CINSTIREA SFINTULUI DUH IN ORTODOXIE

Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Sfintul Duh este cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, "caci Trei sunt care marturisesc in Cer: Tatal, Cuvintul si Sfintul Duh, si acestia, Una sunt" (I Ioan 5, 7), Tatal est facatorul (art. 1 din Simbolul Credintei), Fiul, Cel nascut din Tatal mai inainte de veci este "Rascumparatorul" (art. 2), iar Sfintul Duh - "carele din Tatal purcede" (art. 8) este "Sfintitorul". Deci, un singur Dumnezeu in trei fete sau persoane, asemenea soarelui care are "discul", caldura si razele, sau caramizii din exemplul Sf. Spiridon, care in constituirea ei a avut pamint, apa si caldura; sau alt exemplu patristic, timpul care este format din trecut, prezent si viitor, sau un alt exemplu dat noua de Sf. Ioan Teologul care zice: "Trei marturisesc pe pamint: Duhul, apa si singele, si acestia trei la fel marturisesc" (I Ioan 5, 8).

Lucrarea in lume a Sfintului Duh se vede din mai multe locuri. Asa, de pilda, in lumina existentei noastre pamintesti, a lumii, a creatiunii. "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Fac. 1, 2). De asemenea, ca "dadator de viata" cum spune Sf. Ioan Teologul (Ioan 6, 63). Sfintul Duh innoieste fata pamintului ne spune psalmistul (Psalm 103, 31); El ne intareste cu harul Sau (Ioan 3, 8), El ne sfinteste (I Cor. 6, 11) si ne calauzeste in tot adevarul (Ioan 16, 13).

Sub acest aspect, orice schimbare in bine, orice rugaciune care se inalta catre Creatorul Dumnezeu (cf. Rom. 8, 26-27), orice inspiratie, contemplare sau realizari fructuoase in calea perfectiunii spirituale sunt opera Sfintului Duh. Dupa cum marturisesc sfintii autori ai Scripturii, Duhul Sfint ilustreaza cele mai importante momente din revelatia divina - asupra vietii noastre sufletesti. Amintim doar numai citeva, printre care: "Duhul a grait prin prooroci" (Rom. 12, 6; I Cor. 12, 4-11; 13, 7), sau ca vase alese ale Providentei (David II Regi 23, 2; - Moisi II Cronici 1, 2; Iudit 3, 6). "Niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfint" (II Petru 1, 21). Duhul Sfint i-a insuflat pe profeti (cf. Isaia 32, 15; Ezechil 11, 19; Zaharia 12, 10; Matei 3, 11; Luca 3, 16), le-a luminat mintea si i-a facut sa inteleaga cele ceresti, sa vada cele viitoare, sa vorbeasca oamenilor si sa scrie toate cele privitoare la venirea lui Mesia, la intruparea lui Hristos, la viata si invatatura Mintuitorului nostru Iisus Hristos, la infricosatele Sale patimi si sfirsitul acestei lumi.

- La Bunavestire, arhanghelul Gavriil aduce Sf. Fecioare Maria veste cea buna de la Tatal, ca Fiul se va naste - prin mijlocirea Sf. Duh (cf. Luca 1, 30 - 55).

- La Botezul Domnului, Tatal graieste din cer catre oameni, Fiul "cel iubit" era in apa Iordanului, iar Duhul Sfint s-a aratat "in chip de porumb" (Matei 3, 16 - 17; Luca 3, 22).

- Cu prilejul Schimbarii la fata, de pe muntele Taborului, Sf. Duh s-a aratat sub forma de nor luminos (cf. Matei 17, 1-5), asemenea stilpului de nor ziua, si de foc (noaptea), care a calauzit poporul evreu in pustie.

- De asemenea, dupa inviere, Iisus Hristos s-a aratat Duminica Sf. Sai ucenici, care erau adunati intr-un foisor de frica iudeilor si le-a zis: "Luati Duh Sfint" (Ioan 20, 22).

- Iar cu prilejul inaltarii Sale la cer, Mintuitorul i-a obligat pe Sf. Apostoli sa invete si sa boteze "in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh" (Matei 28, 20).

