Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula
Decanul Facultãtii de Teologie Ortodoxã
Universitatea din Bucuresti

De curând, la una din emisiunile televizate, s-a reluat tema prostitutiei, insistându-se asupra necesitãtii legalizãrii ei, ca fenomen existent în societatea româneascã si care nu mai poate fi oprit sau rezolvat decât prin institutionalizare. Ar fi fost de dorit ca la discutia televizatã sã fie invitat si un reprezentant al Bisericii, care a fost doar contactat printr-un telefon spre a-si spune punctul de vedere. Este regretabil cã în discutarea unor teme si probleme de o asa mare importantã, glasul si autoritatea Bisericii sunt ocolite si se recurge la solutii comode si superficiale, care aratã fie nepriceperea, fie lipsa de interes pentru un asemenea fenomen social sau lipsa de dragoste pentru semenii nostri.
Ceea ce a deranjat însã foarte mult a fost argumentul lipsit de temei cã, dacã fenomenul prostitutiei existã în societatea româneascã, el trebuie si legalizat. Se socoteste cã prin aceasta ar trece din clandestinitate în legalitate si ar putea fi supus controlului medical, pentru a nu contribui la proliferarea bolilor transmise pe calea contactului intim. Acesta este însã un argument ieftin, comod, lipsit de responsabilitate si cinic, dovedind neputintã din partea organelor îndreptãtite sã reglementeze aceastã problemã, dar si dezinteres fatã de semeni.
Opunându-se din capul locului legalizãrii si, deci, proliferãrii fenomenului prostitutiei, punctul de vedere al Bisericii privitor la acest fenomen este cel exprimat de învãtãtura si morala crestinã ortodoxã. El se fundamenteazã pe faptul cã prostitutia este o formã denaturatã a actului intim dintre bãrbat si femeie, a legãturii firesti puse de Dumnezeu în prima pereche de oameni, în vederea nasterii de prunci si a perpetuãrii neamului omenesc. Sfânta Scripturã ne aratã cã ''a fãcut Dumnezeu pe om, dupã chipul Sãu, bãrbat si femeie si i-a binecuvântat, zicând: ''Cresteti si vã înmultiti si umpleti pãmântul si-l stãpâniti'' (Facerea 1, 27-28). Prostitutia este socotitã pãcat, fiind contrarã poruncii lui Dumnezeu, ea neurmãrind nasterea de prunci, ci numai plãcerea împreunãrii trupesti, lipsitã de dragostea si responsabilitãtile vietii de familie. Aceasta aduce dupã sine perturbarea si întunecarea mintii si încercarea de a-L înlãtura pe Dumnezeu sau a-L substitui în calitatea lui de creator al omului si de fãuritor al menirii Lui. De aceea, orice legãturã în afara celei binecuvântate prin sfânta tainã a cununiei, în vederea întemeierii unei familii si a nasterii de prunci este fãrãdelege, pãcat si nu poate fi acceptatã de Bisericã.
Prostitutia este asezatã de învãtãtura crestinã în rândul celor sapte pãcate capitale, fiind sinonimã cu desfrânarea sau curvia, când se sãvârseste de persoane sau parteneri necãsãtoriti, sau cu preadesfrânarea sau preacurvia (adulterul), când actul împreunãrii trupesti se sãvârseste între parteneri care sunt cãsãtoriti sau când cel putin unul dintre ei are acest statut. Dupã cum se stie, adulterul este un act foarte grav, echivalând cu moartea moralã, fiind si motiv canonic de divort.
Din aceeasi categorie de pãcate fac parte concubinajul, toate formele de desfrâu si de adulter, incestul, pãcatele împotriva firii (homosexualitatea si lesbianismul), perversiunile sexuale. Le-am amintit aici pentru cã, în practicare prostitutiei, au loc aceste acte denaturate ale împreunãrii trupesti.
