Dragostea adevarata asteapta - dragoste

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

"Nu cred ca în mileniul III nu ne putem pastra curati înaintea lui Dumnezeu. Pentru cei care Îl au pe Dumnezeu în inima, nu este prea greu sa pastreze legamântul acesta" - marturisea o tânara în 14 februarie, alaturi de alti 31.337 de tineri care au simtit ca sarbatoarea catolica a Sfântului Valentin poate fi înteleasa si în alt mod, spiritual, superior.

Acesti adolescenti au dovedit prin fapta lor ca Internetul si ziua Sfântului Valentin nu sunt nicidecum motivatii pentru destrabalare si casatorii "de-o noapte". Site-ul cu numele "True Love Waits" pune în legatura spirituala mii de tineri din lumea întreaga care împartasesc acelasi crez: "Având convingerea ca adevarata iubire asteapta, fac un legamânt fata de mine însumi, fata de familia mea, prietenii mei si viitoarea mea partenera de viata, pentru copiii pe care îi vom avea, sa traiesc în abstinenta sexuala de acum pâna când voi intra într-o relatie de casnicie în armonie cu învatatura Bisericii". Legamântul este deschis si celor care au cunoscut tragedia caderii si bucuria pocaintei, harul divin curatindu-i de toata întinaciunea si asezându-i pe calea virtutilor.

(din emisiunea "Universul credintei", TV România 1, duminica, 18 februarie 2001, ora 8:00).

Se spune deseori ca trebuie sa vorbesti tinerilor pe limba lor, caci numai asa poti ajunge la inima acestora. Asa marturiseste si Sfântul Apostol Pavel: Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobândesc; tuturor toate m-am facut, ca, în orice chip, sa mântuiesc pe unii (I Corinteni 9, 22). Nu-i deloc simplu, caci te poate atinge duhul lor.

Dar ce înseamna sa vorbesti pe limba tinerilor de azi? Daca luam în considerare numarul mare al fanilor trupei Parazitii sau B.U.G. Mafia, sau succesul nebun al manelelor, putem trage concluzia ca a vorbi azi pe limba tinerilor însemna a vorbi limba pacatului, deci limba mortii .

De ce, spre exemplu, sunt cautate articolele si studiile pe teme de sexualitate? Pentru raspunsurile oferite sau pentru îndulcirea cu pacatul? Teologul Danion Vasile, cunoscutul publicist, spunea ca "articolele despre viata sexuala a tinerilor au mare succes pentru ca ele reflecta hobby-urile cititorilor ". Eu scriind pe tema sexualitatii m-am îndulcit deseori de aceea atrag atentia ca am scris, în primul rând, pentru cei ce cauta sincer raspunsuri la problemele lor. Din activitatea mea didactica am observat ca sunt unii elevi ce pun întrebari asa de amorul artei, pentru frumusetea întrebarii lor "încuietoare", iar un raspuns la obiect mai mult îi irita decât sa-i bucure, asa cum ar fi fost firesc. Unora ca acestia e mai bine sa nu le raspunzi Cred ca as putea gasi îndreptatire si în Scriptura (cum altfel, ca oricine se poate îndreptati din cuvintele Scripturii) pentru o astfel de atitudine Totusi, când te afli la catedra se cuvine sa raspunzi, tacerea fiind interpretata ca "incompetenta profesionala" sau, mai rau, poate naste în sufletul elevilor suspiciunea ca Biserica nu are raspunsuri viabile si consistente în materie de sexualitate. Se teme Biserica sa discute cu tinerii astfel de probleme? Îi este teama de duhul lumii de azi? Nicidecum!

Într-o zi, ma aflam la catedra pregatit sa vorbesc, unei clase de a XI-a, despre Sfânta Taina a Cununiei. Am anuntat tema si un elev mai poznas trage repede o concluzie: "Deci, vorbim despre sex!". Cum nu-mi sta-n fire sa ma scandalizez, prind din zbor ideea, o convertesc, si-l felicit ca socoteste firesc actul intim în cadrul binecuvântat al familiei. Numai ca am dat idei si altora, si primesc o a doua reactie, de data aceasta de la o fata: "Dom' profesor, chiar e importanta virginitatea la casatorie? Cine mai e virgin azi în noaptea nuntii? Sa fim seriosi!".

Asta da provocare, mi-am zis în gând Daca discutia as fi început-o eu, as fi putut sa pregatesc putin terenul, însa, în contextul creat raspunsul parea deja anacronic pentru ca, am spus si mai sus, fata iubea frumusetea întrebarii ei "încuietoare". Un raspuns neinspirat, mi-am dat seama, va irita întreaga clasa, iar ora si chiar orele viitoare le vedeam compromise, terne, plicticoase.

Dumnezeu Se milostiveste de mine si-mi da însa gând bun.

