BluePink BluePink
XHost 		Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Tehnica manipularii la cultele religioase

de Bogdan Mateciuc

Ce este un cult?

Un cult este un grup sau o miscare caracterizata printr-un devotament sau dedicare exagerata fata de o persoana, o idee sau un lucru, folosind tehnici manipulative de convingere si control care nu sunt etice (de exemplu, izolarea de prieteni si membri ai familiei, debilitare, folosirea unor metode pentru a mari sugestibilitatea si supunerea, controlul informatiei, anularea individualitatii sau a judecatii critice, promovarea dependentei totale fata de grup si teama de a-l parasi, etc.) în scopul atingerii scopurilor conducatorilor de grup în defavoarea membrilor, a familiilor lor sau a comunitatii. (West & Langone, 1986)

 

Caracteristicile unui cult distructiv

  1. Structura piramidala autoritara, cu puterea de decizie concentrata la vârf.
  2. Conducator(i) carismatici sau mesianici (“mesianic” însemnând fie ca se considera dumnezei, fie ca numai ei interpreteaza Scripturile asa cum ar voi Dumnezeu; conducatorii sunt auto-numiti.
  3. Înselare pentru racolare si /sau colectare de fonduri.
  4. Izolare de societate - nu neaparat o izolare fizica, ci una psihologica: restul lumii nu sunt mântuiti, nu sunt crestini, nu sunt transformati; singura sursa valabila de informare este grupul.
  5. Folosirea tehnicilor de control al mintii (vom folosi criteriile Doctorului Robert Jay Lifton din cap. 22 al cartii sale Reforma gândirii si Psihologia Totalitarismului pentru a vedea daca cele opt metode psihologice si sociale sunt prezente în cazul unui cult).

Controlul mediului: Controlul mediului si al comunicarii din cadrul mediului.

Manipulare mistica: Cauta sa promoveze modele specifice de comportament si emotive astfel încât acestea sa para ca provin în mod natural din interiorul mediului, în timp ce conducatorii grupului se afiseaza ca fiind agentii alesi ai lui Dumnezeu, ai istoriei sau ai unei forte supranaturale, pentru îndeplinirea obiectivelor mistice, a “principiilor dumnezeiesti”, astfel încât cultul si credintele sale devin singura cale de mântuire (sau iluminare).

Pretentia de curatenie: Lumea este împartita strict în curati si pacatosi, între binele absolut (grupul si învatatura lui) si raul absolut (orice este în afara grupului). Persoana trebuie sa se schimbe în permanenta pentru a se conforma normei grupului; tendinte spre rusine si vina sunt folosite ca pârghii emotionale pentru a-i influenta si manipula pe membri.

Marturisi: Practica din interiorul grupului depaseste caile de exprimare religioase sau terapeutice, pâna la punctul în care grupul devine un cult în sine; sesiuni în care o persoana îsi marturiseste pacatele, însotit de modele de criticism si auto-criticism, cu un accent deosebit pus pe schimbarea personala.

Cunoastere exclusivista: Mediul totalitar favorizeaza senzatia ca învatatura sau ideologia grupului comporta o aura de sfintenie, cum ca aceasta ar reprezenta cea mai înalta viziune morala privind viata; chestionarea sau criticarea acestor principii este interzisa; se cere reverenta fata de ideologie /doctrina, fata de învatatorii grupului, de fondatori; grupul ofera o senzatie de siguranta tinerilor deoarece simplifica foarte mult lumea exterioara si raspunde unor nevoi contemporane, combinând un set de principii dogmatice cu o pretentie de cunoastere cu privire la adevar.

Limbaj modificat: Cuvintelor le sunt date noi întelesuri - lumea din afara nu foloseste cuvintele sau expresiile în acelasi fel; se creeaza un limbaj al grupului, cu expresii specifice. Daca învatatorii provin dintr-o alta tara, membrii ajung sa preia expresii straine limbii lor materne.

