BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Cap 6 Sola Scriptura: Textele-mărturie

 

 

Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciti nestiind Scripturile , nici puterea lui Dumnezeu.(Matei 22:29) 

 

De bună seamă că principiul Protestant Numai Scriptura implică mult mai mult decât simpla afirmare a autoritătii Bibliei. El este de fapt un amestec de idei si presupuneri. Când Protestantii citesc Scripturile ei se folosesc, constient sau nu, de aceste presupuneri.

Pentru cei crescuti, ca si mine, într-un mediu Evanghelic, pasaje ca 2 Timotei 3:16 si altele amintite mai jos justifică “în mod evident” doctrina Numai Scriptura. “Auto-evidenta” acestei justificări nu se datorează textului însusi, ci presupunerilor pe care fiecare individ le foloseste în abordarea lui. Dacă cineva ia Biblia, formată din exact 66 de cărti – nici mai mult nici mai putin – si o deschide cu presupunerea apriori că textul se interpretează autonom si că însăsi credinta crestină se poate reduce la formule verbale, atunci acela sau aceea va găsi în text exact ceea ce se asteaptă să găsească.

Adevărul este – si acesta este un adevăr greu de acceptat de către Crestini după Evanghelie – că doctrina Numai Scriptura nu este scripturală. Cu alte cuvinte, pretentia că Biblia este singura sursă de autoritate pentru viata si doctrina crestină nu se află în Biblie. E ca si cum ai spune “este un adevăr absolut nu spui că nu există adevăr absolut”. Ca să întelegem aceasta trebuie să examinăm cu atentie unele texte oferite adesea ca mărturie pentru doctrina Numai Scriptura.  

 

Toată Scriptura este inspirată

Versetul Nou Testamentar cel mai adesea folosit ca text-mărturie în favoarea principiului Numai Scriptura este 2 Timotei 3:16-17. Voi cita pasajul în întregul context:

Tu însă rămâi în cele ce ai învătat si de care esti încredintat, deoarece stii de la cine le-ai învătat, si fiindcă de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot să te înteleptească spre mântuire, prin credinta cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu si de folos spre învătătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înteleptirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârsit, bine pregătit pentru orice lucru bun. Eu te îndemn deci stăruitor în fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii si mortii, la arătarea Lui si în împărătia Lui; propovăduieste cuvântul, stăruieste cu timp si fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare si învătătura.          (2 Timotei 3:14-4:2) 

Primul lucru pe care trebuie să-l observăm în legătură cu acest pasaj este că Scripturile la care se referă Sf. Pavel sunt cărtile Vechiului Testament. Si aceasta pentru că Sf. Timotei cunoscuse Scripturile din tineretea sa. Într-adevăr, Bruce Metzger, unul dintre cei mai conservatori exegeti biblici Protestanti observă că toate trimiterile la Scripturi în Noul Testament, cu o singură exceptie, se referă la Vechiul Testament.1

Nici un crestin Ortodox nu ar nega faptul că afirmatia lui Pavel în ceea ce priveste inspiratia Scripturilor se aplică prin extindere Noului Testament. Totusi, pe timpul când Pavel îi scria lui Timotei – si încă trei sute de ani după aceea – nu a existat nici un canon oficial al Noului Testament.2 Într-adevăr, la vremea aceea, o parte din cărtile Noului Testament nu fuseseră nici măcar scrise. Dacă Pavel ar fi afirmat că numai Scripturile (adică Vechiul Testament) contează, ar fi exclus nevoia pentru Noul Testament.

Că Pavel nu afirmă suficienta Scripturilor o confirmă si versetul al optulea al aceluiasi capitol: După cum Iannes si Iambres s-au împotrivit lui Moise, asa si acestia stau împotriva adevărului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credintă (2 Timotei 3:8). Pavel se referă aici la ceata vrăjitorilor de la curtea lui Faraon:        

Atunci a chemat si Faraon pe înteleptii Egiptului si pe vrăjitori si au făcut si vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor: fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a făcut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghitit toiegele lor. (Iesirea 7:11-12)

