EPISTOLA CATRE ROMANI

Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Daca Biserica si-a putut dezvolta de timpuriu o gandire teologica sistematica, aceasta li se datoreaza in primul rand celor paisprezece epistole pe care le avem de la sfantul apostol Pavel si care, dupa cele patru evanghelii, alcatuiesc partea cea mai de seama a Noului Testament. E sigur ca Pavel nu a cultivat genul epistolar ca atare, cu intentia adica de a crea o opera literara asemenea multor scriitori ai antichitatii; el si-a alcatuit scrisolrile in mod absolut circumstantial, sub presiunea unor situatii sau evenimente care cereau din parte-i o interventie urgenta in una sau alta din comunitatile crestine intemeiate de el. Asadar, nu e de mirare ca textele dictate de el, dupa moda vremii, tahigrafilor voluntari sau platiti, prezinta si unele formulari obscure, fraze neterminate, ganduri in suspensie, paranteze, digresiuni si reluari insuficent legate, desi greaca autorului e corecta, bogata si nuantata, situandu-se imediat dupa aceea a sfantului Luca. De aceea, epistolele pauline trebuie luate drept ceea ce sunt: parte din opera misionara a marelui apostol, consemnarea in cuvantul scris a ceea ce obisnuia sa propovaduiasca prin viu grai (desigur, cu unele completari sau accente impuse de actualitatea temei). Or, tocmai spontaneitatea si lipsa de poleiala a acestor scrieri alcatuiesc adevarata lor valoare, dupa un admirabil cuvant al lui Pascal (citat de Osty): “Cand vezi stilul acesta natural, esti mirat si cucerit, caci te asteptai sa vezi un autor si afli un om”.

Nascut in Tarsul Ciliciei in jurul anului 7, din parinti credinciosi evrei, mici meseriasi, si crescut in mediul culturii elenistice al Asiei Mici, Saul isi face studiile in Ierusalim ca elev al marelui Gamaliel din scoala rabinica fariseica. Tanar cu inzestrari exceptionale, el devine destul de repede ceea ce se cheama un rabin perfect, versat mai ales in dimensiunea juridica a Legii, si-si descopera vocatia unica: aceea de a-L sluji pe Dumnezeu la modul total si dezinteresat. Inainte de convertirea de pe drumul Damascului, cand devine Pavel (anul 32), el il slujeste persecutandu-i pe crestini ca adversari prezumati ai lui Iehova; dupa convertire I se daruie fara rezerve unicului Dumnezeu adevarat, Cel Ce i Se descoperise prin Iisus Hristos ca Tata din veac si in timp al Acestuia; si o va face vreme de trei decenii si jumatate, pana in anul (probabil) 67, cand va muri ca martir in capitala imperiului pe care, practic, il cucerise.

Personalitate complexa, inteligenta vie, cultura vasta, temperament dinamic, Pavel e un rau de energie in continua miscare. Un intelept crestin – Petre Tutea – afirma ca atunci cand spui Pavel spui Mediterana. Intr-adevar, amprenta crestina a culturii europene (si, prin ea, a celor doua Americi) e opera lui, a celui ce a semanat tarmurile Mediteranei cu aproape treizeci de comunitati ale numelui lui Hristos. Pururea inspirat si veghetor, Pavel e in acelasi timp mistic si om de actiune, teolog si misionar, intemeietor si organizator, pastor si catehet, polemist redutabil si orator inflacarat, dialectician si liric. Mai presus de toate insa el este parinte. Asupra copiilor sai duhovnicesti el are sentimentul posesiei: ei ii apartin si trebuie sa-l asculte ca pe unul care i-a nascut, ii creste, ii apara si-i maturizeaza spre a-i preda desavarsiti Parintelui Ceresc, prin Iisus Hristos. In aceasta dimensiune paterna se consuma gama starilor sufletesti din epistolele sale: el e mandru si smerit, indraznet si timid, sociabil si insingurat, afectuos si ironic, curtenitor si protestatar, duios si violent, generos si sever, precaut si debordant, tonurile sale desfasurandu-se de la implorarea lacrimogena pana la imprecatia strivitoare. Totul insa, absolut totul, i se subordoneaza sentimentului suprem: iubirea sa pentru Domnul sau Iisus Hristos. Istoria bimilenara a crestinismului nu a mai cunoscut un om cu devotiunea lui Pavel.

Epistola catre Romani a fost scrisa in Corint in iarna anilor 57 – 58. Desi a sasea in ordine cronologica, ea este cea mai importanta, dar nici nu trebuie considerata ca un fel de summa theologica paulina (asa cum a facut, de pilda, Luther), ci numai ca parte dintr’un intreg: principala ei pondere este cea soteriologica, dar fara sa epuizeze problema mantuirii, aceasta trebuind pusa in paralela cu aceea din Epistola catre Galateni.

Scrisoarea le este adresata crestinilor din Roma, proveniti atat dintre membrii puternicei comunitati iudaice cat si dintre pagani, unii din ei convertiti chiar de Pavel in decursul celor trei calatorii misionare.