Doctrina este mai importanta decât persoana: Daca cineva pune sub semnul întrebarii credinta grupului sau pe conducatorii acestuia, acela este facut sa simta ca este ceva în neregula cu el, pentru simplul fapt ca pune întrebari - se creeaza o atmosfera negativa în jurul celor care pun întrebari, sunt evitati sau sunt ei însisi chestionati si criticati, în loc sa li se raspunda la întrebari. Se considera ca doctrina /ideologia grupului este mai valabila, mai adevarata decât orice alt aspect al caracterului omului sau decât experienta personala. Fiecare trebuie sa-si aseze experienta proprie sub “adevarul” grupului. Daca cineva pune întrebari sau chestioneaza, i se va spune ca pune întrebari pentru ca el este mândru, rau sau pacatos. Acceptarea neconditionata a ideologiei cultului este prezentata ca smerenie. Conflictele interne devin astfel foarte puternice.

Asezarea de granite: Dat fiind ca grupul poseda adevarata învatatura despre viata, cei care nu fac parte din grup sunt rai, pacatosi, nu sunt mântuiti, merg în iad sau îsi traiesc viata degeaba; o persoana începe cu adevarat sa-si traiasca viata numai daca se alatura grupului; manipularea temerii ca daca cineva paraseste grupul, atunci aceasta echivaleaza cu parasirea lui Dumnezeu, pierderea mântuirii, sau i se va întâmpla ceva rau. Grupul este “elita”, iar cei din afara sunt “lumea”, “pacatosii”, cei care nu au “lumina”, etc.

 

Premize pentru convertire

Farber, Harlow & West (1957) au lansat termenul de "sindrom DDT" pentru a descrie transformarea la nivelul gândirii suferita de prizonierii din razboiul din Coreea: debilitate, dependenta, teama. Lifton (1961), care a studiat de asemenea modificarea gândirii folosita în universitatile din China, a demonstrat ca procesul nu necesita afectiuni sau probleme fizice. Cultele contemporane, care nu dispun de ajutorul statului, au mai multe în comun cu aceasta transformare a gândirii decât cu situatia prizonierilor de razboi, în sensul ca ele nu folosesc forta fizica. Pentru a-si controla subiectii, ele recurg la subterfugii si la domeniile naturale de intersectie între ele si individ. Cultele induc stari de dependenta pentru a obtine controlul asupra membrilor si folosesc metode de pedeapsa psihologica pentru a întretine acest control. Procesul, dupa opinia mea, poate fi descris pe scurt ca un sindrom DDT modificat: debilitate, dependenta, teama.

Desi procesul descris aici este complex si variat, cele de mai jos reprezinta schema clasica de aderare la un astfel de cult:

  • Individul vulnerabil se întâlneste cu grupul.

  • Conducatorul (conducatorii) grupului se prezinta pe sine ca un binevoitor care îi poate îmbunatati viata.

  • Individul raspunde pozitiv, are parte de o crestere a respectului de sine si a sentimentului de securitate, acestea având loc pe fundal psihologic. Individul poate fi considerat ca "racolat".

  • Prin intermediul împartasirii de experienta, a marturisirilor si a exemplelor individualizate, conducatorul(ii) grupul capata acces la punctele tari si la cele slabe ale individului.

  • Prin marturisiri ale membrilor grupului, prin denigrarea “concurentei” (alte biserici sau grupuri religioase), prin accentuarea constanta a amintirilor rusinoase ale individului si a altor slabiciuni, prin îndoctrinarea treptata cu sistemul de gândire strict si închis al cultului, se afirmă superioritatea grupului ca un adevar fundamental.

  • Marturisirile membrilor, întarirea încrederii individului în grup, amintirea discreta a slabiciunilor individului si diferite forme de presiune îi creeaza individului sentimentul ca bunastarea lui viitoare, sub toate aspectele, depinde de respectarea credintelor grupului, mai exact a “programului de schimbare”.