Să observăm că în Cartea Iesirii nu se mentionează numele vrăjitorilor. Atunci de unde stie Pavel numele lui Iannes si Iambres? Din traditia iudaică. În acelasi capitol în care Pavel vorbeste despre valoarea Scripturilor, el însusi citează traditia nescripturală. Dacă a crezut că Scripturile îsi sunt suficiente, înseamnă că nu a fost consecvent.3

Să examinăm acum ce spune de fapt Pavel în acest pasaj. Preocuparea sa principală este să îl pregătească pe Timotei pentru vremurile când aveau să apară ereziile: căci va veni o vreme – spune el - când nu vor mai suferi învătătura sănătoasă (4:3-4). În 1 Timotei 6:20 Pavel îl îndeamnă pe Timotei să păzească comoara  ce  i s-a încredintat, referindu-se, desigur, la Evanghelie.

În 2 Timotei Pavel îl îndeamnă pe Timotei să îi urmeze exemplul si apoi spune: Tu însă rămâi în cele ce ai învătat si de care esti încredintat, deoarece stii de la cine le-ai învătat. Aici Pavel se referă probabil la el însusi si la alti Apostoli care au fost învătătorii lui Timotei.4

Studiul Scripturilor (al Vechiului Testament) este deci omolog învătăturii pe care Timotei o primise de la Pavel. Pavel continuă să afirme că Scripturile pot să te înteleptească spre mântuire, prin credinta cea întru Hristos Iisus. Să observăm că numai prin credinta în Hristos Scripturile sunt de folos. Pentru evrei care au refuzat să creadă în Hristos, Vechiul Testament era o carte închisă. 

Pavel continuă să afirme că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, si de folos…Acesta pare un comentariu ieftin pentru un evreu evlavios. Totusi, semnificatia sa poate fi înteleasă mult mai usor dacă luăm în considerare natura ereziilor care devastau Biserica primară.

Una din cele mai periculoase erezii care amenintau Biserica primară era Gnosticismul. Că Pavel era preocupat de răspândirea Gnosticismului în Epistolele pastorale o dovedesc si versetele 1Timotei 6:20, unde îl avertizează pe Timotei să se ferească de împotrivirile stiintei mincinoase5, 1Timotei 1:4, 4:7 si 2Timotei 3:4, unde îl avertizează să se ferească de mituri si eresuri.6

Una din trăsăturile fundamentale ale Gnosticismului târziu, sistematizat era deprecierea – si chiar negarea – Vechiului Testament. Este foarte posibil ca unul dintre acesti Gnostici timpurii, cu mitologiile lor extravagante si denigrarea lumii materiale, au negat si autoritatea Vechiului Testament. Pe de altă parte, altii în comunitatea crestină timpurie au interpretat eronat contrastul evidentiat de Pavel dintre Lege si har, ca o antiteză ce neagă valoarea Vechiului Testament. 

Dintr-un motiv sau altul, Pavel găseste că este nevoie să afirme autoritatea si folosul Noului Testament. El este inspirat (în sens literal: insuflat de Dumnezeu) si de folos spre învătătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înteleptirea cea întru dreptate. Pavel afirmă că Scripturile pe care Timotei le învătase din copilărie nu au fost înlocuite de predicile lui Pavel. Evanghelia împlineste Vechiul Testament, nu îl anulează. Ceea ce Pavel nu spune este că Scripturile sunt auto-suficiente.

Aspirina este într-adevăr un medicament miraculos. Nu numai că înlătură durerea si temperatura, dar studii recente au arătat că un consum zilnic de aspirină poate reduce riscul atacului de cord si că, dacă se administrează aspirină unei persoane care are atac de cord, aceasta îi poate reduce efectul dăunător asupra inimii. Ar fi însă o gravă greseală să deducem de aici că aspirina este singurul medicament de care are omul nevoie. Oricât ar fi de eficientă, aspirina nu poate fi de nici un folos în cazul durerilor de gât sau al tumorilor canceroase. Aspirina este de mare folos, dar asta nu înseamnă că este auto-suficientă.