- Se poate aminti iarasi si cazul Sf. Petru cind a mustrat pe Anania din Faptele Apostolilor pentru minciuna. "Pentru ce a umplut satana inima ta - zice Apostolul - ca sa minti Duhul Sfint?... Nu ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu" (5, 3-4).

Deci Sf. Duh este Dumnezeu, "Domnul de viata Facatorul", in care salasluieste toata plinatatea (cf. Col. 1, 19), tot adevarul (cf. Ioan 1, 16) si care de la inceput si-n toate manifestarile Sale lumineaza, purifica (cf. Rom. 8, 11), zideste, lungeste zilele vietii noastre (cf. Rom. 8, 13), biciuieste frica (cf. Marcu 13, 11), putere de care Sf. Apostoli aveau atitea nevoie in perioada pastoratiei lor grele, ca sa nu uite ce-au invatat in "scoala" Domnului, sa propovaduiasca si sa apere cu inflacarare, cu ravna tot ceea ce era necesar pentru mintuirea oamenilor.

In aceasta privinta Mintuitorul nostru Iisus Hristos a implinit ceea ce a fagaduit (cf. Ioan 7, 39) Apostolilor in trei rinduri consecutiv, pentru iscusinta lor in vorba (cf. Ioan 14, 26), pentru indrumarea lor dreapta (cf. Ioan 16, 13) si pentru intarirea puterii lor sufletesti (cf. F.A. 1, 8).

Caci la 50 de zile dupa Paste, precum aminteste in treacat Sf. Apostol Pavel (cf. I. Cor. 16, 8), dar mai cu seama Sf. Evanghelist Luca, primul scriitor de istorie al Bisericii crestine (cf. F. A. 20, 16), intr-o zi de Duminica - la ceasul al treilea - 9 dim. pe cind Sf. Apostoli erau adunati impreuna intr-un foisor - "camera de sus" (cf. F. A. 13-15) din Ierusalim, "din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet ca de suflare de vint ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfint si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (F. A. 2, 1-12), fapt care a dus la increstinarea a 3.000 de suflete.

Limba, iubiti credinciosi, e comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii prin har, e simbolul vorbirii. E mijlocul de exprimare, de invatatura, de comuniune si intelegere, de apropiere si mesaj divino-uman, de solidaritate crestina. Limbile s-au aratat impartite, deci aceleasi si comune, simbol al felurimii darurilor dumnezeiesti.

Limba fiecarui popor e sfinta daca exprima adevarul. Ea trebuie sa fie curata, dreapta si cinstita. Fiecare cuvint al unei limbi trebuie cintarit si exprimat corect, caci de fiecare "cuvint desert" (Matei 12, 36) vom da seama in ziua judecatii.

E momentul insa sa subliniem: Sf. Duh s-a pogorit Duminica, in casa particulara, modesta, deci nu in templu iudaic (cf. F. A. 1. 13). Sf. Duh s-a coborit numai peste Sf. Apostoli, nu si peste cei 120 de insi, care erau in jurul casei (cf. F. A. 1, 15). Sf. Duh s-a coborit peste Sf. Apostoli dupa ce numarul lor a fost completat cu Matia in locul ramas vacant prin sinuciderea lui Iuda (cf. F. A. 13, 13-26). Deci peste toti, fara omitere, priviligeiu sau cantitativ. Limbile erau impartite si totusi la fel. Apoi vuietul era puternic (cf. F. A. 1, 2), asemenea zilei cind Dumnezeu a dat Legea lui Moisi pe Muntele Sinai (cf. Iesire 19, 16). Toate acestea denota lucruri extraordinare. Intii ca ziua de Duminica e o zi insemnata, de odihna si de reculegere pentru toata lumea crestina sau muncitoare. In ziua a saptea s-a odihnit Domnul si a binecuvintat-o (cf. Fac. 2, 2-3). Duminica a inviat Domnul Hristos (cf. Marcu 16, 2) si tot azi, Duminica, s-a pogorit si Sf. Duh peste Apostoli. Prin urmare Duminica de azi e "Duminica mare" (cf. I. Cor. 16, 8) - intemeierea reala a Bisericii lui Hristos pe temelia Legii noi, crestine (cf. F. A. 2). Din acest moment ucenicii Domnului s-au umplut, nu pe jumatate, ci in intregime de Duhul Sfint si astfel ei au abandonat mentalitatea sau imbracamintea cea veche, temerea, nesinguranta, indoiala si au inceput sa vorbeasca in diferite limbi existente, de circulatie regionala, spre a fi intelesi de toti cei ce luasera parte la sarbatoarea Cinzecimii iudaice a anului 33: Parti, Mezi, Elamiti, credinciosi din Mesopotamia, din Iudeea si Capadocia, Pont si Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt si din partile Libiei, de linga Cirene, Romani, Iudei, prozeliti, Cretani si Arabi (cf. F. A. 2. 1-11). Asadar, din aceasta clipa a pogoririi Duhului Sfint, Apostolii Domnului Hristos - povatuiti, ajutati si intariti la tot pasul de puterea harului dumnezeiesc, au inceput sa marturiseasca pe Hristos cu putere, cu mare curaj si sa apere invatatura Lui pina la jertfa sau moarte, lucru pe care l-au facut dupa aceea si altii, ca Sf. Arhidiacon Stefan - cel "plin de Duh Sfint" (F.A. 7, 55), zecile de mii de mucenici, barbati si femei de pretutindeni, care aveau cu adevarat pe Dumnezeu in inima si viata lor.

