BluePink BluePink
XHost
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

EPISTOLA 1 CORINTENI


Port intre doua mari, vad comercial intre Rasarit si Apus, sinteza de cultura greco-romana si orientala, cu o populatie de peste o jumatate de milion de locuitori, Corintul devenise, inca de timpuriu, unul din cele mai infloritoare orase ale lumii antice. Geloasa, Roma l-a distrus in 146 i. H., pentru ca, dupa un secol, Iuliu Cezar sa-l readuca la viata cu statut de colonie romana si, putin dupa aceea, Octavian Augustus sa-l proclame capitala a provinciei Ahaia, cu drepturile si privilegiile unei mari metropole. Cum belsugul si luxul atrag dupa ele lascivitatea si desfraul, Corintul devenise faimos si prin libertinajul moravurilor; aici se afla templul Afroditei (Venus), al carei peste o mie de ierodule prevertisera erosul la treapta de prostitutie sacralizata (un eros caruia Pavel ii va opune pe agape, iubirea pura, duhovniceasca, netrecatoare – vezi celebrul capilol 13). O astfel de metropola a paganismului devenise insa si tinta convertitului de pe drumul Damascului.

Apostolul Pavel poposeste la Cornit in cursul celei de a doua calatorii misionare si ramane in el timp de un an si jumatate, adica intre anii 50-52. Aria predicii sale are in fata doua lumi distincte: comunitate iudaica, numeroasa, prospera si conservatoare in jurul sinagogii, si cea pagana, cosmopolita, stratificata si corupta in marasmul inechitatilor sociale si al sincretismului religios. Ca de obicei, el incepe de la nucleul iudaic (prin sotii Aquila si Priscila, evrei increstinati, la care locuieste si’mpreuna cu care isi castiga painea), apoi patrunde in universul pagan si izbuteste ca’n cele optsprezede luni sa intemeieze una din cele mai puternice Biserici ale Asiei Mici, cu cel putin inca doua lacasuri de cult in casele lui Iustus si Gaius si cu premisele unei protectii morale si juridice din partea proconsului Galion, fratele filosofului Seneca.

Nu la multa vreme dupa plecarea sa incep tulburarile. Convertitii dintre Iudei se lasa influentati de conservatorismul rabinic si continua sa practice formalismul lipsit de continut al Legii Vechi; convertitii dintre pagani pastreaza reminiscentele libertinajului moral si uneori il practica pana la incest. Pavel trimite la Cornit o prima epistola, care insa nu ni s’a pastrat (numita de critici “epistola precanonica”), dar se pare ca aceasta nu are efectul scontat.

Se scurg aproape trei ani, lucrurile nu se linistesc. Pavel se afa in Efes. La Corint sosise Apollo, iudeu alexandrin foarte invatat si talentat, in jurul caruia se crease un adevarat cult. Crestinii iudaizanti si-l revendica pe Chefa (Petru) drept patron, liberalii i se declarau devotati lui Pavel, o anume pretinsa elita crestina neaga rolul oricarui apostolat si alcatuieste o a patra partida, “a lui Hristos”. In acelasi timp, unii crestini se judeca in tribunalele pagane, altii sunt nedumeriti asupra noilor lor relatii civile, sociale si familiale, altii ridica probleme de natura dogmatica, in deosebi cu privire la invierea mortilor, altii ignora sfintenia agapelor euharistice si le confunda cu ospete obisnuite; toate acestea, intr’un moment in care Pavel e interesat sa-i antreneze si pe Corinteni in colecta de ajutoare a fratilor din Ierusalim.

Pavel e tot mai nelinistit si ingrijorat. O seama de informatii ii venisera prin niste trimisi speciali ai unei crestine de vaza, Hloia, dar in primavara anului 56 primeste la Efes o delegatie a Corintenilor, alcatuita din Stefanas, Fortunat si Ahaic; se pare ca acestia aveau cu ei si o scrisoare. Lor le incredinteaza apostolul Epistola cunoscuta ca Intaia catre Corinteni (in fapt, a doua), dictata probabil lui Sostene si incheiata cu propria sa mana; ea nu e altceva decat raspunusul la problemele si intrebarile ce framantau puternica dar mult prea tanara comunitate crestina din Corint.

I.P.S. Bartolomeu Anania,

"Biblia comentata - Noul Testament", Bucuresti, 1993, pag. 274-275.