Aceste tehnici de influentare sunt însotite de o minare subtila a respectului de sine al individului (de exemplu prin exagerarea pacatoseniei faptelor pe care individul trebuie sa le marturiseasca), suprimarea sau slabirea gândirii critice prin alocarea de sarcini care sa ocupe cât mai mult din timpul liber al individului si prin repetarea constanta ca numai lucruri rele se pot întâmpla daca nu se respecta reteta de “transformare” sau mântuire a grupului. Aceste manipulari îl fac pe individ sa-si exprime loialitatea fata de grup si sa se angajeze sa se schimbe conform cu schema locala. De acum el sau ea va fi considerat ca fiind “pe cale” (ca mergând pe calea “mântuirii”, “iluminarii”, “curatirii”, etc.). Dependenta individului fata de grup este deja creata si afirmata implicit sau explicit. Mai mult, el sau ea accepta autoritatea grupului în definirea binelui sau a raului, în inima individului precum si în ceea ce priveste lumea.

Convertitul face apoi obiectul asteptarilor nerealist de mari din partea grupului. Se afirma “cu dragoste” potentialul de care este el capabil, în timp ce membrii grupului marturisesc cu putere nivelurile la care au ajuns ei sau idolii lor (conducatorii sau fondatorii grupului). Misiunea de capatâi a grupului (o falsa mântuire) justifica toate asteptarile denaturate.

Deoarece cuvântul grupului este întotdeauna adevarat iar gândirea “negativa” nu este acceptata, esecurile individului sunt numai si numai ale lui, în timp ce îndoielile personale sau criticile sunt eliminate sau redefinite ca pacate personale. Individul are parte de o alienare tot mai mare. Firea lui de dinainte de a veni în cult este eliminata; îndoielile cu privire la grup sunt eliminate din gândire; este mentinut sentimentul de vinovatie de a nu te ridica la nivelul asteptarilor grupului. Singura adaptare posibila este fragmentarea si compartimentizarea. Nu este surprinzator deci ca multi doctori considera disocierea ca reprezentând miezul tulburarilor si disfunctionalitatilor legate de culte (Ash, 1985).

Alienarea individului va atrage dupa sine ruperea psihologica, daca nu si fizica, de lumea exterioara, în special de familie. Informatiile din exterior ameninta sa tulbure falsul sistem de valori si echilibru al individului, pe care acesta le-a preluat de la grup în încercarea de a se conforma cerintelor implicit afirmate ale grupului. Aceasta alienare accentueaza dependenta individului fata de grup.

Grupul sprijina echilibrul disociativ al individului, încurajând activ dependenta acestuia, de exemplu prin exagerarea “pacatelor” din trecut si a conflictelor cu familia, prin denigrarea celor din afara, prin folosirea de cântece /cântari care sa abata orice gândire critica si prin oferirea de posibilitati prin care individul poate ocupa un anume loc în structura grupului (de exemplu a lucra în beneficiul grupului, a vinde reviste pe strada, a munci pentru construirea /întretinerea locului de adunare).

Grupul favorizeaza dependenta crescânda a individului, prezentând pericole si tragedii care se vor întâmpla daca individul sau o forta din afara (vizita unui membru al familiei, de exemplu) tulbura echilibrul disociativ care îi permite lui sau ei sa functioneze în acel sistem închis. De obicei pedeapsa este de natura psihologica sau metafizica. În unele culte, la initiativa conducatorului grupului sau a unor membrii “fierbinti pe cale”, individul este ostracizat, evitat si catalogat ca având un “duh rau” sau ca fiind rebel. Mai mult, individul este avertizat ca daca continua în acea atitudine critica, îsi pierde mântuirea si, în general, îl asteapta iadul. Trebuie amintit ca aceste amenintari sau pedepse apar în contextul unei dependente fata de grup si al unei alienari psihologice (separari) fata de sistemul de suport din trecut. Aceasta face avertizarile grupului mult mai puternice decât avertizarile folosite de gruparile religioase traditionale, de genul “vei ajunge în iad daca mori având un pacat de moarte”.

