RELATIA DINTRE HRISTOS SI DUHUL SFANT IN BISERICA

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

a. Hristos si Duhul Sfant, cele doua izvoare ale Bisericii. Prin Biserica si lucrarile sale tainice se ofera tuturor oamenilor putinta de a se impartasi din viata dumnezeiasca a Prea Sfintei Treimi, indreptata spre noi prin intruparea Cuvantului lui Dumnezeu si Pogorarea Duhului Sfant, Cele doua persoane dumnezeiesti trimise in lume. Astfel, prin intrupare, jertfa si inviere, Dumnezeu Fiul strabate cu noua Sa viata divin-umana intreaga fire umana, facand-o Trup al Sau in fiinta Bisericii, iar prin Pogorarea Duhului Sfant, bogatia si plenitudinea vietii dumnezeiesti, a Sfintei Treimi, insufleteste acest trup al intregii firi omenesti adunat in Hristos ¹. Prin urmare, mantuirea se obtine in Biserica prin lucrarea celor doua Persoane dumnezeiesti, care nu numai ca nu se exclud Una pe Alta, ci actiunea uneia dintre Persoane este complementara Celeilalte.

Hristos mantuieste pe oameni intrucat se extinde in ei, prin Duhul Sfant, intrucat ii incorporeaza in Sine si intrucat ii asimileaza treptat cu omenitatea Sa inviata. Biserica, ca singurul si unicul organ al mantuirii, dupa afirmatia Sf. Parinti, este aceasta extindere a lui Hristos prin Duhul Sfant in oameni, acest laborator in care se realizeaza treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel inviat. Daca oamenii sunt adunati in acelasi Hristos, daca acelasi Hristos ii incorporeaza pe toti cei ce se mantuiesc, ridicandu-i la starea umanitatii Sale prin energia harului ce o transmite din Sine, mantuirea nu se poate obtine in izolare. Mantuirea se poate obtine numai in Biserica, in organismul celor adunati in Hristos. Ea e campul de actiune al energiei harului ce tasneste din Hristos, adica al Duhului Sfant care salasluieste deplin in umanitatea lui Hristos cea inviata si din ea ni se comunica si noua ².

Dupa cuvintele Sf. Ap. Pavel, Biserica este trup al lui Hristos si in acelasi timp plenitudine de viata duhovniceasca prin Sf. Duh, care o insufleteste si o umple de dumnezeirea Sa, cum Acelasi Duh Sfant a umplut si a insufletit firea omeneasca a lui Hristos cel inviat si inaltat. Astfel, viata Domnului nostru Iisus Hristos este izvorul ce hraneste viata cea noua a firii omenesti cuprinsa in Biserica, iar Duhul Sfant este purtatorul acestei vieti prin toate madularele vii ale Bisericii. In Biserica, intreaga fire omeneasca este destinata sa se uneasca cu umanitatea indumnezeita a Mantuitorului, in plenitudinea harului ce se coboara in Biserica, ca viata a lui Hristos, impartasita de Duhul Sfant ³.

De aceea, Hristos impartaseste necontenit Bisericii Trupul Sau indumnezeit, fiecarui credincios al Bisericii, dar nu in mod separat, ci intr-o unitate de iubire sau intr-o comuniune ce se adanceste tot mai mult. Din acest trup indumnezeit sau din Hristos euharistic, Duhul Sfant lucreaza prin energiile necreate, personalizante si creatoare de comuniune, la adunarea tuturor sub acelasi Cap Hristos Mantuitorul. Sfintii Parinti vad temelia unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi trup jertfit si inviat si ca atare umplut de infinitatea iubirii dumnezeiesti in toate madularele Bisericii. Iar intrucat trupul lui Hristos este plin de Duhul Sfant, care iradiaza din El ca o energie unificatoare, a doua temelie a unitatii Bisericii este, dupa Sfintii Parinti, Duhul Sfant. Propriu-zis, ei infatiseaza trupul lui Hristos si pe Duhul Sfant ca o dualitate nedespartita producand, sustinand si promovand unitatea Bisericii ⁴.

