PARINTII APOSTOLICI

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Sunt numiti Parinti apostolici scriitorii crestini din a doua jumatate a secolului intii si din prima jumatate a secolului al doilea, care au fost ucenici ai Sfintilor Apostoli sau au cunoscut pe apostoli. Antichitatea crestina nu cunoaste termenul de Parinti apostolici; acest termen a fost pus in circulatie, tirziu de tot, in secolul XVII, de primul editor al acestor scriitori, de J. B. Cotelier in lucrarea sa: Patres aevi apostolici, 2 volume, 1672. In aceasta opera, Cotelier publica epistolele sfintilor Barnaba, Clement Romanul, Ignatie al Antiohiei, Policarp si Pastorul lui Herma. Mai tirziu, in secolul XVIII (1765-1767) la acesti cinci Parinti apostolici, Gallandi, in o noua editie a lucrarii lui Cotelier, adauga alti doi, pe Papia, cu fragmentele din scrierile lui si pe autorul Epistolei catre Diognet; astfel numarul Parintilor apostolici s-a ridicat la sapte. In secolul XIX, prin senzationala descoperire din 1873 a "Didahiei celor doisprezece apostoli" de catre mitropolitul Nicomidiei Filotei Vrieniu, numarul Parintilor apostolici a crescut la opt.

Negresit nici titlul de "parinte", nici titlul de "apostolic" nu se poate da exclusiv tuturor acestor scriitori, pentru ca nu sunt nici toti "parinti", nici toti "apostolici", dar uzul, printr-un coboramint, i-a inglobat pe toti sub titlul de "Parinti apostolici". Si poate ca nu s-a gresit.

Scrierile Parintilor apostolici fac tranzitie intre scrierile revelate ale Noului Testament si literatura patristica. S-au bucurat de o atit de mare pretuire, incit unele din ele au capatat autoritate canonica, fiind incluse in codicii Bibliei. Astfel, in Codicele Sinaitic, dupa cartile Noului Testament se afla Epistola lui Barnaba si o parte din Pastorul lui Herma, iar in Codicele Alexandrin, tot dupa textul Noului Testament, sunt adaugate cele doua epistole ale lui Clement Romanul.

Cu toate ca scrierile Parintilor apostolici sunt creatii ale unor imprejurari speciale ale epocii in care au aparut, ele sunt totusi de o importanta deosebita; sunt oglinda, transmisa peste veacuri, a vietuirii crestine din primele doua secole; sunt marturii ale dragostei pina la jertfa suprema pentru Hristos; sunt dovezi ale invataturii predate de Hristos si de Apostoli; sunt marturii ale adevarului crestin fata de tendintele de infiltrare ale iudaismului si ale ereziilor. Nu gasim in ele o teologie inalta, dar descoperim in fiecare cuvint din aceste scrieri un suflet arzator pentru credinta lui Hristos, pentru "nume" cum se exprima mai toti acesti Parinti apostolici; descoperim o inima plina de inflacarare pentru adevarul pe care l-au acceptat si in care cred; pentru ei Hristos este totul. Rar intilnim in literatura posterioara crestina cuvinte cu atita continut de dragoste si de jertfa pentru Hristos ca cele din epistolele Sfintului Ignatie; iar cuvintele lui Ignatie sunt cuvintele generatiei sale, a vietuirii crestine din vremea sa, asa de minunat zugravita de autorul Epistolei catre Diognet.

Privite din alt punct de vedere, scrierile Parintilor apostolici ne dau, in Didahia celor doisprezece apostoli, primul catehism crestin, cu sectiile sale teologice, morale si liturghice; in Epistola lui Barnaba este pus fata in fata crestinismul cu iudaismul, demonstrindu-se pe temeiul Legii vechi superioritatea si adevarul Legii noi; in Epistola I a lui Clement avem o frumoasa pledoarie crestina pentru pace si ordine in societate; in Epistola a doua, zisa a lui Clement, avem cea dintii omilie crestina; in epistolele lui Ignatie gasim marturia apostolica a ierarhiei bisericesti, a ecumenismului crestin, gasim pe mucenicul - multiplicat in mii si zeci de mii de exemplare - ale vremii sale; in Epistola lui Policarp ni se dau indrumari pentru membrii familiei si pentru raporturile dintre Biserica si Stat; in Pastor avem pe maestrul pocaintei; in sfirsit in Epistola catre Diognet, vietuirea crestina a epocii postapostolice.

In privinta locului lor de origine, autorii acestor scrieri nu apartin numai unei regiuni a Imperiului Roman; in ele avem reprezentata gindirea si viata crestina din intreaga imparatie romana, din Siria, Asia Mica, Palestina, Alexandria si Roma; in ele vorbeste ecumenicitatea crestina a celor doua secole primare.

Aceasta e pricina ca antichitatea crestina le-a pastrat si le-a transmis. Pe Papia l-a respins; n-au ramas din scrierile lui decit fragmente disparate. care ilustreaza tocmai fenomenul de respingere.

Pe urmele acestei atitudini a antichitatii crestine am mers si noi in aceasta noua traducere in romaneste a Scrierilor Parintilor apostolici.