginismului, scotind in relief superioritatea doctrinara si morala a crestinismului.
Atenagora Atenianul, filososf crestin din Atena, a scris dupa 177 apologia Solie pentru crestini, adresata imparatului Marcu Aureliu, in care combate pe rind cele trei acuzatii principale aduse de pagini crestinilor: ateismul, imoralitatea si antropofagia.
Filosofiul Hermias a scris lucrarea Luarea in ris a filosofilor profani, in care evidentiaza contrazicerile si certurile dintre filosofii pagini cu privire la Dumnezeu, la creatiune, lume si suflet.
Scrisoarea catre Diognet, in 12 capitole, scrisa catre 200, este o admirabila descriere a vietii crestine. Crestinii duc o viata morala exceptionala. Viata lor e o prefata a nemuririi ceresti si a vietii de dincolo. <<Crestinii traiesc in trup, dar nu dupa trup; traiesc pe pamint, dar vietuiesc ca in ceruri>> (cap. VI). Ea este in fond o apologie a crestinismului.
Ca apologeti latini mentionam ca mai importanti pe Tertulian si Minucius Felix.
Tertulian († c. 240), nascut pe la 160, la Cartagina, in provincia romana Africa, este un scriitor harnic si de mare talent. De la el ne-au ramas numeroase opere, citeva cu caracter apologetic, dintre care cea mai insemnata este Apologeticum, in 50 de capitole, scris in 197. Autorul demonstreaza cu o logica impecabila ca persecutiile contra crestinilor sint ilegale si nedrepte. Se pedepseste la crestini singur numele, calitatea lor de crestini, nu crima de drept comun, deoarece aceasta nu exista – confessio nominis non examinatio criminis damnatur – marturisirea numelui, nu examinarea vinei se condamna (Apologeticum, II, 3, 11; Scorpiace, IX-X).
In morala, Tertulian, infulentat de unele idei rigoriste ale sectei montanistilor, aparuta in Frigia, in Asia Mica, pe la 156-157, se arata foarte rigorist, interzicind crestinilor, contrar Sfintului Iustin, orice legatura cu valorile culturii profane, in filosofie, stiinta, arta si poezie. Iata cuvintele sale: <<Ce este comun intre Atena si Ierusalim, intre Academie si Biserica! Cu atit mai rau pentru aceia care au dat la lumina un crestinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem nevoie de curiozitate, dupa Iisus Hristos, nici de cercetare, dupa Evanghelie>> (De praescriptione haereticorum, 7).
Biserica, insa, a urmat directia Sfintului Iustin. Rigorismul sau moral l-a impins inca de la 206 spre montanism, la care a trecut formal catre 213. El a creat o secta aparte, a tertulianistilor, pe care i-a readus la dreapta credinta, mai tirziu, Fericitul Augustin († 430).
Minucius Felix era un celebru avocat african, care locuia la Roma si a trecut la crestinism. El a scris pentru apararea crestinismului o apologie, sub forma de dialog, numita, dupa numele personajului principal al lucrarii Octavius. Dialogul se desfasoara intre paginul Caecilius, care acuza crestinismul, si crestinul Octavius, care apara pe crestini de toate acuzatiile si calomniile paginilor.
Apologetii au avut un mare rol nu numai in apararea crestinismului, ci au contribuit, in acelasi timp, in mare masura la crestinarea societatii greco-romane, ajutind pe pagini sa se elibereze de toate prejudecatile si indoieile lor fata de credinta crestina.