Asadar, unitatea Bisericii are ca izvor pe de o parte Trupul lui Hristos in care ei sunt recapitulati, avand relatie nemijlocita cu Hristos, iar pe de alta parte, pe Duhul Sfant, Duhul lui Hristos, Care ii zideste ca <<pietre vii>> intr-o casa comuna a lui Dumnezeu cu oamenii sub piatra unghiulara care este Hristos. In acelasi timp insa, Hristos si Duhul Sfant, uniti perihoretic intre ei si cu Tatal impartasesc continuu Bisericii viata din viata unitara si comunitara a Sfintei Treimi, sursa si modelul suprem al comuniunii ⁵.

Biserica fiind trupul lui Hristos, peste care se odihneste ca si peste Capul ei Duhul Sfant (iar aceasta e valabil si pentru membrii Bisericii), prin Capul ei si prin Duhul Sfant se afla in relatie imediata cu Tatal. In felul acesta ne impartasim toti in Fiul si in Sfantul Duh de izvorul ultim si absolut al existentei care este Tatal, dar nu dupa natura ca Fiul si Duhul Sfant, ci dupa har. Ne impartasim de acest izvor ultim prin amandoua razele pentru a ne impartasi de acest izvor in ambele forme de relevare si de comunicare a lui ⁶.

Impartasindu-ne cu Duhul lui Hristos, ne unim cu Hristos nu numai ca om, ci si ca Dumnezeu, iar prin El si cu Tatal, <<caci Fiul vine in noi trupeste, unindu-se cu noi prin binecuvantarea Tainelor; si iarasi duhovniceste cu Dumnezeu prin lucrarea si harul Duhului Sau, recreand Duhul din nou spre innoirea vietii si facandu-ne partasi ai firii Lui dumnezeiesti>> ⁷. Trimiterea Duhului Sfant in viata Bisericii este un act la care participa si firea omeneasca a Mantuitorului, devenind mijloc de comunicare si unirea intre firea cea dumnezeiasca si firea omeneasca renascuta in Hristos, incat Duhul Sfant in Biserica lucreaza atat ca Duh al lui Hristos, cat si ca persoana a Sfintei Treimi ⁸.

Asadar, legatura unirii noastre cu Sfanta Treime, atat dupa trup cat si dupa duh o face Hristos, intrucat este in acelasi timp si om si Dumnezeu. Primind unul si acelasi Duh Sfant, ne unim cu Dumnezeu caci precum puterea trupului ii uneste pe cei in care se afla Hristos, in acelasi mod, Duhul lui Dumnezeu, cel neimpartit, salasluindu-se in toti, ii aduna pe toti intr-o unitate ⁹. Aceasta unitate si comuniune duhovniceasca in Hristos, pe care o aduce Duhul Sfant in Biserica, o zugraveste Sf. Irineu intr-o frumoasca comparatie: <<Dupa cum din faina uscata nu putem face un simplu aluat si nici o paine, tot astfel noi toti nu putem deveni unul in Hristos, fara apa care este din cer – Duhul Sfant. Dupa cum pamantul ramane uscat si neroditor fara apa, tot astfel si noi ramanem neroditori fara ploaia binefacatoare a Duhului. De aceea, Domnul primind toata puterea de la Tatal, a dat aceasta putere tuturor celor care se alipesc de El, putere la care El Insusi participa, trimitand in tot pamantul pe Duhul cel Sfant>> ¹⁰.

Aceasta lucrare a Duhului in noi nu se poate realiza decat in Biserica. Biserica face posibila parcurgerea actuala prin Duhul a drumului mantuirii credinciosilor uniti prin har cu Hristos, si pe care firea umana l-a parcurs virtual prin recapitularea sa, in Hristos. <<In procesul de mantuire, Hristos prin Duhul Sfant repeta in mod tainic cu Trupul Sau tainic, deci cu Biserica – credinciosii uniti cu Sine prin Sfintele Taine – patima, moartea si invierea Sa personala>> ¹¹ .

Impartasirea cu Sfantul Duh se face numai prin Tainele Bisericii. De aceea viata in Biserica se manifesta ca o necontenita impartasire cu Duhul lui Hristos, cu puterile spirituale ce le poarta firea noastra in persoana Mantuitorului. Aceste puteri noi le primim de la Hristos prin lucrarea Duhului Sfant in Sfintele Taine. Implinind poruncile lui Hristos, aceste puteri duhovnicesti ne poarta prin aceleasi osteneli si stari prin care a trecut Insusi Hristos in viata Sa pamanteasca, pana la curatirea deplina si dobandirea vredniciei de a dobandi energiile indumnezeitoare pe care le-a dobandit El Insusi de la Duhul Sfant prin firea Sa omeneasca. <<Domnul nostru Iisus Hristos a venit tocmai de aceea, ca sa schimbe firea, s-o prefaca si sa refaca iarasi sufletul nostru care a fost distrus de patimi in urma neascultarii, sa-l amestece cu propriul Sau Duh Divin>> ¹².