O întreb pe fata: "Cât timp dureaza în medie prietenia ta cu un baiat?" (O observasem cu mai multi baieti în timpul anului scolar). Îmi raspunde:

"În medie 3 luni! Ma plictisesc repede. Ce sa-i fac!?"/ "Si cam la ce vârsta crezi ca te vei casatori?" / "Probabil pe la 25 de ani, poate mai târziu!" / Îti dai seama, daca îti începi viata intima de acum, pâna la 25 de ani, vei ajunge la32 de barbati?!" (am plecat de la premisa ca era înca fecioara si n-am gresit). Elevul cel poznas concluzioneaza iar, si striga: "32? O clasa întreaga de baieti" Se linistesc spiritele si continui: "Sa zicem ca ultimul, adica sotul va avea parte de o prietenie mai îndelungatadar tot sunt peste 25iar daca te casatoresti mai târziu, dupa cum spuneai"

Dupa o clipa de liniste mormântala, fata îmi raspunde: "Sa stiti ca aveti dreptate, asa esteChiar n-am probleme, de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare" O alta eleva din cele foarte apropiate de Biserica spune si ea temeinic: "Nici nu ai mai putea sa te împartasesti, îti dai seama, ce sentiment vei avea în noaptea Învierii? Sa fi despartita de Hristos Euharistic?" (tocmai subliniasem cu o saptamâna înainte, la ora despre Taina Sfintei Împartasanii, folosul si bucuria unirii cu Hristos). Fata ce a pus întrebarea trage si concluzia: "Am sa ma pastrez curata, voi ramâne fecioara! Nu pot sa-mi bat joc de mine, de sufletul meu... Cine ma va iubi cu adevarat, ma va astepta!"

Îmi amintesc instantaneu de textul cu care am început articolul de fata si spun: "Într-adevar, dragostea adevarata asteapta!"

Am multumit în taina lui Hristos, Maicii Sale si Sfântului Rafail, spaima lui Asmodeu - demonul curviei!

Dupa aceasta am putut vorbi senin despre frumusetea Nuntii

Problematica aceasta este extrem de complexa, iar prin cuvântul de mai sus nici pe departe lamurita

As vrea sa încep prin a spune ca am citit undeva (n-avea legatura cu religia) ca abstinenta autoimpusa este benefica (chiar medici si cercetatori au sustinut acest lucru); dar ce te faci cu cei ce nu pot sa pacatuiasca din lipsa de ocazie si ajung sa dezvolte comportamente antisociale si obsesive tocmai din cauza acestei neputinte?

Multi tineri sunt dominati de pofta trupeasca. E o realitate. Ce-ar trebui sa le spun acestora? Sa-si împlineasca poftele trupesti sau sa recurga la masturbare? În nici un caz. Când e vorba de pacat si înca unul capital, ca cel al trupului, nu poti face rabat de la învatatura morala. Daca la mijloc este necredinta, o repet si într-un alt articol, nu am prea multe sa le spun. Mântuirea, zice Sfântul Grigorie de Nazianz, este pentru cei ce o doresc. Mai mult chiar, Dostoievski gândindu-se parca la lipsa ratiunii pentru care un necredincios ar alege mai repede efortul ascetic, despatimirea decât placerea care îi e mai la îndemâna, ne atentioneaza: "Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis". Poate numai din pricina bolii sau a fricii de boala, a rusinii cumplite , cel necredincios n-ar pacatui trupeste daca are ocazia, într-un fel sau în altul E clar ca atunci când ti-e mintea plina de patima nu esti într-o stare virtuoasa, dar zadarnicirea ocaziilor spre pacat este cu siguranta lucrare a Duhului Sfânt. Mai aproape de Dumnezeu se afla cel care a pacatuit trupeste, dar a plâns si s-a îndreptat, decât virginul plin de pofta, hamesit si plin de frustrari care n-a avut înca ocazia sa pacatuiasca, dar când o va avea n-o va rata.

Desi noi spunem ca fundamentul moralei este credinta, cred ca omul poate gasi si ratiuni lumesti pentru a se feri de unele slabiciuni. Nu toti necredinciosii sunt mari patimasi, dimpotriva chiar. Pacatul lor cel mare e chiar necredinta, de aceea, spunea un parinte, atunci când un drac mai mare pune stapânire pe om, cei mai mici, din respect, se îndeparteaza. Dar si mai bine se observa în cazul "pocaitilor" (a se citi "pacalitilor"); cât au fost ortodocsi au baut, au fumat, au desfrânat, acum s-au "pocait", s-au lasat, pentru ca erezia sau schimonosirea adevarului de credinta e mai grava decât toate celelalte la un loc. Spune avva Agathon din Pateric ca doar erezia ne desparte de Dumnezeu .