Prostitutia este pãcat împotriva trupului pe care avem datoria sã-l pretuim ca pe un templu al Duhului Sfânt si sã nu-l batjocorim prin desfrâu. În aceastã privintã, Sfântul Apostol Pavel ne sfãtuieste: ''Fugiti de desfrânare! Orice pãcat pe care-l va sãvârsi omul este în afarã de trup. Cine se dedã însã desfrânãrii, pãcãtuieste în însusi trupul sãu. Sau nu stiti cã trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si cã voi nu sunteti ai vostri? Cãci ati fost cumpãrati cu pret! Slãviti dar, pe Dumnezeu în trupul vostru si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu'' (I Corinteni 6, 18-19). Conform învãtãturii noastre de credintã, bazatã pe Sfânta Scripturã, omul nu are voie sã facã ceea ce vrea cu trupul sãu, socotindu-se stãpân pe sine, sub motivul cã i-ar apartine. Aceastã perspectivã nu este una crestinã cãci, asa cum ne aratã Sfântul Apostol Pavel, ''noi nu suntem ai nostri, ci ai lui Dumnezeu, cãci toti suntem rãscumpãrati de El prin sângele sau prin jertfa lui Iisus Hristos. De aceea, avem obligatia sã cinstim si sã respectãm trupul nostru, împreunã cu duhul, slãvind în felul acesta pe Dumnezeu, cãci si trupul si duhul sunt ale lui Dumnezeu'' (I Corinteni 6, 19). În alt loc, Sfântul Apostol Pavel ne spune si mai clar, avertizând pe cei care se apropie sau se împreunã cu desfrânatele: ''Au nu stiti cã trupurile noastre sunt mãdularele lui Hristos? Luând deci mãdularele lui Hristos, le voi face mãdularele unei desfrânate? Nicidecum'' (I Corinteni 6, 15). De aceea încheie sententios: ''Nu vã amãgiti. Nici desfrânatii, nici închinãtorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii … nu vor mosteni împãrãtia lui Dumnezeu'' (I Corinteni 6, 9-10). Asadar, pãcatul în trup al desfrânãrii, pe care îl presupune asa-zisa meserie de prostituatã, nu rãmâne nepedepsit, dimpotrivã, închide portile împãrãtiei lui Dumnezeu.
Canoanele Bisericii Ortodoxe pedepsesc grav toate formele pãcatului trupesc: desfrânarea, preadesfrânarea sau adulterul, incestul, concubinajul, sodomia sau homosexualitatea, lesbianismul sau perversiunile sexuale – întâlnite toate în practicarea prostitutiei – prescriind oprirea de la sfânta împãrtãsanie pe perioade mari de ani, din dorinta de îndreptare a pãcãtosului si de întoarcere a lui pe adevãratul drum de vietuire crestinã (27).
Prostitutia este o formã de degradare a femeii si a demnitãtii ei, transformând-o în obiect de satisfacere a plãcerii, plasând-o mai jos decât conditia necuvântãtoarelor, ceea ce învãtãtura crestinã nu admite, socotind femeia egalã cu bãrbatul înaintea lui Dumnezeu si a societãtii. În acest sens, sunt grãitoare cuvintele Sfântului Apostol Pavel: ''Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bãrbãteascã si parte femeiascã, pentru cã voi toti una sunteti în Hristos Iisus'' (Galateni 3, 28). Fatã de aceastã sublimã învãtãturã, prostitutia poate fi socotitã cea mai grea si cea mai amarã sclavie, în contextul în care proxenetii sau chiar clientii le supun pe femeile care se prostitueazã la tot felul de umilinte, la obligativitatea de a întretine raporturi intime cu oricine, oricând si de a accepta gama nesfârsitã a perversiunilor sexuale.
Prostitutia nu poate fi socotitã niciodatã un ''drept al omului'', fiindcã este pãcat, iar dreptul la fãrãdelege sau pãcat nu poate fi recunoscut, asa cum nu pot fi recunoscute nici homosexualitatea, nici uciderea, nici furtul, nici mãrturia mincinoasã, nici sinuciderea ca drepturi ale omului. Acestea totdeauna vor rãmâne pãcate pedepsite de Dumnezeu si delicte pedepsite de legea civilã. Aceia care promoveazã prostitutia ca pe un drept de a dispune liber de propriul trup, nu ar aplica niciodatã acest principiu familiei sau prietenilor lor.