Prin urmare, viata Bisericii este darul lui Hristos, dar si rodul lucrarii Duhului Sfant. Hristos si Duhul Sfant vietuiesc simultan in Biserica si credinciosi, dupa cum afirma si Sf. Ap. Pavel in mai multe randuri. Astfel, el zice ca <<Hristos salasluieste in cei credinciosi ¹³, dar si Duhul Sfant ¹⁴; ne impartasim cu Hristos ¹⁵, dar si cu Duhul Sfant ¹⁶; suntem sfintiti in Hristos ¹⁷, dar si in Duhul Sfant ¹⁸, ne indreptam in Hristos ¹⁹, dar si in Duhul Sfant ²⁰, suntem pecetluiti in Hristos ²¹, dar si in Duhul Sfant ²², suntem taiati imprejur in Hristos ²³, dar si in Duhul Sfant ²⁴; suntem temple ale lui Dumnezeu ²⁵, dar si ale Duhului Sfant ²⁶.

Cu toate acestea, sursa vietii Bisericii este Hristos, caci Hristos este viata ²⁷ si nu Duhul Sfant, Care este distribuitorul acestei vieti in Biserica ²⁸.

Hristos patrunde in mod deplin in oameni pentru prima data prin Duhul, spre a-i uni cu Sine si a intemeia Biserica. Duhul deci introduce puterea lui Hristos in madularele asezamantului teandric al Bisericii, spre a le transforma, innoii, mantui si indumnezei. Prima impartasire a Duhului Sfant a fost incredintata Sfintilor Apostoli de catre Mantuitorul, sufland asupra lor si zicandu-le: <<Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine tinute vor fi>> ²⁹.

Aceasta impartasire se face in momentul cand Mantuitorul le face cunoscut apostolilor ca le incredinteaza puterea Sa de a impartasi tuturor oamenilor prin lucrarea Duhului Sfant, care pogoara peste ei in ziua Cincizecimii, ceea ce El facuse din firea Sa omeneasca dupa Inviere, izvor si putere de viata noua, dumnezeiasca si nemuritoare. Impartasirea efectiva a apostolilor cu aceasta putere a lui Hristos se produce, desigur, in ziua Cincizecimii, zi in care este implinita fagaduinta Mantuitorului ca-i va imbraca cu <<putere de sus>> ³⁰. Iar momentul instituirii lor cu puterea Sa asupra vietii noastre, ramane ziua cand Isusi Mantuitorul le-a zis: <<luati Duh Sfant>>. Inzestrarea apostolilor cu <<puterea de sus>> a Duhului Sfant constituie caracterul obiectiv si institutional al Bisericii, ca purtatoare in fiinta ei a Duhului si vietii lui Hristos cel inviat, prin succesiunea apostolica a episcopatului, prin care El Insusi traieste in Biserica, aduna si asimileaza in Sine pe toti credinciosii prin lucrarea Sfintelor Taine. Tainele sunt mijloacele prin care aceasta realitate obiectiva a Duhului si a vietii lui Hristos in Biserica se actualizeaza necontenit prin lucrarea Duhului Sfant in ele. Prin aceasta prezenta obiectiva a lui Hristos in Biserica, continuata de Duhul Sfant in lucrarea apostolica a episcopului, <<Biserica este un cadru si o putere dumnezeiasca ce se pune mereu la dispozitia oamenilor prin jertfa liturgica si tainele fixate de Dumnezeu ca mijloace ale harului si prin aceasta ea este in cel mai inalt grad o institutie>> ³¹.