La asta se referă Pavel aici. Pavel îi spune discipolului său să păstreze comoara Evangheliei care i-a fost încredintată (1Timotei 6:20) si să continue în ceea ce fusese până atunci învătat (2Timotei 3:14), în mare parte pe cale orală. Împotriva speculatiilor Gnostice care amenintau Biserica si subminau autoritatea Vechiului Testament, Pavel afirmă că Scripturile pe care Timotei le studiase din copilărie sunt cu adevărat inspirate de Dumnezeu si de folos pentru o viată crestină. Nu avem nici o indicatie că Pavel afirma auto-suficienta Noului Testament care, la vremea aceea, nici nu exista.

 

Peste ce e scris

 

Al doilea text folosit adesea în favoarea principiului Numai Scriptura este 1Corinteni 4:6:

Si acestea, fratilor le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învătati din pilda noastră, să nu treceti peste ce e scris, ca să nu vă făliti unul cu altul împotriva celuilalt.

La prima citire acest verset pare să fie în favoarea ideii potrivit căreia crestinii trebuie să se rezume numai la Scriptură. “Nu treceti peste ce e scris” este un slogan foarte eficient. La o examinare mai atentă vedem că acest verset nu are nimic de a face cu problema autoritătii în biserică.

Întâi de toate se cuvine să luăm în considerare contextul în care a apărut acest verset. În 1Corinteni Sf. Pavel se referă la dezbinările Bisericii din Corint. În versetul 1:12 el spune că unii corinteni se dau drept urmasii lui Pavel, altii ai lui Apollo, etc. iar apoi întreabă – întrebare pe care as adresa-o si eu Protestantilor din ziua de azi, dezbinati în nenumărate denominatii adverse: Oare S-a împărtit Hristos?

Aparent, dezbinarea în Corint ajunsese până într-acolo unde oamenii îi comparau pe Apostoli între ei, considerând pe câte unul ca fiind deasupra celorlalti. Ca răspuns, Pavel insistă ca judecata să fie lăsată numai pe seama lui Dumnezeu. În acest context îi povătuieste Pavel pe corinteni să nu treacă peste ce e scris, ca să nu vă făliti unul cu altul împotriva celuilalt. Astfel, contextul în care este plasat acest verset nu indică nici o urmă de sprijin pentru cei care l-ar folosi ca text-mărturie pentru Numai Scriptura.

 Mai mult decât atât, au existat multe dispute în rândul exegetilor în legătură cu traducerea acestui verset. Sintaxa greacă a acestui pasaj este cu totul neobisnuită. Moule rezumă astfel multiplele posibilităti de abordare ale acestui verset.

Extraordinarul verset din 1Corinteni 4:6, το μη ύπέρ ά γέραπται, a fost corectat plauzibil. Dacă nu se ia în seamă această corectare, acest verset este citat ca ‘slogan ‘ cunoscut de Pavel si de cititorii săi:  binecunoscuta sintagmă ‘Nu treceti peste ce e scris’7

Corectia la care se referă Moule a fost oferită de Baljon (1884), care a afirmat că fragmentul cu pricina este de fapt comentariul unui scrib ce si-a aflat, în cele din urmă, locul în text. Altii îl consideră o zicală rabinică cunoscută în rândul cititorilor. Această interpretare a fost adoptată de traducătorii editiei NIV (New International Version): pentru ca sa învătati din pilda noastră “Nu treceti peste ce e scris”.

Dacă a doua interpretare este cea corectă, care e atunci scrierea la care se referă zicala? Potrivit lui Orr si Walther, pilda se referă la Vechiul Testament.8 La începutul acestui fragment din 1Corinteni, Sf. Pavel citează pasaje din Vechiul Testament referitoare la întelepciunea omenească si divină si la vamesi:

Căci scris este: “Pierde-voi întelepciunea înteleptilor si stiinta celor învătati voi nimici-o”. (1 Corinteni 1:19)9

 

Pentru ca după cum este scris: “Cel ce se laudă în Domnul să se laude”. (1 Corinteni 1:31)10

 

Căci întelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: “El prinde pe cei întelepti în viclenia lor”. Si iarăsi: “Domnul cunoaste gândurile înteleptilor, că sunt desarte”. (1 Corinteni 3:19-20)11

După toate probabilitătile, ce e scris se referă la aceste citate. Sf. Pavel le aminteste corintenilor că Dumnezeu este Cel Care judecă si măreste, iar întelepciunea si judecata omenească nu este de nici un folos. Este deci greu de presupus că aceasta poate fi considerată drept mărturie pentru doctrina suficientei Scripturii. “Nu treceti peste ce e scris” poate fi o lozincă bună, dar nu sprijină în nici un fel doctrina Protestantă Numai Scriptura.

