INVATAMINTE DESPRE SFINTA BISERICA

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Biserica este asezamintul sfant si dumnezeiesc intemeiat de Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos pentru mantuirea celor ce cred intr-Insul si implinesc poruncile cuprinse in Sfintele Evanghelii si in invataturile sfintilor apostoli. Biserica este comunitatea celor ce cred si marturisesc pe Iisus Hristos cel mort si inviat a treia zi din morti, ca Dumnezeu, se unesc cu El prin Sfintele Taine din Biserica si implinesc cuvantul dumnezeiesc prin fapte bune.

Biserica ortodoxa (Biserica dreptei credinte) este pastratoarea invataturii nealterate a Domnului Hristos cum ne-au transmis-o noua apostolii si urmasii acestora. Biserica crestina, Trupul lui Hristos, intemeiata direct de Mantuitorul a devenit vazuta in ziua Cincizecimii (a Rusaliilor) odata cu pogorirea Sfantului Duh, trimis de la Tatal in chip de limbi de foc peste sfintii apostoli care indata dupa aceste misiune au intemeiat prima obste crestina in Ierusalim.

Biserica crestina este: Biserica luptatoare. Biserica luptatoare cuprinde pe fiii crestini aflati in viata care se lupta cu ispitele si pacatul, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu care trimite harul Sau ca si prin efortul permanent al crestinului, acesta isi curateste sufletul de intinare si il face <<lacas al Duhului Sfant>>. Crestinul este dator sa lupte pentru cistigarea mantuirii (a Imparatiei lui Dumnezeu), dupa cum ne spune insusi Domnul Hristos: <<Imparatia Cerurilor se ia prin staruinta (cu asalt) si cei ce se silesc (lupta) pun mina pe ea>> (Matei 11,12).

Biserica crestina este si: Biserica triumfatoare, Biserica triumfatoare cuprinde pe toti aceia care, luptind in viata pentru capatarea mantuirii au trecut pragul vietii pamintene, au primit dreapta rasplata pentru lupta lor. Biserica triumfatoare este cea nevazuta, spre ea tinde orice crestin.

Biserica mai este si lacasul de inchinare, <<casa Domnului>> de la grecescul <<Basiliki oikos>> cum numeau primii crestini locasul de adunare. Ea se construieste deobicei in forma de cruce sau de corabie (nava). In forma de cruce, pentru crestini, crucea este semnul biruintei, este altarul pe care s-a jertfit pentru noi Hristos. In forma de corabie, pentru ca aceasta primeste, ca oarecind corabia lui Noe, pe toti si ii poarta spre mantuire, avind cirmaci nevazut pe insusi Domnul Mantuitorul Iisus Hristos, iar vazuti pe preotii, urmasii apostolilor, iar panzele sale fiind miscate de suflarea Duhului care lucreaza in Biserica (Fapte I, 8; X, 44; XVI, 6; XV, 28).

Participarea credinciosilor crestini la slujba din biserica, pentru rugaciunea comuna este dovada unirii si a infratirii ca fii ai lui Dumnezeu. Inca de la inceputul crestinismului, inca de la Mantuitorul Hristos avem porunca rugaciunii in comun <<priveghiati si va rugati>> se repeta ca porunca dumnezeiasca in multe rinduri catre sfintii apostoli, mai ales in clipele de incercare. Viata Bisericii isi face inceputul tot in urma unei rugaciuni de obste (Fapte II, 1). Evanghelia lui Luca - cel ce o va continua prin <<Faptele sfintilor apostoli>> se incheie cu precizarea ca apostolii <<erau in toata vremea in biserica, laudind si binecuvintind pe Dumnezeu>> (Luca XXIV, 53). Petru si Ioan se indreapta impreuna la rugaciunea de la Templu spre <<ceasul al noualea>> (Fapte III, 1). Impreuna, la laudarile din biserica, primii crestini stind in picioare sau in ghenunchi (Fapte IX, 40) cintau imnele de lauda, <<staruind in rugaciune toti intr-un cuget>> (Fapte I, 14).

Biserica Domnului nostru Iisus Hristos este <<una, sfanta, soborniceasca si apostolica>>. Aceste insusiri ale Bisericii lui Hristos dau posibilitatea credinciosilor ei de a cunoaste adevarul de credinta, ca si putinta sufleteasca de a se inchina cu caldura sfinteniei pentru castigarea mantuirii.