Revenind la pofta trupeasca, trebuie sa precizez ca între un baiat si o fata care se plac exista si atractie fizica, aceasta este o realitate si un lucru natural, firesc, caci nu poti sa-ti faci un prieten care nu te atrage. Aceasta irezistibila atractie e manifestarea instinctului sexual. Noi, ca si crestini, credem ca instinctul trebuie sa fie si poate fi dominat de ratiune. E greu? E imposibil? Daca spui ca-i imposibil, s-ar putea sa ai dreptate, nu gasesti înca resurse sa lupti, poate nici nu vrei sau nu stii ce rost ar avea lupta Poate te întrebi deja ce înseamna sa lupti? Nu stii si nici nu vrei sa stii. Daca spui ca nu-i imposibil atunci, de asemenea, îti dau dreptate. Nu pot trece peste credinta ta, de fapt îmi place credinta ta, esti un luptator, un curajos si Hristos îi iubeste pe cei curajosi . Atunci, ce va fi cu cel plin de pofta, când, casatorit fiind sa spunem, trebuie sa plece în delegatie o luna de zile? Sau la munca în strainatate timp de 2 ani sau când sotia va fi însarcinata sau lauza - atunci când si medicul ginecolog le va interzice relatiile trupesti?

Haideti acum sa vedem niste statistici. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sanatatii si Familiei, în cazul tinerilor din România vârsta medie a primului contact sexual a fost, în anul 1999, de 19 ani si jumatate, în descrestere fata de anul 1993, când aceasta vârsta era de 20 de ani si jumatate. Proportia femeilor care si-au început activitatea sexuala înainte de 20 de ani este de 56%, în timp ce 80% din barbati îsi încep activitatea sexuala înainte de aceasta vârsta .

Procentul mare al celor ce cad, negrija fata de destinul lor vesnic si accentul pe trairea clipei ma întristeaza mult. Bineînteles ca, de obicei, fiecare vede într-o statistica ceea ce doreste sa vada. Iar eu vreau acum sa vad partea buna a lucrurilor. Statistica asta îngrijoratoare spune însa clar ca nu toti tinerii adolescenti au relatii intime. La 20 de ani mai sunt înca 44% fete virgine si 20% baieti virgini . Unii ar putea sa spuna repede ca acestia poate nu au avut prieten(a) sau ca virginii recurg la masturbare . Însa aici statisticile stau astfel: 80% dintre adolescenti si aproximativ 50% dintre adolescente practica auto-satisfacerea sexuala. Având în vedere ca procentele sunt aproximativ identice este exclus argumentul ca toti virginii recurg la masturbare. Asta înseamna ca sunt persoane care, desi tinere si cu hormoni în fierbere, duc o viata casta. Consider ca majoritatea acestora sunt cei apropiati de Biserica, preocupati de mântuire, aceia care au un duhovnic stabil, ce se spovedesc si se împartasesc regulat. Nu putem sa credem ca cei pe care-i vedem atenti cu viata lor sufleteasca si-i stim mereu prezenti la Sfânta Liturghie, atunci când nu-i vedem noi fac pacate mari, strigatoare la cer Nu spun ca nu exista caderi si în cazul celor foarte apropiati de Biserica, dar sunt mai rare, apoi acestia stiu sa se si ridice, stiu încotro sa alerge si de unde sa ia putere si vindecare pentru boala neputintei lor. Sunt pomenite caderi mari si printre marii traitori, caderi ce sunt amintite în Paterice si alte carti duhovnicesti. În general, caderile acestora sunt consecinta a slavei desarte, a mândriei, a judecarii aproapelui sau a lacomiei pântecelui. Dumnezeu a vrut sa spuna unora ca acestia ca patima nu e niciodata ucisa în om, ci doar adormita prin harul si lucrarea Sa tainica si ca omul nu trebuie sa se încreada în puterile sale.

Oricum, existenta cinului calugaresc care-si asuma fecioria sau castitatea nu pentru câtiva ani, ci pentru o viata, confirma faptul ca bunul crestin, cu ajutorul lui Dumnezeu, îsi poate depasi firea. Deci nu se cuvine sa dam vina pe firea noastra cazuta, ci pe voia noastra slaba si pe putina credinta, caci nu toti cad în pacatul desfrânarii.

Ma întrebam la începutul articolului ce te faci cu cei ce nu pot sa pacatuiasca din lipsa de ocazie si ajung sa dezvolte comportamente antisociale si obsesive tocmai din cauza acestei neputinte. Nu poti sa-i interzici omului orice placere fara sa-i oferi ceva concret în schimb. De fapt Biserica nu interzice, ci propune o alternativa (alternativa Hristos, alternativa mântuitoare). Spunea frumos un parinte ca "Biserica propune în mod liber un mod de viata care e altul decât cel acceptat sau decât cel practicat de multi" .

Tinerii trebuie sa aiba o supapa de defulare. Deunazi vorbeam cu o amica despre pasiunile mai noi ale tinerilor. Aflu ca e la moda sa faci parasutism Ma arat oarecum speriat. Primesc însa din partea ei un raspuns mare: "Parasutismul este foarte bun pentru tineri, le mai domoleste hormonii în fierbere". Îmi amintesc, de asemenea ca, în urma cu un an a terminat liceul o generatie foarte interesanta de rolleri, skateri, free-styleri sau b-boys (dansatori de break-dance). Colaborarea noastra a fost foarte buna, erau preocupati de religie, de raspunsurile Bisericii la problemele tinerilor. Nu aveau, se pare, cine stie ce mari probleme trupesti, caci zi de zi aveau parte de "adrenalina pura", "consum de energie", dând constant mintii si trupului o preocupare. Cred ca interesul exagerat pentru viata intima, pornografie sau masturbare apare si din deprimare, plictiseala si lipsa de activitate.