Prezenta si activitatea Mantuitorului in Biserica prin lucrarea Duhului Sfant incredintata apostolilor si urmasilor lor episcopii, face ca Biserica sa aiba caracterul unui organism teandric, o fiinta avand ca si Hristos, doua naturi, doua vointe si doua lucrari, inseparabile si distincte in acelasi timp. Avand aceasta structura hristologica, Biserica este inzestrata cu lucrarea permanenta si obiectiva a Sfantului Duh in toate actele ei. Lucrarea aceasta cuprinde puterea si Duhul lui Hristos, pe care El insusi a daruit-o colegiului apostolic, atat in ziua Invierii, cand le-a zis <<luati Duh Sfant>>, cat mai ales in ziua pogorarii Duhul Sfant, cand i-a imbracat efectiv cu aceasta putere de sus>>.

b. Legatura inseparabila dar neconfundata a lui Hristos si a Duhului Sfant in Biserica. Cele doua persoane divine, Fiul si Duhul Sfant reprezinta cele doua maini ale Tatalui care au fost trimise sa lucreze in lume. Lucrarea Lor, specifica fiecarei Persoane se completeaza reciproc si se continua Una cu Alta: <<Hristos e Dumnezeirea revelata ca lumina, ca adevar, ca fundament al existentei noastre; Duhul e Dumnezeirea revelata, ca suflare de viata, ca dinamism de viata facator in cadrul Dumnezeirii cu adevarat, ca fundament al existentei create si ca norma a ei. Duhul ne da puterea, ne da elanul sa realizam ceea ce stim prin Logosul intrupat, ceea ce a realizat prin El Insusi ca model, ceea ce a realizat in Hristos; ne da puterea sa ne incadram in Hristos si sa ne facem asemenea Lui>>^32.

Datorita perihorezei, Cele doua Persoane divine, Fiul si Duhul Sfant, lucreaza Una in Alta, fara sa se separe, dar si fara sa se confunde: <<Duhul nu e separat de Hristos, nici Hristos de Duhul. Duhul se odihneste peste Hristos. Este numai acolo unde este Hristos si Hristos este numai cu Duhul. Dar, duhul nu se confunda cu Hristos, nici in defavorul lui Hristos cu adevar, nici in defavorul Duhului ca suflare de viata>> ³³.

Vorbind de prezenta lui Hristos prin Sfantul Duh, Sf. Chiril al Alexandriei nu intelege o prezenta a lui printr-un reprezentant, ci considera pe Duhul Sfant ca Cel prin Care Hristos lucreaza in credinciosi si in Biserica, iar lucrarea lui Dumnezeu comuna Celor trei Persoane, isi are capat tot in Duhul, asa dupa cum mana este ultimul organ prin care puterea intregului corp omenesc se finalizeaza si se concretizeaza intr-o fapta. Sfanta Treime implineste intreaga orice lucrare, dar lucrarea se concretizeaza intr-un rezultat prin Duhul Sfant ³⁴.

Ca izvor prim si ultim al fiintei divine, toata lucrarea o face Tatal, dar in Fiul si in Sfantul Duh. Dar nu pentru ca Tatal n-are suficiente puteri si Fiul la fel. Asa ar fi cand Tatal ar inceta sa mai fie activ in lucrarea ce se continua in Fiul si Fiul in lucrarea ce se implineste (se finalizeaza) in Duhul. Dar, de fapt, Cele trei Persoane sunt active de la inceput pana la sfarsit in fiecare lucrare. Nu insuficienta unei Persoane, ci comunitatea de fiinta este motivul pentru care Cele trei Persoane lucreaza in comun ³⁵.

1. <<Oamenii se numesc multi, deoarece lucrarea fiecaruia dintre ei in aceleasi activitati este distincta, fiecare dintre ei separandu-se de ceilalti in marginile sale, dupa modul particular al lucrarii sale. Dar la firea dumnezeiasca n-am invatat ca Tatal face ceva din Sine fara sa participe si Fiul, sau ca Fiul lucreaza ceva deosebit, fara Sfantul Duh. Ca toata lucrarea, care vine de la Dumnezeu asupra zidirii si e numita dupa intelesurile ei de multe feluri, porneste din Tatal, inainteaza prin Fiul si se desavarseste (sfarseste) in Duhul Sfant. De aceea, numele lucrarii nu se sfasie in multimea celor ce lucreaza>> ³⁶ .