Biserica crestina este una, pentru ca Unul este Dumnezeu, Unul este Intemeietorul ei si Capul ei (Coloseni I, 18; Efeseni I, 22-23; V, 23), iar fii credinciosi ai Bisericii sunt <<un trup si un duh, chemati fiind intr-o nadejde, un Domn, o credinta, un botez>> (Efeseni IV, 4-5). Mantuitorul Hristos vrea ca Biserica Sa sa fie si sa ramina una, dupa cum Tatal si Fiul una sint, pentru ca lumea sa creada in dumnezeirea Lui (Ioan XVII, 21). Unitatea Bisericii a fost asemanata cu camasa necusuta a Mantuitorului Hristos pe care nici paznicii crucii n-au sfisiat-o, ci au tras sorti pentru ea. Biserica este una, pentru ca are un singur Tata, un singur Cuvint, un singur Duh Sfant care lucreaza in Ea. In ciuda impartirii in limbi a oamenilor credinciosi sau in teritorii diferite, Biserica crestina este una, pentru ca si Credinta ortodoxa una este.

Biserica crestina este sfanta, pentru ca Sfant este Capul Ei, sfant este Intemeietorul Ei, Iisus Hristos. De asemenea, sfinte sint si mijloacele de mantuire ale credinciosului : Sfintele Taine. <<Unde este Biserica, acolo este si Duhul Sfant - spune Sfantul Irineu de Lugdunum - si unde este Duhul Sfant acolo este Biserica cu tot harul>>. Aceasta, pentru ca <<Hristos a iubit Biserica si s-a dat pe Sine pentru Ea, ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvint, si ca s-a infatiseze siesi Biserica slavita, nevind pata sau intinaciune sau altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana>> (Efes. V, 25-27).

Biserica este sfanta prin Intemeietorul ei, prin puterea Harului Sfantului Duh care lucreaza in Ea, iar nu prin starea de sfintenie a membrilor ei. Prin botez, cel care intra in Biserica capata o stare de sfintenie dar in decursul vietii, omul isi pateaza haina cea curata a botezului prin pacatele sale. Biserica nu alunga pe cei pacatosi, care ramin madularele sale. Biserica le ofera iertarea si curatirea (Ioan XX, 23; Iacob V, 15; I Ioan I, 9), stiind ca neghina poate ramine impreuna cu graul pina la seceris (Matei XIII, 30). Biserica nu este un sfirsit, ce ea calauzeste pe cei ce sint botezati si marturisesc credinta in Hristos, catre Imparatia cerurilor, care va cobori la a doua venire ca Ierusalimul cel ceresc (Apoc. XXI, 27; XXII, 15).

Biserica crestina este soborniceasca, pentru ca invatatura Ei fara greseala s-a formulat de catre soboarele ecumenice ale Sfintilor Parinti, pentru toata lumea din toate timpurile, potrivit poruncii Mantuitorului: <<Mergind, invatati toate neamurile...>> (Matei XXVIII, 19).

Sobornicitatea Bisericii are deasemenea inteles de <<ortodoxa>> adica, de marturisire a dreptei credinte, a credintei adevarate, care s-a vestit si se crede pretutindeni si de toti, in acelasi fel. Prin sobornicitate, credinciosii care cred si-L marturisesc pe Hristos, deci fiecare membru al Bisericii sta in unire cu toata Biserica, cu Biserica de pretutindeni care crede si invata la fel, avind drept Cap pe Hristos, iar autoritatea suprema vazuta fiind ierarhia, urmatoarea Sfintilor Apostoli si ai Parintilor din sinoadele ecumenice.

Biserica crestina este apostoleasca pentru ca a fost instituita de Mantuitorul care a avut ca martori pentru cele invatate si facute de El pe Sfintii Apostoli (Efes, II, 20). Acestia au propovaduit invatatura Lui, ei au organizat prima comunitate in ziua Cincizecimii (a Rusaliilor) cind, prin pogorirea Sfantului Duh in chip de limbi de foc si astfel au dobindit puterea lucrarii de sfintire, aducind jertfa nesingeroasa si invatind pe cei ce aveam sa creada in Hristos, Domnul nostru.