Dupa cum vedem, Duhul Sfint ce s-a revarsat (cf. I. Cor. 144), peste invataceii Domnului a facut din pescari Apostoli intelepti, cunoscatori de "limbi noi", staine - necunoscute de ei pina atunci, a eliminat distantele sufletesti - barierele dintre oameni, banuiala, frica, deosebirile de neam si limba, i-a infratit pe credinciosi pe temelia aceluiasi sfint adevar evanghelic, propovaduit de Mintuitorul si intarit cu fapte si minuni de catre Domnul nostru Iisus Hristos. Limbile de foc care aveau aceeasi sursa, acelasi unic izvor, le-au curatit sufletul, i-au innoit si le-au risipit incertitudinile Apostolilor, pretentiile lor care sa fie mai mare, mai puternic sau mai avantajat (cf. Marcu 10, 35); le-au spulberat iluziile desarte, le-au dat foc "paielor omenesti" (cf. Isaia 5, 24), le-au ars rautatile, le-au sters pacatele si le-au curatit faradelegile (cf. Isaia 6, 6-7), dinamizindu-le eforturile si intarindu-le inima cu "focul" Duhului Sfint, care curata si sfinteste (cf. Exod. 2, 2; Isaia 6, 4; Iezechil 1, 13). Cu cit dar vorbea Sf. Ioan Botezatorul despre pocainta in pustie, pe malurile Iordanului, insa Iisus, ca intemeietor la Bisericii, boteaza in "Duh Sfint si cu foc" (Matei 2, 11; Luca 3, 16), spre deplina iertare a pacatelor (cf. Ioan 3, 5; F. A. 2, 38-39; 22, 16; Gal. 3, 27; Col. 2, 12-13); I Petru 3, 21). Focul produce caldura, lumina. "Intru lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 35, 9). Prin foc si lumina dispare intunericul nestiintei (cf. I. Cor. 2, 12), frica si nesiguranta, apatia si vulgaritatea.

Adincind cele spuse si exemplificind cu temei afirmatiile de mai sus, observam ca pina aici, Apostolii au fost tarani simpli, pescari naivi, fara carte, cu miinile batatorite de munca. Mintuitorul le vorbeste de imparatia cea vesnica, spirituala, ei se cearta pentru intiietate (cf. Luca 22, 24). El le vorbeste despre suferinta, ei insa nu pricep duhul smereniei si al jertfei (cf. Luca 18, 34); uneori razbunatori (cf. Luca 9, 52-54). Nu pot vindeca un indracit. "O neam necredincios... pina cind va voi suferi..." (Matei 9, 29) - zice Mintuitorul. Spre Emaus - la fel: "O nepriceputilor si zabavnicilor cu inima" (Luca 24, 25). Totusi "El a ales cele slabe..." (I Cor. 9, 27). Duhul Rusaliilor i-a miruit. Toti s-au umplut de Duhul Sfint. Ca dupa aceea sa zica tare: "Nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si auzit" (F. A. 4, 20). Cei rai se intreaba nedumeriti: "Ce sa facem oamenilor acestora?" (F. A. 4, 16). Tiranii turba. Judecatorii se umplu de rusine. "Aici a fost degetul lui Dumnezeu" (Exod. 8, 29). Duhul Sfint inlatura intunericul, necredinta si revarsa harul apostoliei (cf. Matei 13, 11), in diferite chipuri (cf. I. Cor. 12, 8-12), ale vietii omenesti.