 

Bereenii

 

Al treilea pasaj din Noul Testament folosit adesea în favoarea principiului Numai Scriptura este Faptele Apostolilor 17:10-11:

Iar fratii au trimis îndată, noaptea, la Bereea, pe Pavel si pe Sila care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. Si acestia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele, cercetând Scripturile, dacă ele sunt asa.

De bună seamă că acest pasaj nu afirmă nemijlocit că numai Scripturile contează pentru credintă si practică. Pentru adeptii viziunii Protestante pasajul de mai sus are valoare de paradigmă. Crestinii ar trebui să urmeze exemplul bereenilor, cercetând toate lucrurile după Scripturi.

Nici un crestin Ortodox nu ar nega faptul că răspunsul bereenilor la Evanghelie ar trebui să servească drept paradigmă pentru toti crestinii. Scripturile sunt tezaurul normativ scris de credintă. Potrivit pozitiei Protestante, faptul că Ortodocsii neagă principiul Numai Scriptura echivalează cu desconsiderarea autoritătii Scripturilor. Nimic nu ar putea fi ai eronat.

A spune că Scripturile sunt expresia normativă scrisă a propovăduirii Apostolilor nu implică în mod necesar faptul că ele sunt si suficiente prin ele însele. Înseamnă doar că Scripturile nu pot fi contrazise. Sfântul Pavel s-a dus la sinagoga din Bereea si L-a propovăduit pe Hristos ca Mesia. Bereenii au comparat ceea ce a spus Pavel cu profetiile Vechiului Testament. Multi au ajuns să creadă că Hristosul propovăduirii lui Pavel si Hristosul (Mesia) Profetiilor este unul si acelasi.

Desigur că Scripturile pe care bereenii le-au cercetat au fost cărtile Vechiului Testament. Dacă acest pasaj implică autosuficienta Scripturilor, înseamnă că el implică autosuficienta Vechiului Testament, nu al celui Nou.

Un alt aspect interesant al acestui pasaj este faptul că bereenii sunt numiti mai buni la suflet nu atât pentru că au cercetat Scripturile, cât pentru că au fost râvnitori să primească Cuvântul Domnului. Atât KJV (King James Version) cât si NIV (New International Version) traduc eronat versetul 11. Editia RSV (Revised Standard Version) este mai aproape de originalul grecesc.12 Adevărata diferentă între bereeni si tesaloniceni consta în receptivitatea lor fată de propovăduirea Evangheliei.

 

Nu adăuga la această carte

Ultimul text-mărturie din Noul Testament pe care Protestantii l-au folosit pentru a sustine doctrina Numai Scriptura este Apocalipsa 22:18-19:

Si eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărti: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; iar de va scoate cineva din cuvintele cărtii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfântă si de la cele scrise în cartea aceasta.

Dintre toate pasajele care au fost citate, aceste versete par să sprijine cel mai mult ideea autosuficientei. Din nou, dacă ne înhămăm să examinăm contextul în care aceste versete apar, vom descoperi că ele au foarte putin de a face cu o doctrină sistematică a autoritătii biblice.

William Barclay observă că astfel de afirmatii sunt frecvente în literatura antică. Avertizări asemănătoare găsim si în Deuteronomul 4:2, 12:2 si în Pilde 30:5,6. Dintre apocrife, Cartea lui Enoh avertizează si ea împotriva modificării textului. Scopul acestor avertismente, potrivit lui Barclay, este să se asigure transmiterea exactă a cărtilor, fără modificări operate de scribi:

În vechime, pentru că toate cărtile erau copiate de mână de către scribi si fiecare stia cât de usor era pentru un scrib să facă greseli la copiere, s-a ajuns ca de regulă să se adauge la sfârsitul fiecărei cărti un avertisment solemn împotriva unor astfel de modificări. În lumina acelui obicei se cuvine să citim cuvintele lui Ioan. A folosi acest pasaj drept inspiratie verbală este o eroare.13

