EVANGHELIA DUPA MARCU

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Desi a doua in ordinea canonica a Noului Testament, Evanghelia dupa Marcu detine primatul cronologic (desigur, facand abstractie de versiunea aramaica a lui Matei), ea fiind scrisa in jurul anului 64 (dupa unii critici, chiar in 63, in timp ce apostolul Petru inca traia).

Autorul ei, Ioan Marcu, pomenit de zece ori in Noul Testament, fie doar cu primul sau nume (ebraic), fie numai cu cel de al doilea (latin), fie cu amandoua, nu a fost ucenic direct al Domnului si se pare ca nu L-a vazut decat in treacat, fiind inca un copilandru. Potrivit Sfintei Traditii, Cina cea de Taina a avut loc in casa mamei sale, Maria, iar el, Marcu, ar fi tanarul care incercase sa-L urmeze pe Iisus dupa arestarea Acestuia (vezi Mc 14, 51-52 si nota). E sigur insa ca locuinta mamei sale, in Ierusalim, servea drept loc de intalnire si casa de rugaciune a apostolilor (FA 12, 12), ca evanghelistul a fost mai intai ucenicul si colaboratorul apostolului Pavel pana la sfarsitul celei de a doua calatorii misionare si ca dupa aceea a devenit ucenic, colaborator si, dupa unii Sfinti Parinti, "interpret" (secretar, talmaci) al apostolului Petru.

Aceasta din urma calitate explica prezenta lui Marcu la Roma in jurul anului 63 sau 64, precum si faptul ca acolo fiind, el si-a scris Evanghelia la cererea crestinilor din Italia si din capitala Imperiului roman.

Evanghelia a doua este cea mai scurta din cele sinoptice (673 versete fata de cele 1068 ale lui Matei si 1149 ale lui Luca), in pofida faptului ca planul ei tematic nu e mult diferit de prima:

1. Pregatirea misiunii publice a lui Iisus (1, 1-13).
2. Activitatea lui Iisus in Galileea si in teritoriile invecinate (1, 14-9,50).
3. Suirea la Ierusalim (10, 1-52).
4. Activitatea lui Iisus in Ierusalim (11, 1-13, 37).
5. Patimile Domnului (14, 1-15, 47).
6. Iisus dupa invierea Sa din morti (16, 1-20).

Scurtimea textului se datoreaza faptului ca Marcu e cel mai lapidar dintre toti evanghelistii, ca nu are nici un fel de preocupare pentru arhitectura, dimensiunile sau proportiile scrierii sale, ca nu acorda aproape nici o atentie stilului in care-si redacteaza opera. Din acest punct de vedere, comentatorii sunt de acord ca scrierea, in mod cert, nu este si o opera literara. Ea este mai degraba o suita de relatari scurte si fara legaturi foarte precise, insirate parca sub graba timpului, ca o stenograma, singura grija a redactorului fiind aceea de a nu scapa nimic din ceea ce aude si trebuie sa consemenze. In general se crede ca Evanghelia sa ar fi consemnarea in scris a predicii lui Petru, desi legatura dintre acestea doua este inca discutabila, scrierea lui Marcu nu-si poate ascunde o anumita nota de oralitate cu toate calitatile si defectele ei. Analistii au notat ca vocabularul e sarac si de o calitate indoielnica, greaca alexandrina e impanata cu latinisme si aramaisme, diminutive si locutiuni pe care un scriitor adevarat nu le cultiva. Fraza este, si ea, saraca aproape rectiliniara, fara subordonate; propozitiile sunt simple, legate intre ele prin conjunctia si, lipsindu-le aproape in intregime acele particule ale nuantelor, care alcatuiesc supletea si profunzimea limbii grecesti. Fapte circumstantiale sunt expediate prin participii nediferentiate; timpurile verbelor se amesteca intr-un mod atat de ciudat incat traducatorii sunt deseori ispititi sa le tradeze.

Textul are in schimb, cum s-ar spune, toate calitatile defectelor lui. Din toate evangheliile, el e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, in contact mai intim cu realitatea imediata. Daca episoadele sunt scurte, in schimb ele sunt foarte vii, iar viata lor se intemeiaza tocmai pe ceea ce pare lipsa de rafinament stilistic: scoaterea verbului de aorist, de pilda, si asezarea lui in imperfectul descriptiv, o "stangacie" care-i da tabloului suflu, culoare si farmec. Efecte asemanatoare se obtin si prin folosirea frecventa a prezentului istoric. Toate acestea, in pofida faptului ca evenimentele relatate nu par a fi amintirea unui martor ocular.

Marcu e tot atat de ingenuu fata de personajele scrierii sale. Daca dumnezeirea Mantuitorului trebuie sa ramana, in ochii multora si pentru o buna vreme, ceea ce unii exegeti au numit "secretul mesianic", omenitatea Lui e ingrosata uneori pana la contrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea slabiciunile, sovaielile, dubiile, incapacitatea lor omeneasca de a recepta imediat si clar mesajul Invatatorului. In Evanghelia dupa Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divina printre oameni, dar Fiul Omului este eroul insingurat al unei drame divine.