Prin urmare Biserica, care a luat fiinta, virtual, la crucificarea Fiului lui Dumnezeu (cf. F. A. 2, 36), s-a intemeiat astazi in mod real, desavirsit, cu puterea Sf. Duh (cf. F. A. 2), din care radiaza virtutile (Sf. Vasile cel Mare) si ale carui daruri se revarsa necontenit si din belsug pina la sfirsitul veacurilor prin cele sapte sfinte Taine si ierurgii. Si daca Biserica intemeiata de Mintuitorul este trupul lui cel mistic sau prelungit peste veacuri (cf. Ef. 1, 23), daca Hristos este "usa" (cf. Ioan 10, 9), "Sf. Duh este cheia usii" - precum zice Sf. Simion Noul Teolog. "Duhul pregateste pe om in Fiul, Fiul il duce la Tatal, iar Tatal ii da nestricaciunea pentru viata vesnica", zice Sf. Irineu. "Foc am venit sa arunc pe pamint, si cit voiesc sa fie aprins acum!" (Luca 12, 49), spune Mintuitorul. Iata, ca - prin puterea cea nevazuta a Sf. Duh - s-a aprins jertfa activa Biserica - mama noastra duhovniceasca (cf. Gal. 4, 26), cea una (cf. Ioan 17, 21), sfinta (cf. Ef. 5, 25-27), soborniceasca (cf. Matei 28, 19) si apostoleasca (art. 9 - Ef. 2, 20), care prin invatatura si sfintele ei Taine - savirsite de preoti (cf. I Cor. 4, 1; Ef. 4, 11; I Cor. 12, 28-29) - cheama si adapa sufletele insetate (cf. Ioan 7, 37) cu apa vietii vesnice (cf. Apoc. 22, 17), si ne conduce spre mintuire. Deci Biserica este trupul cel tainic al Domnului nostru Iisus Hristos (cf. Ef. 1, 22-23; Col. 1, 24), "stilpul si temelia adevarului" (I Tim, 3, 15), "casa lui Dumnezeu" (Matei 12, 4; 25, 13; Luca 19, 46; Ioan 2, 16; 4, 2; I Tim. 3, 15), "casa lui Dumnezeu" (Matei 12, 4; 25, 13; Luca 19, 46; Ioan 2, 16; 4, 2; I Tim. 3, 14 s. a.), vie, sfinta, luptatoare si vesnica, pe care "nici portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18). De aceea scrie Sf. Ciprian "Nu poate avea pe Dumnezeu de Tata, cine nu are Biserica de mama". "Si de va striga cineva casa lui Dumnezeu, il va strica pe acela Dumnezeu, caci locasul lui Dumnezeu este sfint" (I Cor. 3, 17).

Am vazut, iubiti credinciosi, ca Sf. Duh s-a coborit intr-o singura zi de sarbatoare si peste toti sfintii Apostoli deopotriva. De ce? Ca sa ne arate Bunul Dumnezeu nu numai insemnatatea zilei de Duminica, a intemeierii Bisericii adevarate care detine puterea harica si la care au acces toate neamurile (cf. F. A. 19, 5, 7) fara deosebire, ci precum capul si trupul Bisericii este unul, una invatatura ei mintuitoare, de asemenea imparatia si idealul sau, tot una trebuie sa fie si credinta noastra curata si intreaga, una conducerea ei (cf. Ioan 17, 21) - "O turma si un pastor" (Ioan 10, 16; F. A. 20, 29-30) - deci o singura limba a credintei si a dragostei, care a stat la temelia Bisericii crestine din ziua Cincizecimii si pentru care Mintuitorul nostru s-a rugat ca toti "sa fie una" - "un Domn, o credinta, un botez" (Ioan 17, 11; Ef. 4, 5), credinta care nu mai are nevoie de completari si corecturi omenesti.