Succesiunea acestei lucrari apostolice o are ierarhia bisericeasca (arhiereu, preot si diacon). Prelungirea intruparii Mantuitorului in lume si in Biserica Sa precum si slujirea Domnului se face prin lucrarea neintrerupta a harului dumnezeiesc in Biserica... In Biserica aflam Legea sfanta si Harul, in Ea aflam adevarul care da viata. In Ea aflam in permanenta pe Hristos. In Biserica ne formam constiinta morala pentru savirsirea binelui pentru mantuirea noastra, caci, cum spune Sf. Ciprian al Cartaginei <<cine nu are Biserica drept mama, nu are pe Dumnezeu drept Tata>>.

Biserica este propovaduitorea pacii, a dreptatii, a infratirii intre oameni si a mantuirii lor, prin Harul lui Dumnezeu, credinta si fapte bune. Acestia se unesc cu Dumnezeu spre a se face vrednici Imparatiei Cerurilor.

Prin slujbele religioase ale Bisericii <<pacatosii se indrepta, dreptii se desavirsesc tot ai mult, deznadajduitii se ridica, trufasii se smeresc, urile si certurile se sting; sub dulcea raza a crucii se asterne pacea si infloreste fericirea>> ( Invatatura de credinta ortodoxa, ed. 1952, p. 430).

Biserica ne invata sa <<ne rugam pentru pacea de sus>>, <<pentru pacea a toata lumea>>, <<pentru unirea tuturor>>, <<pentru tot sufletul crestinesc cel necajit si intristat>> care are trebuinta de mila si ajutorul lui Dumnezeu; pentru apararea Tarii noastre si a celor ce vietuiesc intr-insa, pentru pacea si buna asezare a intregii lumi...>. Dupa cum Biserica nu poate exista fara Hristos, tot asa nu se poate desfasura viata Bisericii pina la a doua venire a Domnului, fara iererhia bisericeasc, deoarece acesta, ca urmataore a apostolilor isi are inceputul in alegerea si trimiterea Mantuitorului (Matei X, 1; Luca X, 1), caci, <<nimeni singur nu-si ia sie-si cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, ca si Aaron>> (Evrei V, 4).

1. Biserica, institutie divino-umana;
<<Biserica Dumnezeului celui viu este stalp si temelie a adevarului>> (I Tim. III< 15).
<<Barbatul este cap femeii, precum si Hristos este capul Bisericii - trupul Sau - al carei Mantuitor El este>> (Efes. V, 23).

2. Biserica, ierarhia bisericeasca;
<<Hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugindu-se cu postiri, I-au incredintat pe ei Domnului in care crezusera>> (Fapte XIV, 23).
<<Drept aceea, luati aminte la voi si de toata turma intru care Duhul va pus pe voi episcopi ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau>> (Fapte XX, 28)

3. Biserica, locas de inchinare;
<<... iara celor ce vindau porumbei le-a zis: luati acestea de aici si nu faceti casa Tatalui Meu, casa de negustorie>> (Ioan II, 16).
<<...Si un an intreg s-au adunat ei in biserica si au invatat destul popor, iar ucenicii din Antiohia pentru intiia oara s-au numit crestini>> (Fapte XI, 26).
<<Cit sunt de dorite locasurile Tale, Doamne ai puterilor>> (Psalm 83, 1).
<<Au doara nu aveti casa pentru a minca si a bea, ci nesocotiti Biserica lui Dumnezeu?>> (I Cor. XI, 22).
<<Iar cind m-am intors in Ierusalim si ma rugam in Biserica, am cazut in uimire>> (Fapte XXII, 17).

1. Sa crezi in adevarul de credinta propovaduit de Biserica, pastrind adevarul ortodox in suflet cu sfintenie si traind viata prin facere de bine, in scopul mantuirii intru Iisus Hristos.
2. Sa marturisesti credinta crestina aparand-o cu tot curajul de rataciri eretice.
3. Sa implinesti poruncile Sfintei noastre Biserici ortodoxe.
4. Sa te supui si sa asculti de conducatorii Bisericii, respectind disciplina bisericeasca.
5. Sa ajuti la promovarea vietii bisericesti prin fapte vrednice de a lauda si stire crestineasca, fara sa te mindresti cu contributia ta spirituala sau materiala.

