NECESITATEA PREZENTEI BISERICII IN VIATA LUMII

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Traditia ortodoxa este profund liturgica, intrucat pentru Ortodoxie Biserica exista in Euharistie si prin Euharistie, iar forma concreta este locasul in care se savarseste Euharistia, si nu in chip intamplator este numita "biserica", (pentru ca universul intreg este o liturghie, o liturghie cosmica, in care se aduce inaintea tronului lui Dumnezeu intreaga creatie). Teologia ortodoxa este in fond o doxologie, o liturghie, este o teologie euharistica.

Avand in vedere schimbarile care s-au produs pe parcursul vremii in conceptia Bisericii despre lume si despre viata, mai ales sub influenta transformarilor stiintifice, filosofice, sociologice, trebuie sa ne intrebam: ce poate oferi viata liturgica ortodoxa oamenilor epocii noastre? Dar pentru ca Euharistia este uneori rau inteleasa si semnificatia ei alterata, inainte de a arata cum trebuie conceputa Euharistia, cand se vorbeste despre viziunea euharistica a lumii, este nevoie sa precizam vechiul inteles ortodox si patristic al Euharistiei.

Vechea conceptie despre Euharistie intelegea Euharistia nu numai si nici in chip principal ca un mijloc de exprimare a pietatii, ci mai ales ca o actiune, ca o liturghie (acest termen ortodox este cu deosebire caracteristic) si mai ales ca un act de adunare la un loc, ca expresie comuna, generala, a Bisericii totale, nu ca o relatie verticala a fiecaruia cu Dumnezeu. (Trebuie remarcat faptul ca Rasaritul ortodox care a pastrat aceasta conceptie veche cu scumpatate, nu a introdus niciodata nici liturghii individuale, nici adorarea sfintelor Daruri sub forma care sa le readuca in permanenta la starea de obiect de pietate si de cult). Euharistia este in chip esential un eveniment care se produce, un act dar nu un act al fiecaruia, e un act al Bisericii totale...

In raportul Euharistiei cu celalate Taine, Biserica veche avea conceptia despre o singura si unica Taina, Taina lui Hristos, de unde decurge ca singura intelegere cu putinta a Euharistiei este intelegerea hristologica: ea este Trupul lui Hristos, Hristos insusi, Hristos total. De aceea trebuie sa vedem in Euharistie nu un mijloc de transmitere a harului - abstract si independent de hristologie - ci pe Hristos insusi Care mantuieste pe om si lumea si ne impaca cu Dumnezeu Caracterul fundamental al Euharistiei consta in faptul ca ea este o adunare si un act, si ca misterul total al lui Hristos, Hristos total, mantuirea lumii, se reveleaza, se vede si se concentreaza in ea. De aceea apropierea de Euharistie trebuie sa se faca, nu in intelegerea autonoma si abstracta despre Taine, ci ca fata de ceva concret, asa cum se prezinta Euharistia in Liturghia concreta intr-o Biserica. Iar in cercetarea Liturghiei ortodoxe - care este acceptarea lumii si a cretiei in actiune - vom descoperi ca Euharistia contine o viziune speciala asupra istoriei. Ca o miscare inversa fata de monahism - care practica fuga de lume - Liturghia se caracterizeaza prin primirea tuturor credinciosilor care, venind la celebrarea ei, aduc cu ei insisi lumea, inteleasa in chipul cel mai realist. Astfel credinciosul aduce cu sine relatia sa cu lumea naturala, cu creatia. (In vechime era obiceiul ca fiecare credincios sa aduca daruri din roadele pamantului, pe care le oferea lui Dumnezeu, ca "Euharistie"). Prin urmare, in loc sa faca pe credinciosi sa-si uite nevoile venind la biserica, Liturghia le cere sa-si aduca nevoile si sa se roage pentru toate categoriile de nevoi si de semeni; iar dupa ce in timpul Liturghiei - in consensul ecteniilor si al rugaciunilor - lumea toata se perinda in fata altarului, la sfarsitul Liturghiei credinciosii sunt invitati "sa iasa cu pace" din nou in lume. In al doilea rand trebuie remarcat faptul ca lumea, care ia parte la Liturghie pentru a ramane asa cum este ci, lepadand grija de toate cele oare fac pe credincios nevrednic sa ia parte la Euharistie, credinciosii participa la acest remediu de nemurire care este Liturghia, care-I accepta, le inlatura coruperea, ii sfinteste si-I ofera Creatorului lor ca "darurile Tale dintru darurile Tale, pe care le aducem Tie din toate si pentru toate".