Dar lucrul cel mai pretios si de utila actualitate este ca Duhul lucreaza nevazut si astazi, lucreaza permanent in sinul Bisericii prin Sf. Treime - precum am amintit, al carui har si dar ne insufleteste, ne sfinteste si mintuieste, precum atesta sau confirma Sf. Apostol Pavel: "Prin har sunteti mintuiti" (Ef. 2, 5). Si tot temple vii, biserici ale Duhului Sfint (cf. I Cor. 3, 16) - purtatoare de Dumnezeu si de Hristos. Astfel printre celelalte deprinderi bune si virtuti principale, Sf. Duh ne sfinteste prin cele sapte daruri ale Sale, care sunt atit de trebuitoare vietii noastre crestine (cf. Isaia 11, 2; Apoc. 4, 5; Ioan 14; Luca 2, 40); darul intelepciunii nepartinitoare (cf. Iacov 3, 17), curate (cf. II Cor. 1, 12) si duhovnicesti (cf. Isaia 29, 14-33, 18; I Cor. 1, 19); darul intelegerii celor sfinte (cf. Iesire 36, 1), a vedeniilor si viselor (cf. Daniel 1, 17), a scripturilor (cf. Luca 24, 25), a patrunderii in toate cele ce viaza - se misca (cf. Ps. 18, 1; II Tim. 2, 7) si a priceperii gindurilor (cf. Luca 24, 25; Gal. 3, 3), darul sfatului, care vesteste cu prisosinta tot ceea ce este folositor (- Ist. Suzanei 1, 22-23 - luarea crucii; Marcu 8, 34; F. A. 20, 27), ocoleste rautatea (cf. Ps. 1, 1) si risipeste fatarnicia - cugetele raufacatorilor (cf. Ps. 32, 10), darul tariei (- Samson , Goliat-David), a tariei in veghere si credinta (cf. F. A. 5, 29; I Cor. 16, 13; II Cor. 11, 24-27), a inarmarii intru cele spirituale (cf. Ef. 6, 14), a eliminarii fricii (cf. Luca 12, 44), darul cunostintei, care invata pe om (cf. Ps. 94, 10; Matei 10, 37), descopera pacatul, neprihanirea si judecata (cf. Ioan 16, 8-13), ne da pastori buni, luminati (cf. Ier. 3, 15) si cearta popoarele necredincioase (cf. Ps. 94, 10), darul temerii de Dumnezeu, al evlaviei (cf. I. Tim. 4, 8), al cinstirii lui Dumnezeu cu inima (cf. Matei 15, 8) si al purificarii launtrice (cf. Matei 23, 26) si apoi darul bunei credinte (cf. Ps. 34, 10), in sensul rusinii si al respectului copiilor fata de parinti, care are totusi, la baza dragostea deplina si recunostinta (cf. Ioan 4, 18), preamarirea lui Dumnezeu (cf. Ps. 22, 24) si implinirea poruncilor Sale, din iubire desavirsita (cf. Ioan 14, 23).