Observând legătura cu Deuteronomul 4:2, Childs obiectează motivând că versetul este doar un comentariu editorial adresat copistilor. Potrivit lui Childs:

…este un avertisment adresat cu scopul de a preveni pervertirea adevărului cărtii (potrivit lui Beckwith). De la început această formulă a servit la întărirea autoritătii revendicate de carte.14 

Cu alte cuvinte, acest pasaj este un avertisment solemn împotriva modificării mesajului acestei cărti, care este o revelatie dată de Dumnezeu. Donald Selby sustine că aceste versete, împreună cu cele introductive care afirmă sursa divină a revelatiei “reprezintă o tentativă de canonicitate”.15

 Ceea ce contează e că aceste versete se referă la Revelatia dată Sf. Ioan. Trimiterea este făcută special la cuvinteleprofetiei acestei cărti. Nimic din context nu sugerează că ele se referă la Scripturi luate ca întreg si desigur nu aflăm nici un indiciu că ele ar sta la baza unei teorii generale a suficientei scripturale.

Si dacă am extinde sensul acestor versete pentru a acoperi întregul  canon al Scripturii, la ce concluzie am ajunge? La aceea că Dumnezeu a dat canonul Scripturii si că el nu poate fi schimbat. A spune că textul nu trebuie schimbat este una, iar a spune că textul este suficient în sine este cu totul altceva.

 

Scriptura în context

 

Biserica Ortodoxă crede cu tărie că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu. Ea este pe deplin convinsă de autoritatea Scripturilor ca document normativ al revelării de Sine a lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Este la fel de convinsă că textul Scripturii nu trebuie modificat nici prin adăugare, nici prin împutinare.16 Ea recunoaste că Scripturile sunt o mărturie unică, insuflată de Însusi Dumnezeu, si nu trebuie schimbate pentru a “se adapta vremurilor”.17

Si totusi, Biblia – inclusiv originea divină a ei – este doar o carte. Nu are pretentia să fie suficientă în sine. Scripturile (amândouă Testamentele) au fost produse în contextul dialogului lui Dumnezeu cu Israel (Vechiul si Noul Israel). Acest context, această relatie vie a lui Dumnezeu cu Poporul Său, nu este altceva decât traditie. În afara acestei traditii sfinte, Biblia îsi pierde necesarul punct de referintă. Tratată ca un “text nud”, ea devine roaba traditiei pe care cititorul se întâmplă să o mostenească.

Insistenta cu care Protestantii impun principiul Numai Scriptura este nu atât eronată cât imposibilă. Autorii inspirati ai Scripturilor nu revendică autosuficienta scrierilor lor tocmai pentru că ei au scris într-un context anume si s-au asteptat ca scrierile lor să fie citite din perspectiva acelui context – relatia vie a lui Dumnezeu cu omul în Biserică. Pentru a întelege pe deplin aceasta, este nevoie să vedem ce au avut de spus autorii Noului Testament în legătură cu traditia.              



1 Metzger, p. 273. Exceptia ar putea fi 2 Petru 3:16, unde epistolele lui Petru sunt mentionate în legătură cu celelalte Scripturi

2  Cu foarte putine exceptii, exegetii biblici cred că Epistolele pastorale nu au fost scrise de Sf. Pavel. Chiar dacă au fost scrise de mâna sa sau de unul din discipolii săi, Biserica Ortodoxă acceptă ca autentice atât Epistolele pastorale cât si Epistola către Evrei. Mai mult chiar, Biserica este extrem de sceptică în ceea ce priveste încercările de a considera anumite cărti ale Noului Testament, inclusiv cele pastorale, drept documente din secolul al II-lea. Pentru o bună prezentare a viziunii Protestante moderne asupra Epistolelor pastorale, vezi cartea lui Brevard S. Childs, The New Testament as Canon: An Introduction / Noul Testament ca un canon: O introducere (Philadelphia: Fortress Press, 1985), pp. 373-395.   

3 Îi datorez Pr. John Whiteford observatia privitoare la folosirea de către Sf. Pavel a traducerii orale în acest capitol. Potrivit cărtii Sola Scriptura / Numai Scriptura, p. 11.

