EPISTOLA CATRE GALATENI

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Una din cele mai controversate probleme ale Noului Testament este determinarea primilor cititori ai Epistolei catre Galateni. Si aceasta, datorita faptului ca prin termenul Galotia se puteau intelege in antichitate doua arii diferite, dupa cum se avea in vedere o geografie etinca sau o geografie administrativa. In Asia Mica exista o Galatie de Nord sau Galatia Veche, teritoriu locuit de vechile seminitii celtice si galice, triburi care pe la inceputul secolului IV i.H. emigrasera din nordul Italiei, ajunsesera pana in Panonia si Ilira, iar in anul 280 i.H. invadasera Asia Mica; si exista o Galatie de Sud sau Galatia Noua, prin care se intelegea provincia romana Galatia, un teritoriu mult mai vast decat cea de Nord, care cuprindea parti insemnate din Frigia, Pisidia, Licaonia si Isauria, si ale carui frontiere variau de la epoca la epoca, fie ingloband si Galatia de Nord, fie nu. Important de retinut este faptul ca in Galatia de Nord populatia covarsitor majoritara era aceea a Galatilor (care dadusera si numele ariei geografice), popor care-si pastra credinta si obiceiurile celtice, dar care imprumutase si destule elemente din cultul orgiastic al zeitei frigiene Cybela, in timp ce Galatia de Sud era locuita majoritar de populatie greceasca.

Exegetii sunt si astazi impartiti in trei: unii sustin ca Epistola le este adresata numai locuitorilor din Galatia Veche; altii, numai celor din Galatia Noua (fara cea Veche); iar altii cred ca destinatarii Epistolei sunt locuitorii intregii provincii romane, Galati si Greci la un loc. Intemeindu-se pe majoritatea exegetilor pe argumentele lor, scoala biblica romaneasca a optat pentru prima varianta.

Stim sigur ca apostolul Pavel a trecut prin Galatia (Veche) in timpul celei de a doua calatorii misionare in drum spre Troa, dar ca nu avea intentia sa se opreasca. Randuiala lui Dumnezeu insa a facut ca tocmai acolo sa se imbolnaveasca. Obligat sa ramana in mijlocul Galatenilor o buna bucata de vreme, pana la insanatosire, neobositul apostol a folosit prilejul spre a le propovadui Evanghelia si a-i converti la crestinism. El avea sa-i mai cerceteze o data, in cursul celei de a treia calatorii misionare, asa cum facea cu mai toate comunitatile intemeiate de el, spre a consolida ceea ce incepuse.

Intre timp insa (si, probabil, indata dupa aceasta a doua vizita), Biserica din Galatia cunoaste mari si grele tulburari, provocate (dupa cat se pare) nu din sanul ei, ci de iudaizanti veniti din afara, care pretind ca paganii convertiti la crestinism trebuie ca mai intai sa fie circumcisi si apoi, dupa botez, sa pastreze practica tuturor prescriptiilor Legii Vechi, singura cale de a deveni ei fii ai lui Avraam si mostenitori ai fagaduintelor lui Dumnezeu (adica teza contrara doctinei pauline). Spre a-i indeparta de Pavel, ei incep o campanie de discreditare a acestuia, sub cuvant ca el nu e un apostol autentic de vreme ce nu L-a cunoscut pe Hristos, ca nu e altceva decat un oportunist care urmareste glorie si castiguri camuflate. Campania e cu atat mai primejdioasa cu cat ea se desfasoara pe fondul incidentului pe care Pavel il avusese in Antiohia cu apostolul Petru, sanctionanad comportarea duplicitara a acestuia cu privire la observarea Legii Vechi (incident pe care Luca, din delicatete si condescendenta, il omite in Faptele Apostolilor, dar pe care insusi Pavel il relateaza in Ga 2, 11-21, tocmai pentru ca el reprezinta muchea de cutit prin care Biserica isi neaga profilul de “varianta iudaica” si-si afrima statutul autonom, proclamandu-si “libertatea in Hristos”).

In acest timp Pavel se afla in Efes. De aici, in anul 54 sau 55, le scrie el Galatenilor cea mai calduroasa si mai curgatoare dintre epistolele sale, scriere care, intr’adevar, avea sa puna capat tulburarilor.

Epistola catre Galateni se numara printre cele patru “epistole mari” (alaturi de Romani, 1 si 2 Corinteni).