Cine, deci, se poate lipsi de aceste sfinte daruri (cf. I Cor. 12-8-11) - zice Sf. Apostol Pavel, care - prin Biserica si Sf. Taine - face episcopi, preoti diaconi (cf. F. A. 20, 28), naste pe om din nou, il intareste, transforma piinea si vinul in trupul si singele lui Hristos, sfinteste legatura dintre barbat si femeie, vindeca boalele trupesti si sufletesti, scoate pe diavoli din oameni si-i ocroteste sub toate chipurile. Iar atunci cind aceste daruri ale Duhului Sfint sunt puse in miscare prin intentii curate si libertatea vointei, cu alte cuvinte omul credincios raspunde integral chemarii crestine, prin stradanii evidente - ce se deosebesc de virtutile teologice, atunci cind faptele noastre bune, de lauda, ajung la un anumit avans sufletesc sau perfectiune morala, fireste, tot cu ajutorul harului dumnezeiesc, viata noastra se desavirseste tot mai mult prin roade ale Duhului Sfint care sunt in numar de 9, precum le insira Sf. Apostol Pavel in epistola catre Galateni (cf. 5, 22), zicind: "Iar roada Duhului este dragostea (cf. Rom. 5, 5; Col. 3, 14), bucuria (I Ioan 4, Filip. 4), pacea (cf. Ps. 119), indelunga rabdare (cf. Luca 21, Habacuc 2, 3; II Cor. 6 si Matei 10), bunatatea (cf. Ef. 5), facerea de bine (cf. Col. 3, 13), credinta, blindetea (cf. Matei 9) si infrinarea poftelor. "Impotriva unora ca acestea - subliniaza Apostolul - nu este lege" (Col. 5, 23). Asadar - Duhul fagaduit si trimis de Mintuitorul de la Tatal (cf. Ioan 15, 26) era si este absolut necesar (cf. Ioan 15), ca sa ocroteasca viata noastra omeneasca ca "Duh al vietii" (Rom. 8, 2), ca sa ne descopere adevarurile sublime, mintuitoare, ca duh al Adevarului (cf. Ioan 14, 17), al "descoperirii" (Ef. 1, 17), ca Duh al slavei (cf. I Petru 4, 14), ca "Duh al dragostei" (II Tim. 1, 7), precum spunea Mintuitorul Iisus Hristos: "Duhul din al Meu va lua si va vesti" (Ioan 16, 14), va lumina si zidi pe ucenici si prin ei pe credinciosi. Ce frumos si adinc zice si Atanasie cel Mare († 373): "Adapati de Duhul, noi il bem pe Hristos". Bogatia Duhului e nesfirsita. "Eu sunt cuprins de spaima - zice Sf. Grigore Teologul († 389) - cind ma gindesc la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul invierii. El ne reface la botez si in inviere. El sufla unde vrea. El e izvorul luminii si al vietii. El premerge Botezului si El e cautat dupa botez. Tot ceea ce face Dumnezeu, El face. El se inmulteste in limbi de foc si inmulteste darurile. El face predicatori, pastori, dascali". Iar Sf. Vasile cel Mare († 394) subliniaza: "El e total prezent in fiecare si peste tot. Impartasindu-se, El nu sufera impartire. Cind ne impartasim din El, El nu inceteaza a ramine intreg. Ca o raza de soare care produce bucurie tuturor, in asa fel incit fiecare crede ca el singur profita de ea, in timp ce aceasta raza lumineaza pamintul si marea si strabate cerul...". Pe buna dreptate afirma Sf. Ioan Gura de Aur († 407): "Inexistenta Duhului Sfint intre oameni este un semn al miniei lui Dumnezeu".

Din toate acestea se poate statornici invatatura - unanim recunoscuta in conceptia crestina, teologica - ca fara Duhul Sfint nu poate fi mintuire si viata vesnica. Numai cine are pe Sf. Duh este fiul lui Dumnezeu (cf. Rom. 8, 14), e pe calea sfinteniei (cf. I Cor. 6, 11), simte in el o mingiiere sufleteasca, o putere spirituala deosebita (cf. Ef. 3, 16) si are chezasia invierii din morti (cf. Rom. 8, 11).

De aceea si in final, accentuam: Ca sa avem pe Duhul Sfint, ca sa traim in Duhul si sa ne inmultim puterea Duhului Sfint in noi, se cere sa distingem "duhurile", ca sa ne pastram sufletul curat prin marturisirea pacatelor personale, adica cu Duhul si sa umblam, sa nu alergam dupa slava desarta (cf. Gal. 5, 25-26); duhul sa nu-l stingem (cf. I Tes. 5, 19) sau sa-l intristam, ferindu-ne de orice ispita si de orice pacate impotriva Duhului Sfint, care sunt: necredinta, ura impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii, deznadejdea, increderea prea mare in atotbunatatea lui Dumnezeu si lepadarea de credinta - apostazia, pacate care nu se iarta nici pe pamint si nici in cer (cf. Matei 12, 31-32), dar mai cu osebire sa ne impartasim cit mai des cu Sfintele Taine, rugindu-ne in orice imprejurare a vietii noastre cu tarie, incredere si pietate: "Imparate ceresc, Mingiietorul, Duhul Adevarului, Carele pretutindenea esti si toate le plinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata spurcaciunea si mintuieste, Bunule, sufletele noastre".

"Indrumator pastoral-misionar si patriotic", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 46-51.