Aceasta acceptare a lumii in Liturghie dovedeste ca pentru viziunea liturgica a creatiei, lumea nu a incetat niciodata de a fi cosmosul lui Dumnezeu, ca tot ceea ce suntem, tot ceea ce facem tot ceea ce ne intereseaza. Astfel tot ce este in lume poate si trebuie sa treaca prin mainile liturghisitorului, nu pentru a ramane ce este, ci pentru a deveni ceea ce este in adevar, dinainte de a fi fost deformat de pacat. Aceasta recunoastere si negare a lumii in Liturghie constituie transfigurarea euharistica, in care omul este reinnoit fara a fi distrus si fara a fi creat din nimic, transfigurare care constituie in spatiu si timp. Manifestarea misterului lui Hristos, in care Adam cel vechi s-a reinnoit fara sa fie distrus, mister in care natura umana a fost asumata fara sa se schimbe, omul a fost indumnezeit fara a inceta sa fie om.

Viziunea liturghica ortodoxa iese in intampinarea omului credincios si a nevoilor lui. Pentru ca in Liturghia ortodoxa omul este prezent, e intreg impreuna cu firea reprezentata prin painea si vinul din Sfintele Daruri, prin lemnul si culoarea icoanelor sfintilor care creeaza atmosfera unei prezente personale sfintitoare unica, la care participa intreg, nu cu ochii inchisi (ca in pietatea occidentala, in care omul credincios trebuie sa intalneasca pe Dumnezeu intr-o relatie psihologica, relatie pretins imateriala).

Pe langa aceasta salvare a integritatii omului, viziunea euharistica salveaza pe credincios si de la criza izolarii, creand in el constiinta vietii in comuniune. Intradevar, Euharistia nu constituie o simpla intalnire verticala a fiecarui credincios cu Dumnezeu, ci - asa cum ea s-a pastrat in Ortodoxie - Euharistia este in chip esential sociala si ecleziala. Nu exista nici o alta manifestare de existenta ecleziala in care crestinii inceteaza de a mai fi indivizi, pentru a deveni Biserica. In Euharistie, tot ce participa, in alta vreme, fiecare crestin in chip individual: rugaciune, credinta, dragoste, caritate, inceteaza de a mai fi "al meu", pentru a deveni "al nostru", iar relatia intreaga intre om si Dumnezeu devine relatia lui Dumnezeu cu poporul Sau, cu Biserica Sa. De aceea Euharistia nu este numai comuniunea fiecaruia cu Hristos, ci ea este totodata comuniunea credinciosilor intre ei si unitatea lor in trupul lui Hristos, nu in mai multe trupuri, ci intr-un singur trup. In acest fel adevarul biblic dupa care calea catre Dumnezeu rezuma si implica adevarata cale spre aproapele, este in chip deosebit vie in Euharistie, care constituie actul cel mai antiindividualsit din Biserica. Pentru ca omul inceteaza de a mai fi un individ, ci devine o persoana, nu mai este un mijloc, ci devine un scop, credinciosul fiind el insusi scop, chip si asemanare a lui Dumnezeu, care isi gaseste implinirea numai in comuniunea cu Dumnezeu si cu ceilalti credinciosi.