Suntem datori sã spunem oamenilor adevãrul: toate aceste pãcate reprezintã o stare de anormalitate si de pervertire cãreia omul îi poate cãdea pradã, dar nicidecum nu putem spune cã este o stare fireascã sau un drept al omului.
Pentru toate acestea, Biserica nu este de acord cu institutionalizarea sau legalizarea prostitutiei, care ar încuraja destrãbãlarea si desfrâul, mai ales în rândul tinerilor, un adevãrat atentat la viata de familie, fundamentul crestin al societãtii românesti.
Nu legalizarea prostitutiei este solutia cea mai bunã, ci stoparea ei si încercarea de recuperare a celor care au fost prinsi în mrejele ei. Rãul si pãcatul nu pot fi legalizate niciodatã. Pretextul cã prin institutionalizare sau legalizare se exercitã controlul medical riguros asupra prostituatelor, pentru a preveni rãspândirea bolilor cu transmitere pe cale de contact intim, este fals, cãci statisticile ne aratã cã procesul si perioadele de incubare a acestor boli scapã controlului periodic, casele de tolerantã, lupanarele sau bordelurile ca si prostituatele însele rãmânând focare nesfârsite de infectie. La acestea am mai adãuga si argumentul care poate arãta cinismul si meschinãria celor care pledeazã pentru institutionalizarea sau legalizare prostitutiei, si anume cã vor face opere de caritate cu taxele pe desfrâu.
Oricare ar fi argumentele care pledeazã pentru legiferare, sunt fãrã temei cãci rãul produs de aceastã plagã sau ciumã este imens mai mare decât câstigul sau beneficiul.
Pãcatul, fãrãdelegea sau nelegiuirea nu pot fi niciodatã legiferate, adicã îngãduite oficial, cãci ele aduc îmbolnãvirea moralã si fizicã a membrilor societãtii, fiind un adevãrat pericol mai ales pentru tineri. Societatea româneascã are nevoie de o primenire moralã care nu se face prin legiferarea fãrãdelegilor, ci prin asanarea lor, cu tact, prudentã si autoritate. Ceea ce trebuie sã cultivãm noi, la tineri mai ales, este conceptia sãnãtoasã despre dragoste, cãsãtorie si familie. De educarea si formarea tinerei generatii sunt rãspunzãtori toti factorii educationali: scoala, biserica, societatea, statul în totalitatea lui.
Neputinta sau nepãsarea în fata fenomenelor parazitare trebuie sã ne îngrijoreze si sã ne determine la actiuni concrete împotriva prostitutiei, homosexualitãtii, drogurilor, proxenetismului, tâlhãriei, furturilor, fenomenului copiilor strãzii, cersitului, care sunt pete urâte pe obrazul unei natiuni. Nu legalizarea, ci stoparea lor si recuperarea celor cãzuti în acest pãienjenis este calea de urmat. Atitudinea comodã si iresponsabilã a legiferãrii fãrãdelegii nu face decât sã agraveze aceste stãri de lucruri.
Educatia din familie si din scoalã, restructurarea si îmbunãtãtirea emisiunilor audio si video, discutiile deschise la care sã participe reprezentanti ai tuturor institutiilor de seamã dintr-un stat, întelegând aici si Biserica, precum si crearea de noi locuri de muncã sunt cãi si mijloace de îndreptare a fenomenelor parazitare, dãunãtoare societãtii si de redresare moralã a obstii românesti.
Biserica noastrã considerã cã nu legalizarea, ci stoparea prostitutiei si recuperarea celor prinsi de ea, constituie calea fireascã de însãnãtosire moralã.

INAPOI LA CUPRINS