Ca intr-un bogat tezaur apostolii au randuit in Biserica plinatatea desavirsita a adevarului: cine doreste sa-l soarba nu are decit sa se adape din el ca din bautura vietii. Prin Biserica intram in viata; in afara de ea sunt cele pieritoare. Trebuie asadar sa ocolim pe cei pierduti si sa imbratisam Biserica cu o dragoste arzatoare si sa ne impartasim din traditia adevarului. Daca o mica neintelegere da nastere la cearta sa ne indreptam spre Biserica cea veche, aceea in care au trait apostolii, si sa ne intemeiem pe adevarul lor in lamurirea nelamuririlor noastre.

Credinta pe care o tinem si prin care Duhul improspateaza neincetat Biserica, aceasta credinta este darul lui Dumnezeu incredintat Bisericii ca un principiu de viata pentru toate madularele ei. Prin credinta ne aflam in impartasire cu Hristos prin Duhul Sfant care este chezasia nestricaciunii, sprijinul credintei noastre, scara prin care urcam la Dumnezu. In Biserica a randuit Dumnezeu, dupa cum ne invata Scriptura, pe apostoli, pe profeti si pe dascali; in Bsierica se desavirseste lucrarea Sfantului Duh de la care sint indepartati toti aceia care nu cred in Biserica si se lipsesc astfel ei insisi de viata, prin greselile invataturii si prin purtare. Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu si acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si cu ea tot harul iar Duhul este adevarul. Aceia ce nu se impartasesc la viata Duhului din Biserica nu se adapa la izvorul cel prea curat al lui Hristos, ci isi construiesc ei insisi fantini sarate si gropi mocirloase de unde se adapa cu apa stricata, izvorita din necuratenie, intrucit refuza sa fie invatati de Biserica si luminati de Duhul.

(Nascut in Asia Mica spre 135, Irineu - ucenicul Sf. Policarp al Smireniei, ajunge episcop la Lugdunum (Lyon) in Galia si se remarca a fi un ortodox intransigent).

In vreme ce se afla in mijlocul oamenilor pe pamant, Domnul a invatat multimiile si pe ucenicii Sai despre Sine, despre dumnezeirea Sa, despre menirea primita de la Tatal si despre indatoririle ce revin celor ce cred in El. Din mijlocul ucenicilor a ales pe aceia pe care si I-a apropiat cel mai mult pentru a-I trimite sa vesteasca neamurilor. Unul dintre ei lepadindu-se de la numarul lor, Fiul lui Dumnezeu a poruncit celor unsprezece cind - s-a intors la Tatal dupa Inviere, sa mearga si sa invete toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

De indata, apostolii - al caror nume inseamna <<trimis>> - au ales la sorti pe Matia ca al doisprezecelea, in locul lui Iuda, potrivit profetiei lui David (Ps. 107, 8). De indata primira odata cu puterea Duhului Sfant fagaduit lor de Domnul, si darul facerii de minuni si al grairii in limbi. Atunci marturisira credinta in Iisus Hristos mai intii in Iudeea unde intemeiara Biserici. De aici, apostolii au plecat de-a lungul lumii pentru a raspindi intre neamuri aceiasi invatatura si aceiasi credinta. Astfel, intemeiara in cetati Biserici de la care alte Biserici isi trag seva credintei primind samanta invataturii: pe masura ce se intemeiaza. De aceia, fiice fiind Bisericilor mame, ramin Biserici apostolice pentru ca isi trag seva din predica apostolilor.

In chip necesar, orice lucru isi are un inceput, o obirsie. Tot asa si Bisericile al caror numar este astazi atit de mare, formeza prin origina lor, o singura Biserica. Biserica intemeiata de Domnul prin sfintii apostoli. Biserica isi trage astfel inceputul din predica apostolilor, este Biserica apostolica. Bisericile sint apostolice caci izvorasc din predica apostolilor; sint nascute din Biserica de la Ierusalim. Unitatea lor se descopera in pacea ce le-o da impartasirea din acelasi potir, numele de frate si legatura dragostei. Acest fel de a trai este rinduit de traditia cea una care izvoraste din aceiasi descoperire apostolica.

Care a fost propovaduirea apostolilor? Ce descoperire le-a facut insusi Hristos? Raspunsul cred ca trebuie sa-l cautam in insasi aceste Biserici intemeiate de apostoli prin predica vorbita si prin scris. De aceea toata invatatura care izvoraste de la aceste Biserici apostolice - maici si izvoare ale credintei - este adevarul pentru ca invatatura cuprinde tot ceea ce Biserica a primit de la apostoli, apostolii de la Hristos, Hristos de la Dumnezeu.