BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
Prefată
Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului
Multi convertiti la Ortodoxie au scris despre propria lor călătorie
spre Credintă. Cu toate acestea, nu de multe ori ne este dat sa aflăm, asa cum
se întâmplă în Calea (The Way), o prezentare atât de sinceră si de amănuntită a
dureroasei experiente trăite de cel care a ajuns să înteleagă că de fapt
credinta în care a fost crescut si potrivit căreia a trăit este un fals, o
contra-facere a unui lucru autentic. Multi din cititorii acestei cărti vor fi
negresit surprinsi să descopere că diferentele profunde si radicale dintre
'crestinismul occidental' si Credinta Ortodoxă.
O mare parte din cele relatate de Dl. Carlton
vor putea fi lesne de înteles de către cei care, ca si mine, vin dintr-un
mediu Protestant Evanghelic. Ca păstor de suflete si învătător am avut atât
datoria cât si bucuria de a ajuta si îndruma pe multi din cei care îsi căutau
calea si astfel am regăsit aici
experienta lor. Mai mult chiar, pentru că autorul mi-a mărturisit că
cititorii săi ar putea fi interesati să afle care a fost propriul meu
pelerinaj spre Biserică, am hotărât să prezint - pe cât îmi amintesc -
evenimentele care au dus la convertirea mea.
Aveam si eu, bine înrădăcinate în
constiinta mea, multe idei preconcepute în ceea ce priveste natura vietii
crestine. Am rupt-o cu începuturile mele ca Baptist destul de timpuriu, acum
vreo cincizeci si sapte de ani. Sora mea (Demetra) si cu mine am început să ne
simtim tot mai stingheri în Biserica noastră Baptistă. Desi am fost încurajati
să citim Biblia, am simtit că în atâtea privinte ce făceam în Biserică nu
se asemăna defel cu ceea ce citeam în Noul Testament. Probabil că a fost
picnicul din Vinerea Mare sau vaga notiune legată de Înviere la care s-a făcut
referire în treacăt două zile mai tărziu, cert este că am început să căutăm
'Biserica Noului Testament'. Am dat întâmplător peste o Enciclopedie a religiilor universale si acolo aveam să aflăm de
existenta Bisericii Ortodoxe, care ni s-a părut că satisface asteptările
noastre despre cum trebuie să fie Biserica. La vremea aceea aveam doar
paisprezece ani, iar sora mea cincisprezece, dar ne-am luat inima-n dinti si am
vizitat Biserica Ortodoxă Grecească Sfânta Treime, singura Biserică Ortodoxă
din Dallas, Texas.
Prima noastră vizită la Sfânta Treime a avut
loc într-o Duminică a anului 1940 si, în ciuda diferentei radicale fată de
tot ceea ce întâlnisem până atunci, nu am mai mers niciunde altundeva. Acea
zi avea să marcheze o cotitură definitivă în vietile noastre. Fără să fim
în stare să exprimăm în cuvinte ceea ce am simtit, un lucru a fost clar: am
găsit ceea ce am căutat. De bună seamă că au existat câteva motive care
ne-au îngreunat sederea acolo. Cei de la Sfânta Treime, majoritatea fiind
emigranti, au fost uimiti să vadă niste străini în Biserica lor. Nu întâlniseră
pe nimeni care să devină Ortodox - în afară de un bărbat care urma să se căsătorească
cu o grecoaică.
Pe de altă parte, desi nu stiam pe atunci
limba greacă, am înteles unele lucruri, fiind profund impresionati de altele.
De exemplu nu mai fusesem niciodată în mijlocul unei comunităti de oameni
care se roagă. Ne-au impresionat profund modul de închinare, familiaritatea
enoriasilor cu slujba în sine, faptul că stăteau în picioare vreme de peste
două ore (desi unii au început să propună instalarea de bănci), felul în
care se raportau la icoane, la Evangheliar, felul în care aprindeau lumânări
si respectul cu care îl tratau pe preot. În numai câteva săptămâni aveam să
ne simtim ca acasă. Oamenii ne tratau ca si cum am fi fost deja de-ai lor, iar
preotul, desi nu cunostea bine engleza, ne acorda generos din timpul său pentru
a ne îndruma în Credintă. Niciodată nu a comparat Credinta Ortodoxă cu alte
credinte, ci s-a multumit să ne vorbească simplu si bucuros despre Hristos si
Trupul Său tainic, Biserica.
Fără să mai zăbovim în ceea ce stiusem până
atunci, cred ca în căutarea noastră ne-a atras ceea ce dl. Carlton a descris
cu atâta pricepere: continuitatea Bisericii Apostolice cu Biserica generatiilor
următoare. Ne-am întrebat adesea cum de a putut Biserica Apostolilor să
dispară dintr-o dată, pentru a renaste peste o mie cinci sute de ani în
nordul Europei. Aceasta era, de regulă, versiunea Baptistă a istoriei
Bisericii. Îmi amintesc în mod special de o întâmplare legată de un om din
parohia din Corint, acelasi Corint către care Sf. Pavel scrisese două
epistole. Ce revelatie: Biserica din Corint avea o continuitate istorică.
Experienta dl. Carlton, care se întinde pe mai
multi ani si la răstimpuri nu a fost ocolită de greutăti, nu poate decât să
îi inspire pe unii din cei care abia au început să caute adevărata Credintă.
Cunoasterea sa profundă în ceea ce priveste natura confesiunilor născute din
Reformă este impresionantă si, nu mă îndoiesc, îi va surprinde pe multi
dintre cititori.
Felul în care autorul descrie Biserica primară
de-a lungul veacurilor, viata, structura, modul de închinare si misiunea Ei, se
adresează mai ales celor care si-au imaginat un fel de ruptură abruptă cu
Biserica Noului Testament. O astfel de ruptură, dacă s-ar întâmpla vreodată,
ne-ar face să punem la îndoială promisiunea Domnului de a trimite Duhul Sfânt
să călăuzească Biserica în tot adevărul.
La
final, încadrarea Bisericii Ortodoxe în Miscarea Ecumenică este corectă,
echilibrată si o împărtăsesc la rândul meu. Din respect pentru acei
Ortodocsi care au participat la
acestă miscare (printre care mă număr si eu) se cuvine precizat
că, în afara câtorva exceptii, toti au rămas credinciosi gândului cu
care s-au angajat în acest demers: acela de a mărturisi adevărul Ortodoxiei
si de a face cunoscut faptul că Biserica este nedezbinată, că singura cale
pentru a înfăptui unitatea este de a deveni Ortodox.
Recomand noua carte a dl.
Carlton celor care caută adevărul, Protestantilor sau Romano-Catolicilor care
încearcă să-si croiască propriul drum spre Credinta Apostolilor, Martirilor,
Părintilor si Sfintilor, tuturor Ortodocsilor care încă nu au înteles de ce
Biserica lor are pretentiile pe care le are. Fie ca Domnul să binecuvânteze
din belsug strădaniile autorului de a aduce pe oameni la Hristos, Hristosul
Scripturii.
DIMITRIE
Arhiepiscopul
Dallas-ului si a Bisericii Ortodoxe de sud din America
29
septembrie, 1997