Este adevarat ca, din punctul meu de vedere, sa-mi fie cu iertare, "adrenalina pura" mai buna ca rugaciunea îmbinata cu metanii nu stiu sa fie. Se "zguduie" întreaga inima când Creatorul cel necuprins îsi face loc în inima celui ce-L cheama.

Eu la vârsta lor, acum zece ani, îmi umplusem camera cu postere cu trupe rock sau coperti macabre, cautam zvastici, ma dadeam în vânt dupa trupe ca Slayer, Sepultura, Manowar, Metallica, Judas Priest; asteptam vinerea si sâmbata sa merg într-o rockoteca întunecata (la propriu - de tutunul ce-l taiai cu cutitul si la figurat - de muzica cu mesaj satanic, ocult sau pagân din rock-ul metalic nordic); purtam 2 cercei într-o ureche, tricouri negre cu cranii si credeam ca sunt special, cu totul deosebit Aveam totusi o calitate - eram sincer si temeinic în tot ceea ce faceam. Citeam Cioran si credeam ca are dreptate 100% cu ce spunea. Deci, cum sa nu-mi fie dragi tinerii acestia, ce au pasiuni atât de domestice, care se plimba cu rolele sau skate-bord-ul, depaneaza calculatoare, dar îl citesc si pe parintele Savatie sau pe Danion Vasile? Dar - exista întotdeauna un dar - numarul celor preocupati de viata duhovniceasca e înca mic, numarul celor ce-si ocupa timpul cu lucruri sanatoase este, de asemenea, înca mic.

Generatia aceasta însa, spre deosebire de a mea (cea a pionierilor anilor '80), are marele avantaj de a face Religie în scoala; noi nu stiam mai nimic despre viata crestina. Tinerii de azi Îl au pe Hristos mult mai la-ndemâna. De aici si marea noastra responsabilitatea pentru acesti tineri pe care Hristos ni i-a pus înainte.

Oricum, tineretea întotdeauna a însemnat razvratire, agitatie, tumult si e greu, tare greu sa-i pui frâu. În plus, orientarea actuala a lumii nu e spre Cer, ci spre cele materiale. Mai mult, consider ca traim înca într-un stat ateu.

Desi vad bine tragediile acestei lumi, vremurile prin care trecem, mentalitatea lumii - ostila învataturii lui Hristos, eu cred înca în însanatosirea tinerilor de azi, în subtierea procentelor din statisticile de mai sus.

Nu toti îmi împartasesc idealismul. Si eu, recunosc, cad uneori în deznadejde, mai ales de când cu zvonul introducerii "Educatiei sexuale" în scoala.

"Traim alte vremuri" spun multi iar unii tineri gasesc a spune ca fecioria, castitatea erau virtuti "pe vremea bunicii" Aud foarte des aceasta expresie. "Atunci, în urma cu aproximativ 40 de ani - pe vremea bunicii - era asa, acum este altfel...!". Multi afirma: "Doar n-o sa traiesc eu, acum la început de mileniu, dupa mentalitatea bunicii mele. E anormal. Lumea a evoluat". Ma întreb cum am putea raspunde la o astfel de provocare? Unde e anormalitatea? Putem vorbi de o evolutie din punct de vedere spiritual? Si ce ar putea însemna aceasta?

Într-adevar, pe vremea bunicii era la mare pret castitatea, fecioria pâna la nunta, azi însa din ce în ce mai putini pun pret pe acest aspect. Azi se nasc copii si în afara casatoriei (23% din total pe anul 1999, afirma îngrijorator o statistica publicata în Ideea crestina). Comparativ cu alti ani, procentul e foarte mare. Avem, conform unui clasament UNICEF, citat de aceeasi sursa, foarte multe mame minore: 43 la mia de minore (o clasificare extrem de grava, reprezentând locul 2 în Europa, dupa Bulgaria, si la acelasi nivel în lume cu Filipine, Chile etc.). În România, rata divorturilor (exprimata prin numarul de divorturi la 100 de casatorii) a crescut de la 17 la 27,5 - o escaladare fara precedent. Aceasta înseamna ca la trei casatorii corespunde un divort. Motivele divorturilor sunt aceleasi ca dintotdeauna (infidelitatea conjugala, violenta familiala, alcoolismul), la care se adauga fara îndoiala conditiile crizei socio-economice din tara. Într-adevar, pe vremea bunicii nu era asa. Dar sa nu o dispretuim pentru ca nu ne-a vrut raul niciodata, dimpotriva. Poate nu are prea multa scoala si poate nu e la curent cu tehnologia moderna, însa ceea ce spune nu spune de la dânsa, ci din Cuvântul Vesnic, asa cum l-a auzit si l-a învatat la Sfânta Biserica. Valorile în care crede bunica nu sunt deloc depasite, învechite, pentru ca Însusi Hristos spune ca Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Luca 21, 33). Dumnezeu ramâne Acelasi, noi suntem cei care ne schimbam, noua ni se pare ca legea Lui este anacronica din cauza înlaturarii Lui din viata noastra. E datoria noastra, ca fii ai Bisericii, preoti sau laici, teologi sau simpli credinciosi, sa constientizam lumea cu mesajul crestin: Eu sunt Domnul Dumnezeu si nu ma schimb (Maleahi 3, 6), "Iisus Hristos, ieri si azi si în veci, este Acelasi (Evrei 13, 8).