4 Pavel se poate referi la părintii lui Timotei. De bună seamă, această ipoteză nu o exclude pe prima, după cum ar putea fi vorba, la fel de bine, atât de Pavel si Apostoli, cât si de părintii lui Timotei. Sintagma de la care a fost interpretată ca fiind Scripturile, potrivit cărtii The Wycliffe Bible Commentary (Chicago Moody Press, 1962), p. 1388. Această ipoteză este însă putin probabilă datorită structurii pasajului.

5 În original τής ψευδωνύμου γνώσεως.

6 Gnosticii erau cunoscuti pentru complicatele lor mitologii si genealogii: Nici să ia aminte la basme si la nesfârsite însirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credintă (1Timotei 1:4). Aceste mitologii înlocuiau istoria revelată de Dumnezeu a Vechiului Testament.

7 C.F.D. Moule, An Idiom Book of New Testament Greek / Limbajul Noului Testament grecesc, editia a doua (Cambridge: Cambridge University Press, 1959), p. 111.

8 “Dacă ‘lucrurile care au fost scrise’ pot fi, într-un fel sau altul, identificate, atunci ele nu sunt altceva decât Scriptura Vechiul Testament. William F. Orr si James A. Walther, The Anchor Bible: 1 Corinthians (Garden City: Doubleday & Co., 1976), pp. 177-178.  Sf. Ioan Gură-de-Aur identifică lucrurile care au fost scrise cu îndemnurile la smerenie adresate de Hristos, potrivit Omiliei a 12-a la 1 Corinteni.

9 Citatul este din Isaia 29:14.

10 Citatul este din Ieremia 9:24.

11 Citatele sunt din Iov 5:13 si Psalmul 93 [94]:11.

12 ούτοι δέ ήσαν εύενέστεροι τών έν θεσσαλονίκη, οίτινες έδέξαντο τόν λόγον μετά πάσης προθυμίας, καθ’ ήμέραν8 άνακρίνοντες τάς γραΦάς εί έΧοι ταύτα οΰτως. Atât în editia KJV, cât si în NIV acest verset apare ca o propozitie compusă: Bereenii au primit Cuvântul si au cercetat Scripturile. Textul grecesc este însă fără echivoc. Cercetând Scripturile este o constructie participială subordonată. Bereenii sunt lăudati pentru că au primit Cuvântul. Faptul că au cercetat Scripturile este, desigur, important, însă de o importantă secundară.

13 The Revelation of John / Apocalipsa lui Ioan, vol. 2, editie revăzută (Philadelphia: Westminster Press, 1976), pp. 231-232.

14 Childs, p. 516. Trimiterea este la un comentariu al Apocalipsei de I.T. Beckwith (1919). Comentatorul Evanghelic George Eldon Ladd ajunge la o concluzie asemănătoare: “uneori aceste cuvinte au fost interpretate de o manieră strict literală, aplicată întregii Biblii, si folosite pentru a autentifica o hermeneutică literalistă care respinge orice fel de studiu critic al Bibliei. Totusi, acesta este felul energic al lui Ioan de a autentifica mesajul profetiei sale. El nu este preocupat de posibile erori mecanice survenite în timpul transmiterii, sau erorilor de judecată în interpretarea mesajului său, ci de deformările deliberate si de pervertirile acestuia.” A Commentary on the Revelation of John / Comentariu la Apocalipsa lui Ioan (Grand Rapids: Eerdmans, 1972), p. 295.     

15  Introduction to the New Testament: “The Word Became Flesh” / Introducere la Noul Testament: “Cuvăntul S-a întrupat” (New York: Macmillan Publishing Co., 1971), p. 464.

16  Este momentul să observăm că Reformatorii au înlăturat cărtile grecesti ale Vechiului Testament din canonul lor, cărti care fuseseră considerate Scriptură încă din primele secole ale erei crestine. 

17 Trebuie de asemenea observat că apelul la un “limbaj relevant” si la traduceri “neutre” vine din lumea Protestantă. Biserica Ortodoxă nu îngăduie astfel de pervertiri ale Scripturii.