2. <<Nici Dumnezeul cel peste toate nu a facut toate prin Fiul, pentru ca nu are nevoie de ajutor, nici Fiul Cel Unul-nascut nu lucreaza toate in Duhul Sfant pentru ca are o putere mai mica decat intentia. Ci pentru ca Tatal este Izvorul puterii, Fiul este puterea si Duhul Sfant est Duhul puterii. Iar zidirea toata, cea sensibila si cea netrupeasca este rezultatul puterii dumnezeiesti. Tot ce este, incep de la Tatal, inainteaza prin Fiul si se desavarseste in Duhul Sfant>> ³⁷.

Asadar, coborarea Sfintei Treimi in lume, precum si urcarea ei inapoi cu firea indumnezeita se face prin acest circuit de slava divina care se misca de la Tatal prin Fiul in Duhul Sfant si de la Duhul Sfant prin Fiul la Tatal.

a) Primul criteriu si prima conditie a prezentei si a lucrarii Duhului Sfant este credinta in indumnezeirea lui Hristos. <<Nimeni nu poate spune: Domn este Iisus, decat in Duhul Sfant>> ³⁸. Aceasta nu inseamna numai ca in afara de Duhul nu se poate crede in dumnezeirea lui Hristos, ci si ca unde este Duhul se crede numaidecat in dumnezeirea lui Hristos. Iar intrucat unde se crede in Hristos se crede si in Tatal, primul criteriu al prezentei si al lucrarii Duhului implica si credinta in Sfanta Treime ³⁹.

Pentru ca Treimea este izvorul harului de care credinciosul are absoluta nevoie pentru mantuire, <<credinta in Treime este o referire vitala a credinciosilor la persoanele Treimii, iar cei ce se refera la anumite persoane se modeleaza dupa modelul lor. In afara de aceea, credinta insasi este efectul unei lucrari a Treimii in suflet, lucrare ce atinge sufletul prin Duhul Sfant, dar pe care o produce Fiul prin Sfantul Duh si care porneste din Tatal>> ⁴⁰.

b) Al doilea criteriu si a doua conditie a prezentei Sfantului Duh o constituie necesitatea existentei Bisericii, pentru ca Duhul Sfant nu poate exista decat in Biserica, care de fapt este produsul Sfantului Duh. Biserica este constituita la Rusalii de catre Sfantul Duh pe baza credintei in Hristos si imediat Biserica incepe propovaduirea lui Hristos, pentru ca Duhul se pogoara intr-o comunitate preocupata de Hristos. <<Predicarea Bisericii constanta si in mod egal perseverenta… este primita de credinta noastra de la Biserica. Caci e innoita totdeauna in ea ca un tezaur de pret intr-un vas bun de catre Duhul Sfant, care innoieste vasul insusi in care este. Caci in el este depozitata comunicarea lui Hristos, adica Duhul Sfant, arvuna nestricaciunii si intarirea credintei noastre si scara inaltarii noastre la Dumnezeu… Caci unde este Biserica este si Duhul lui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul>> ⁴¹.

Un alt argument al conditionarii reciproce intre existenta Bisericii si prezenta Sfantului Duh il constituie faptul ca <<Duhul infiaza pe toti cei ce cred in Hristos, dupa modelul Fiului si prin unirea lor cu Fiul, punandu-i in Fiul in mod comun intr-o relatie filiala cu Tatal. Dar aceasta inseamna si fratia lor in Hristos, prin aceeasi credinta si prin dragoste. Iar aceasta este Biserica. Unde nu se produce acest rod nu e Duhul, iar acest rod nu se produce decat in Duhul. Duhul se daruieste la inceput comunitatii apostolilor si apoi in comunitatea Bisericii, care e continuarea aceleia>> ⁴².

c) Alt criteriu al prezentei Duhului Sfant este marturia Sfintei Treimi in fiinta credinciosului. Aceasta reiese din <<Evidenta ce o da Sfantul Duh credinciosului despre forta prezentei si eficacitatii lui Hristos sau a Sfintei Treimi, care lucreaza prin Duhul Sfant spre a face pe cei ce cred tot mai asemenea lui Hristos>> ⁴³.

d) Ca o consecinta a prezentei si lucrarii Duhului este elanul spre fratia cu toti oamenii <<caci Duhul Sfant e energia divina ce tinde se realizeze infierea tuturor, in raport cu Tatal si prin aceasta infratirea universala. Credinciosul care simte fiul Tatalui ceresc ii vede pe toti oamenii ca atare, chiar daca ei nu au constiinta aceasta, deci ii vede pe toti ca frati ai sai. Duhul umplandu-l de elanul filiatiei fata de Tatal, il umple implicit de elanul fratiei fata de toti oamenii. Duhul, prin insusi faptul ca este Duhul Fiului, este duh de fiu, vrea sa umple toate de acest duh, spre unitate, fiind duhul comuniunii>> ⁴⁴.