În clasele primare încheiam uneori câte o compunere cu exclamatia: "Ce minunata e bunica mea!". Acum, sincer, chiar cred din tot sufletul aceasta. Si cât de sanatos gândeste...

Dar haideti sa fim sinceri pâna la capat! Oare chiar nu observam ca ne-am îndepartat de valorile perene, ca tehnologia avansata nu ne-a facut mai buni, mai umani, mai aproape unii de altii?

E "atâta nebunime sloboda" în ziua de astazi! Deschideti televizorul la stirile de la ora 5 ale unui celebru post TV ce "gândeste liber", cititi prima pagina a ziarelor si o sa vedeti unde a ajuns lumea de azi, lumea aceasta civilizata, moderna sau post-moderna...

Am primit de câteva ori de la diversi prieteni, via e-mail, un material intitulat Paradoxul vremurilor noastre. Îmi îngadui sa citez câteva rânduri din acest mesaj: "Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi. Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna pe luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam".

Ferice de cel ce a scris acest text, trebuie sa fie un om deosebit Priviti mai cu atentie aceste Paradoxuri si o sa observati ca lumea de azi nu-si mai gaseste linistea Si stiti de ce? Pentru ca nu stie unde sa o caute, nu stie ca Biserica e cea care alina ranile! . Oamenii au pierdut întrucâtva viata aceea simpla si cele câteva aspecte esentiale ale ei. Pe vremuri oamenii erau mai aproape de pamânt dar, paradoxal, mai aproape de Cer. Crestinul nostru simplu stia: casa, masa, Dumnezeu - adica sa traiasca în armonie cu cei dragi ai lui, sa caute cele ale traiului zilnic, sa împlineasca poruncile lui Dumnezeu. Spuneam ca pricinile divorturilor sunt infidelitatea conjugala, violenta familiala, alcoolismul. Nu sunt toate acestea semne ale necredintei din ziua de azi?

Dar sa revenim la subiectul nostru, de care ne-am îndepartat voit, pentru ca am vrut sa-mi dati dreptate ca multe dintre alegerile vremurilor noastre pot fi gresite, pentru ca mentalitatile lumii de astazi sunt pervertite si cine le urmeaza orbeste, fara discernamânt, va avea parte de multa suferinta

Una dintre aceste alegeri este viata intima premaritala. Am spus mai sus ca Dumnezeu e Acelasi mereu si ca nu Se schimba, deci si mesajul Sau este acelasi pentru toate vremurile, nu El trebuie sa Se adapteze la viata noastra, ci noi la "viata în Hristos". Sa ne gândim putin daca Hristos Însusi, care ne e asa drag si-L praznuim cu atâta bucurie de Pasti, reglementeaza sexualitatea în cadrul binecuvântat al familiei si accentueaza folosul castitatii înainte de nunta, nu o face oare spre binele nostru vremelnic, dar mai ales vesnic?? Crezi ca a spus-o pentru a necaji generatii întregi de tineri? Zici ca nu poti trai în castitate? Daca ar fi fost imposibil naturii umane sa duca o viata casta pâna la nunta, cu siguranta Dumnezeu ar fi sarit peste porunca a saptea a Decalogului, ar fi ales o alta varianta. Dar se poate! Oare El, care e Iubire, putea sa ne rânduiasca reguli absurde? Dumnezeu crede în tine, crede ca poti reusi! Iar daca din nebagare de seama, din ispita diavolului sau alta pricina ai cazut, iar acum îti pare rau si suferi din pricina asta, El te poate ridica pentru ca, de asemenea, crede în tine.

"Nu pot trai în castitate" spun de obicei baietii Si fetele îi cred pe cuvânt Cu siguranta, daca au interes sporit spre pornografie, spre carti si reviste cu continut erotic nu vor putea trai în castitate Noi credem ca pacatul intra în noi prin voia noastra si nu e nici o ispita atât de mare încât sa întreaca harul lui Dumnezeu aflat asupra noastra. Deci vinovati de cadere suntem noi, nu Dumnezeu ca nu ne-a pazit. El ne-a pazit, dar noi n-am vrut sa ne pazim... Noi ne-am folosit irational libertatea iar Dumnezeu nu trece peste ea, caci de-ar trece, am fi niste robotei cuminti, nu cununa a creatiei Lui.

Daca fata poate trai în curatie, o poate face si baiatul.