Traditia teolgica a transformat morala intr-un sistem de reguli de conduita si intr-un domeniu de teologie, in care formele de comportare au fost transformate in dogme absolute, abstracte, fara legatura nici cu diversitatea oamenilor, nici cu diversitatea epocilor istorice, ci integrandu-se intr-un pietism conformist, dupa care raporturile dintre Dumnezeu si om au capatat caracter juridic - larg raspandit in romano-catolicism. Daca se semnaleaza decadenta valorilor morale in lumea secularizata de azi, vina acestei stari o poarta recurgerea la declaratii morale principiale, pentru a convinge o lume care nu mai asculta, intrucat se uita ca Logosul nu consta in cuvinte, ci in prezenta Persoanei Lui, care se intrupeaza in Euharistie, care este inainte de toate unire si comuniune. Impotriva traditiei care a dus la aceasta stare, viziunea euharistica a lumii si a societatii nu ingaduie si nu admite o autonomie a moralei sau reducerea ei la reglementari juridice absolute, pentru ca viata morala decurge dintr-o transfigurare si dintr-o reinnoire a creatiei si a omului in Hristos, incat orice porunca morala apare si trebuie inteleasa numai ca o consecinta a acestei transfigurari sacramentale. Intr-o astfel de viziune, comportarea morala este inteleasa ca o prelungire a trairii liturgice, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel in Epistola catre coloseni 3, 1-5, 9-10: "Daca atiinviat cu Hristos ... dezbracati pe omul cel vechi si imbracati pe omul cel nou..." (termeni care au devenit liturgici in slujba Botezului).

In acest fel Euharistia ne ofera nu un sistem de reguli morale, ci o societate transfigurata si sfintita, un aluat care va insufleti intreaga creatie, nu prin teama de poruncile morale, ci printr-o prezenta sfintitoare. Prezenta marturiei care nu fabrica lanturi de neindurat pentru crediciosi, ci ii invita la libertatea de fii al lui Dumnezeu, ii cheama la comuniunea cu Dumnezeu, comuniune care le va aduce renasterea. Euharistia are in natura ei intima o dimensiune eshatologica, deoarece, cu toate ca intra in istorie, Euharistia nu se transforma in intregime in istorie; in ea se intalnesc, aici si acum, "eshaton" cu istoria, ceea ce este perfect, cu ceea ce este relativ in existenta credinciosului, constituind o marturie cu deosebire dramatica, o marturie morala care este har ce coboara in chip vertical de la Duhul Sfant, prin epicleza, care constituie latura fundamentala si caracteristica a euharistiei ortodoxe, prin care "veacul prezent" se transfigureaza si devine in Hristos "o noua creatie". De aceea Euharistia va deschide totdeauna calea nu spre un vis de perfectiune progresiva, ci spre exigenta unei asceze eroice, a unei experimentari a "kenosei" si a Crucii, singura in care poate fi traita in lume - pana la sfarsitul veacurilor - biruinta Invierii. Fara aceasta perspectiva si dimensiune eshatologica, ce patrunde prin comuniunea euharistica si face cu putinta indumnezeirea noastra in timp si spatiu, nici o metoda misionara, nici o diplomatie a dialogului cu lumea, nici un sistem de morala nu va transfigura lumea de azi in Hristos.

Incapacitatea crestinismului de a intalni pe omul de azi - datorata marginirii la apararea unor forme morale si teologice necorespunzatore - ar fi cu putinta de inlaturat daca Biserica sa, in care credinciosul isi afla integritatea in comuniunea cu Dumnezeu. Constienta de viziunea euharistica asupra lumii, pe care o pastreaza in tezaurul sau liturgic, Biserica Ortodoxa poate ajunge la unele reformulari teologice creatoare. Necestiatea prezentei Bisericii in viata actuala a lumii, este manifestata prin stradaniile depuse pentru o reinnoire a misiunii universale a Ortodoxiei in formele epocii istorice actuale. In aceasta perspectiva Biserica trebuie sa asume viata lumii si a formelor sale in viata crestina, facand ca fiecare crestin ortodox sa fie pe deplin omul epocii sale.

In aceasta perspectiva devine posibila intelegerea Euharistiei din Liturghia ortodoxa ca viziune asupra intregului cosmos, a intregi creatii in actiune. Aceasta viziune ortodoxa asupra istoriei, inlaturand practica "fugii de lume", primeste la Euharistie pe toti credinciosii care aduc cu ei insisi lumea - inteleasa in chipul cel mai realist - caci credinciosul ortodox participa la Liturghie cu fiinta sa concreta, cu slabiciunile si cu pasiunile sale, cu relatiile sale cu lumea naturala, cu intreaga creatie, cu semenii si se roaga pentru nevoile sale si ale semenilor sai, cu care el formeza - ca fii ai Aceluiasi singur Parinte ceresc - un singur tot, o singura lume, catre care Biserica il invita, la sfarsitul Liturghiei, "sa iasa in pace" din nou in lumea vremii lui, de care nu poate fi despartit sub nici o forma.