e) O alta consecinta si implicit un nou criteriu al prezentei si lucrarii Duhului Sfant este sfintenia. Sfintenia isi are originea in Hristos, dar ea ne vine prin Duhul, care ne pune in comuniune cu Hristos. Sfintenia este procesul de transfigurare subiectiva a credinciosilor prin participarea nemijlocita la viata lui Hristos, Care este sfintenia insasi, adica prin consacrarea sau prefacerea darurilor, dar scopul acesteia este sfintirea credinciosilor. Crestinii sunt sfinti, deoarece sunt partasi ai lui Hristos si ai Duhului Sfant, impreuna lucrator cu Dumnezeu ⁴⁵.

Mitropolia Olteniei, serie noua, anul LI, nr. 1-2, ianuarie-aprilie 1999, pag. 72-79.

1. Pr. Magistr. V. Ignatescu, Duhul Sfant in viata Bisericii, fata de invatatura neoprotestantilor, in Ortodoxia, anul IX (1975), nr. 1, pag. 768.
2. Teologia Dogmatica si Simbolica, vol. II, pag. 768.
3. Pr. mg. V. Ignatescu, op. cit., pag. 67-68.
4. Pr. prof. D. Staniloaie, Teologia dogmatica, vol. II, pag. 258.
5. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., pag. 155.
6. Pr. prof. D. Staniloaie, Relatiile Treimice si viata Bisericii, Otodoxia, XVI (1964) nr. 4, pag. 521.
7. Idem, Sinteze ecleziologica, S.T., seria II, nr. 5-6/1955, pag. 26.
8. Dumnezeu ne-a mantuit prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant pe care L-a revarsat din belsug peste noi prin Iisus Hristos Mantuitorul nostru (Tit III, 5-6).
9. Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit.,pag. 269.
10. Sf. Irineu, Contra haereses, liber III, cap. XVII, Migne P.G. VII, col. 930; Pr. mg. B. Ignatescu, art. cit., pag. 68.
11. Pr. prof. Isidor Todoran, Aspecte eclesiologice, M.A. 1961, nr. 7-8, pag. 425.
12. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti, Omilia XLIV, trad. Din gr. Pr. Cicerone Iordachescu, Chisinau, 1931, pag. 125.
13. Rom. VIII, 10.
14. Rom. VII, 9-10.
15. I Cor. I, 9.
16. II Cor. XIII, 14; Filip. II, L.
17. I Cor. I, 2.
18. Rom. XV, 16.
19. Gal. II, 17.
20. I Cor. VI, 11.
21. Efes. I, 13.
22. Efes. IV, 30.
23. Col. II, 11.
24. Rom. II, 29.
25. I Cor. III, 16.
26. I Cor. VI, 19.
27. Filip. I, 21; Gal. II, 20.
28. Pr. prof. Grigorie Marcu, Elemente de eclesiologie paulina, M.A. 1961, nr. 1-3, pag. 34.
29. Ioan XX, 19-20.
30. Luca XXIV, 29.
31. Pr. prof. D. Staniloaie, Sinteza ecleziologica, pag. 277.
32. Idem, Criteriile prezentei Sfantului Duh, S.T. seria II, XIX (1967) nr. 3-4, pag. 105.
33. Idem.
34. Ibidem, 106.
35. Idem, Ibidem.
36. Sf. Grigorie de Nissa, Quod non sunt tres Du, P.B. XLB, 125 C; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., 106.
37. Idem, Adversus Macedonianos, P.G. XLB, 131 B; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., p. 106.
38. I Cor., XII, 5.
39. Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., pag. 118-119.
40. Idem, Ibidem.
41. Sf. Irineu, Adversus Haereses…, col. 966; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., pag. 123.
42. Pr. prof. Dumitru Staniloaie, op. cit., p. 123.
43. Idem, pag. 124.
44. Ibidem, pag. 126.
45. Pr. prof. dr. Ioan Bria, Dictionar de teologie ortodoxa, Bucuresti 1994, pag. 344.