E bine sa clarificam în lumina credintei o prejudecata a lumii actuale. Se spune ca daca o fata cade în pacatul trupesc e o târfa, o haimana, dar baiatul ce cade în acelasi pacat este un Don Juan, un cuceritor, un macho-man. Asta e în ochii lumii si, se pare, nu va disparea curând. Biserica însa îi trateaza la fel pe cei doi, îi canoniseste pentru desfrânare, nu-i unul mai bun si altul mai rau.

Baietii, mai mult sau mai putin macho, îsi implora iubitele sa cedeze. "Doar pe tine te iubesc", "esti singura si marea mea iubire" aud zilnic mii de fete. # Chiar si atunci când nu sunt îndragostiti, baietii nu s-ar da înapoi de la începerea vietii intime deci, cu atât mai mult ei vor spune "te iubesc" daca stiu ca asta-i cheia spre dormitorul fetei. Unele impresionate si pentru ca altfel nu i-ar convinge ca si ele îi iubesc, cedeaza. Marea iubire?? Tânarul sincer ar trebui sa recunoasca ca a spus-o de multe ori, poate în fiecare an de liceu cel putin o data. Pâna se va casatori o va spune de prea multe ori. Da a crezut ce a spus de fiecare data, fiecare iubire a fost "marea iubire". Si totusi, ceva e fals dar pentru a simti si întelege asta, de obicei, trebuie sa treaca timpul. El trece, dar traumele ramân; constiinta încarcata, sentimentul promiscuitatii, al pacatului, pierderea echilibrului sufletesc si maturizarea rapida, dura, sunt o realitate!

Am întâlnit eleve care spuneau ca-si iubesc sincer prietenii, dar pentru ca nu le pot oferi viata sexuala (dorind sa se pastreze curate) si nici nu vor sa-i piarda, le dau totusi "dezlegare" sa-si satisfaca nevoile cu fete usuratice, cu fete dispuse sa o faca!! "Oricum, doar pe mine ma iubeste, cu ele face sex!" am auzit odata si am ramas fara glas "Asta-i iubire? Cum poate sa te tina în brate dupa ce vine de la altele? Cum poti sa-l tii tu în brate când stii de unde vine?" am întrebat atunci Daca baiatul nu primeste "dezlegare", el se multumeste si cu nesfârsitele jocuri erotice. Desi îmi vine greu, îndraznesc si spun acestora, ce "nu pacatuiesc ca altii", ca pacatul trupului nu consta doar în penetrarea propriu-zisa, iar fecioria în pastrarea intacta a himenului , ci e un întreg complex trupesc si sufletesc mai ales Cine se joaca cu focul, se arde! Am auzit pe multi spunând: "Am început sa ne atingem într-un anumit fel si n-am mai putut sa ne oprim".

Se spune ca barbatul este poligam din fire, însa ma tem ca unii au fost învatati sa fie astfel de când aveau o prietena cuminte, dar îngaduitoare. Cine a fost obisnuit sa schimbe partenerii, de ce am crede ca nu va fi ispitit crunt sa cada si dupa nunta în pacat? Nu-i regula, bineînteles! De aceea apar zeci de probleme în unele familii, din lipsa de încredere. Stiu femei care nu si-ar lasa sotii la munca în strainatate pentru ca sunt convinse ca vor ramâne fara ei Ce viata poate fi aceasta în care sa nu ai nimic sigur, când totul e atât de alunecos, când îndoiala ti se naste în inima de fiecare data când sotul lipseste o ora sau doua de acasa? Multe femei recunosc fatis ca "barbatul e barbat, mai calca strâmb". Tot astfel, multe femei sunt dispuse sa accepte cele mai sofisticate perversiuni pentru a nu-si pierde sotii Industria pornografica inspira multi tineri Am facut aceasta paranteza pentru a cere tinerei fete, aceasta urmasa a Evei, binecuvântata de catre Maica Domnului, mai multa demnitate! Sa nu confundam umilinta cu smerenia! Sa avem demnitate. Mare atentie si la prieteniile cu mari diferente de vârsta!

Mai exista o prejudecata în lumea de azi, care spune ca baietii sunt ahtiati dupa relatii trupesti, ca sunt animalici, fetele însa, fiind mai delicate, mai gingase, pun mai mult accent pe sentimente, pe trairi, pe emotii. Însa, daca generalizam gresim. Când ca fata te dezgolesti aproape de tot când mergi pe strada, când te îmbraci provocator e greu sa mai spui ca pui accent pe sentimente. "Asta-i moda!" ar spune unele! Eu consider ca "la moda" ar trebui sa fie întotdeauna bunul simt si hainele care-ti vin bine si confortabil. Te poate ispiti moda sa pierzi bunul simt? Da, dar nu te obliga!! Tu alegi cu ce sa te îmbraci! Fetele cu pricina, ce-s fluierate pe strazile orasului de unii pe care ele îi numesc "porci", au o mai mare vina. Poate, ca fata, vrei sa fii "în rândul lumii", însa în ochii lumii fata ce se îmbraca provocator vrea sa fie considerata obiect sexual.

