EPISTOLA CATRE EFESENI

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Asezat in varsare fluviului Caystros in Marea Egee, Efesul era unul din cele mai populate si mai infloritoare orase ale antichitatii, fapt pentru care Roma imperiala i-a conferit si rangul de capitala a provinciei proconsulare Asia. Prosperitatea economica se conjuga insa cu cea culturala, asa incat nu e de mirare ca din Efes au aparut filosofi precum Zenon, Heraclit, Democrit, Parmendie si Pitagora, poeti ca Anacreon si Hipponax, pictori ca Appeles si Parrhasius. Cat despre viata religioasa, ea se desfasura intr’o mare varietate de forme, de la cultul vechilor zeitati oficiale pana la acela al divinitatilor mai noi – si mai atragatoare – ale misterelor orientale, dar si printr’o intensa practica a magiei, in jurul careia se crease o intreaga literatura initiatica. Centrul insa il ocupa celebrul templu al zeitei Artemis (Diana), socotit drept una din cele sapte minuni ale lumii (incendiat de nu mai putin “celebrul” Herostrates in 356 i.H. si refacut apoi de mesterul Dinocrates).

Pavel face din Efes una din principalele tinte ale apostolatului sau. In anul 53, spre sfarsitul celei de a doua calatorii misionare, el se opreste temporar si mai mult tatoneaza terenul in vederea unui plan pentru viitorul apropiat. In cea de a treia calatorie misionara, dupa ce apostolul cucereste si consolideaza numeroase localitati de pe tarmul european al Mediteranei, se aseaza in capitala provinciei Asia si, la captul celor aproape trei ani de munca (53-56), lasa aici una din cele mai puternice comunitati crestine, pe care o va iubi cu toata fiinta sa si careia ii va randui si pe unul din primii episcopi ai Bisericii, anume pe ucenicul sau Timotei.

Epistola catre Efeseni face parte din cele patru epistole numite “ale captivitatii” lui Pavel; alaturi de cele catre Filipeni, Coloseni si Filimon, ea a fost scrisa in timp ce apostolul se afla in inchisoare la Roma, si anume in timpul primei capitivitati, in jurul anului 63. Ea are asemanari atat de mari cu Epistola catre Coloseni incat nu numai ca cele doua scrisori isi atesta coautorul si contemporoneitatea, dar se si cer cititie sau studiate impreuna (recomandabil, incepand cu cea catre Coloseni).

Si totusi, Epistola catre Efeseni nu le-a fost adresata crestinilor din Efes! Nu pentru ei a fost scrisa, ci pentru altii, iar acesti “altii” constituite unul din cele mai pasionante capitole ale studiilor biblice nou-testamentare de-a lungul secolelor, de la Origen si Ieronim pana la Percy si Roventa. Totul porneste de la constatarea ca expresia “in Efes” (1, 1) lipseste din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei si ca ea a fost introdusa de cei ce au alcatuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), catre sfarsitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza ca Epistola ar fi o “scrisoare enciclica” a lui Pavel catre Bisericile din Asia nu are argumente convingatoare. Mult mai aproape de adevar pare teza teologilor catolici si ortodoxsi: in realitate, aceasta Epistola le-a fost adresata crestinilor din Laodiceea (vezi Col. 4, 16); cu vremea, Biserica din Loadiceea decade atat de mult incat Domnul o avertizeaza ca “o va lepada din gura Sa”, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai caldicica (vezi Ap 3, 14-16); in consecinta, ei i se aplica sanctiunea numita damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominins (stergerea numelui, a pomenirii) prin inlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-si castigase o mare stralucire in lumea crestina primara, stralucire ce i se datora, fara indoiala, si conducatorului ei duhovnicesc de la sfarsitul primului secol, sfantul apostol si evanghelist Ioan.

Oricum, aceasta controversa nu poate arunca umbre nici asupra autorului, nici asupra autenticitatii si nici asupra importantei acestei Epistole in ansamblul scrierilor pauline.