Am mai întâlnit în discutii un argument aparent redutabil în favoarea relatiilor intime înainte de casatorie. Îmi spunea un elev: "Orice lucru pe care-l cumperi îl încerci, caci s-ar putea sa ai surprize!". Cu alte cuvinte, e musai sa te culci cu cea cu care te vei casatori, ca sa vezi daca te potrivesti cu ea

S-ar parea ca tânarul nostru are dreptate daca vei cumpara o masina, o vei încerca înainte, dar, sa ne gândim putin, daca e prea încercata, cu siguranta, vei dori sa iei una nou-nouta. Când stii performantele ei, când ai citit multe despre ea si ai încredere în producator, n-o mai supui la atâtea teste Cu alte cuvinte, daca apare pe piata un film cu Al Pacino sau al unui regizor pe care-l apreciezi, vei dori sa-l vezi, convins fiind ca e ceva de calitate

Altfel spus, daca stii ca fata e cu principii, cuminte, credincioasa, deosebita, delicata, gospodina e OK. Viata intima nu-ti va spune prea multe despre ea. Daca pâna atunci n-ai aflat ce trebuia sa afli, nici ca vei afla Asa zisa nepotrivire sexuala este un mit Citeam undeva ca 1 dintr-un milion de cupluri au parte realmente de nepotrivire sexuala. Poate ca sunt mai multe, dar sunt convins ca nepotrivirile sunt de natura psihica, nu fizica. Deci sunt rezolvabile Apoi, aici cred ca e mai mult pofta si curiozitatea pacatoasa, si mai putin dorinta de a lamuri aspectul potrivirii sexuale. Cine consimte prima data, va ceda si dupa aceea. Tinerii nu vor mai gasi argumente sa spuna "nu", desi ei au vrut doar sa vada daca se potrivesc Înteleg interesul celor necasatoriti pentru sexualitate, e ceva ce nu cunosc Trebuie spus însa limpede: casatoria nu înseamna, în principal, sex. Cred ca cei ce se casatoresc mai mult cu gândul ca vor avea "dezlegare" pentru viata trupeasca, vor fi niste nefericiti. Bucuria lor va disparea odata cu primele probleme, iar odata cu aparitia unui copil se vor umple de frustrari

Personal cred ca unde e credinta, dragoste sincera si curatie trupeasca înainte de nunta, Dumnezeu rânduieste toate cele de folos, inclusiv buna întelegere trupeasca dupa cum se roaga si preotul când spune: "Da-le lor roada pântecelui, prunci buni si buna întelegere sufleteasca si trupeasca" .

E adevarat, se spune ca trebuie sa verifici termenul de valabilitate al produsului înainte de a-l cumpara, îmi cer scuze ca vulgarizez putin, dar una e sa verifici, alta e sa-l desfaci, sa te înfrupti din produs

Cine cumpara un produs desfacut?? Sau un mar din care s-a muscat? Sau un pantof deja purtat? Stiti cine? Cel sarac, cel ce nu-si permite produse noi si de calitate! Stiti ce înteleg eu prin "sarac"? Cel ce nu are ce oferi, care se multumeste cu orice! Sunt femei si barbati care nu sunt interesati decât sa fie în rândul lumii. Aleg prost si stiu asta Cu parere de rau afirm ca atunci când nu ai ce sa oferi, nici nu ceri. Am auzit de multe ori: "Ce, numai sotul meu bea? Toti beau!", sau "M-a batut, dar nu chiar asa rau", "Nu ma bate foarte des, e om bun totusi" Când ai ce sa oferi esti, de obicei, pretentios. De ce o femeie, cadru universitar cu doctorat, culta si rasata, nu se casatoreste cu un cioban analfabet? Pentru ca are alte pretentii, alte standarde Sau, când stii ca poti fi o mama buna, o sotie credincioasa, nu-ti iei un desfrânat sau un betiv Cred ca cei cu viata curata ar trebui sa-si cerceteze cu atentie potentialul sot (sotie) si sa observe cum se raporteaza acesta (aceasta) la una sau alta dintre chestiunile morale legate de sexualitate. Daca potentialul sot este, spre exemplu, fanul manelelor si asculta non-stop melodii dezgustatoare despre potenta interpretului sau despre amante, va gasi probabil firesc adulterul. Oricum, în discutii nu are cum sa nu-si tradeze una sau alta dintre apucaturi. De aceea celor curati le recomand sa se însoteasca în taina nuntii cu cei ce stiu sa aprecieze asta, cu cei asemenea lor # sau cu cei ce au cunoscut tragedia caderii, dar traiesc în prezent bucuria pocaintei.

Ati observat ca unele parfumuri nu se încearca, iar daca se încearca, nu se mai pun la vânzare?? În cazul parfumurilor si a deodorantelor exista asa numitul tester, un produs aflat în raft pentru ca potentialii cumparatori sa-si dea seama ce iau. Altii, n-au nevoie nici de tester; atunci când produsul este al unei firme serioase, cu tinuta, de renume esti convins ca e the best.

Repet, nimeni nu cumpara testere, toti vor produs nou, nefolosit

Adica sunt convins ca, dincolo de mentalitatea pervertita a lumii de azi, în adâncul sufletului, fiecare tânar sau tânara vrea sa se casatoreasca cu o persoana virgina. Sentimentul ca a putut fi, sau a fost, atât de intima si cu altii, nu e deloc confortabil. Ce e mai penibil decât ca partenerul sa accepte ca înainte de a-l cunoaste ai avut viata ta, iar la primul scandal sa strige în gura mare: "Taci, dupa ce ca te-am luat cum te-am luat mai si vorbesti" .

În adâncul sufletului toti vor ca persoana pe care o iubesc si cu care au facut pasul casatoriei sa fie primul sau prima, dupa caz. Asta nu înseamna ca celui cazut si îndreptat prin mila lui Dumnezeu nu-i dau sansa unei vieti frumoase si binecuvântate. Dar oare în câte cazuri apare regretul?

Totusi, eu cred ca Dumnezeu a sadit în firea fiecaruia sentimentul ca actul intim e un lucru ce se face în relatia de cuplu stabila a casatoriei, atunci când cei doi sunt un trup, dupa cuvântul Sfântului Pavel care spune: De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos si în Biserica (Efeseni 31-32). Relatia trupeasca este cu siguranta actiunea cea mai gingasa, suava, intima, mai mult decât personala, este interpersonala. Însasi firea îti spune ca nu o poti face oricum, oricând sau cu oricine Am vazut în treacat o secventa "fierbinte" într-un film, de altfel, decent (caci si filmele decente au azi secvente erotice, fiind ingredient obligatoriu ce trebuie neaparat strecurat în promotion-ul filmului), secventa în care doi tineri foarte înfierbântati fac sex aproape îmbracati, apoi, se arunca în pat pe spate si îsi aprind câte o tigara Dupa aceea, el se întoarce catre ea si o întreaba: "Cum te cheama?!?". În nici o predica despre frumusetea castitatii sau paguba desfrâului nu am simtit mai strasnic ca relatia intima trebuie sa aiba loc în cadrul binecuvântat al familiei. Fara sa fiu patetic, spun sincer ca am realizat ceea ce stiu toti oamenii ca atunci si acolo (daca ar fi fost fapt real, se întelege), dupa împreunarea aceea salbatica, fata putea ramâne însarcinata, iar un copil e ceva atât de serios, mai serios decât cei doi tineri luati împreuna. Ce-ar fi spus mama copilului ei? "Pe tatal tau îl cheama Marius, Mihai sau Marian nu-mi amintesc prea bine cum a spus ca-l chema". Plauzibil, nu? Bineînteles ca pot fi voci care sa spuna: "hei asi, ar fi avortat", iar având în vedere viata "virtuoasa" nici n-ar fi fost de mirare

Casatoria de proba este si ea o anomalie ce intra în categoria "Sa gust din produs, ca sa vad daca-i bun". Din perspectiva ortodoxa, si separarea casatoriei civile de cea religioasa este o practica nefericita .

Cei mai greu de convins ca trebuie sa lupte înca pentru castitate sunt cei aflati în pragul nuntii. "Oricum ne casatorim. În trei saptamâni avem nunta". Cazul acesta e asemanator cu cel al tiganului ce se îneaca la mal. Duci lupta cea buna, caci trebuie sa fi depus un efort pâna atunci, si tocmai atunci când ai mai mare nevoie de mila si ajutorul lui Dumnezeu, îndepartezi harul divin

Când aud la slujba Cununiei cântându-se troparul "Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati încununat, rugati-va Domnului sa se mântuiasca sufletele noastre", ce se cânta imediat dupa "Isaie, dantuieste" (când preotul împreuna cu cei cununati si cu nasii fac de trei ori înconjurul mesei), nu ma gândesc concret la Sfintii Mucenici. Am senzatia ca mucenicii sunt chiar cei doi miri care, asemenea martirilor ce si-au dat trupurile sa fie arse si chinuite întru numele Domnului, si ei si-au rastignit poftele si pornirile firesti ale trupului înainte de nunta, pentru ca "bine s-au nevoit si s-au încununat". Pentru aceasta în ziua Judecatii vor primi de la Hristos Domnul cununa nevestejita.

Multi, sunt convins, ar vrea sa iasa din iadul desfrânarilor. Oricât de dulce ar fi pacatul, pierzi totusi un echilibru, simti ca esti chinuit de pofta, ca ea cere din nou, mai mult si mai mult! În pacat nu e niciodata odihna. E greu, dar sa privim la Fericitul Augustin, la Sfintele femei Maria Egipteanca sau Maria Magdalena. Ar spune unii: "Sfinti si iar sfinti noi suntem muritori de rând". Nimeni însa nu le-a spus acestora ca Sfintii au fost oameni ca si noi, cu slabiciuni si neputinte Sfintii lui Dumnezeu au avut aceleasi instincte ca si noi, si în ei era lupta între bine si rau, întocmai ca în toate sufletele de pe fata pamântului. Noi suntem ca si sfintii totul este o chestiune de stapânire. Si de alegere.

Laurentiu Dumitru