Rezultatul acestui proces, atunci când este dus pâna la capat, este o persoana care vrea sa para foarte fericita, dar care ascunde o suferinta adânca. Cu un zâmbet nenatural pe fata, persoana va marturisi cum i s-a schimbat viata si chiar cum “fratii” au devenit oxigen pentru ea. În aceste cazuri dependenta este totala iar persoana nu concepe sa-si traiasca viata separat. Întâlniri cât mai frecvente, petrecerea timpului împreuna presarata cu marturisiri personale, toate creeaza un univers închis si îi dau individului senzatia ca nici nu ar putea trai fara grup. Am discutat cu multi fosti membri de culte care, atunci când au parasit adunarea si au vorbit cu alti fosti membri, a fost surprinsi sa constate ca multi dintre “fratii” lor zâmbeau si ei fals, cu totii crezând ca ei sunt singurii care nu se simt de fapt bine.

Cine adera la aceste culte si de ce?

Contrar parerii generale ca membrii acestor culte sunt “ciudati”, cercetarile si dovezile arata ca majoritatea acestor membri sunt persoane relativ normale, desi o treime se pare ca au avut parte de usoare tulburari psihice înainte de convertire. Trebuie mentionat, de asemenea, ca un studiu recent efectuat de Institutul National de Sanatate Mintala arata ca aproximativ 20% din populatia generala are sufera de cel putin o tulburare psihica.

Membrii de cult includ tineri, batrâni, bogati, saraci, educati si neinstruiti. Nu este usor de identificat tipul de persoana care adera la un cult. Oricum, experientele clinice si studiile efectuate arata ca marea majoritate a celor care au aderat sufereau de un stres semnificativ (deseori legat de crizele normale ale adolescentei si ale primei tinereti, cum ar fi idile esuate, esecuri la scoala sau confuzii profesionale) înainte de venirea în aceste culte. Deoarece capacitatea lor de a face fata problemelor vietii era redusa, aceste persoane stresate erau mai deschise decât altele la ofertele de “cai catre fericire”.

Alti factori care pot indica o persoana influentabila de catre un cult includ:

  • dependenta (dorinta de a fi al cuiva; lipsa de încredere în sine)
  • labilitate psihica (incapacitatea de a spune Nu sau de a manifesta scepticism sau îndoiala)
  • naivitate (capacitate redusa de a analiza critic afirmatiile cuiva, ceea ce vede, aude sau gândeste, etc.)
  • toleranta foarte mica fata de ambiguitate (nevoie de raspunsuri absolute, nerabdarea de a obtine raspunsuri)
  • deziluzie culturala (înstrainare, nemultumire de conditia sociala)
  • cautarea de sensuri spirituale
  • singuratatea si lipsa prietenilor; cultul ofera peste noapte o viata sociala.
  • ignoranta fata de felurile în care un grup poate manipula individul.

Atunci când persoanele vulnerabile pentru unul din aceste motive întâlnesc un astfel de grup care practica tehnici de control al mintii, convertirea se poate produce relativ usor, în functie de cât de bine se potrivesc doctrina grupului, mediul social si practicile de control al mintii cu punctele sensibile ale individului. Persoanele labile, de exemplu, pot fi foarte susceptibile la activitatea de convingere a grupului deoarece le este teama sa conteste orientarea dogmatica a cultului.

Convertirea la aceste culte nu reprezinta rezultatul unei alegeri, ci a unei caderi, alunecari sau atrageri. Punctele vulnerabile nu sunt de natura sa “conduca” individul catre un anume grup. Grupul se foloseste de aceste puncte slabe si îi amageste pe indivizi pentru a-i convinge sa se alature si sa renunte la modul lor de viata anterior. Manipularea de catre grup pe baza punctelor slabe ale persoanei nu este de obicei un lucru rational, gândit sau planificat, ci un mecanism tacit rezultat din mediul strict si închis.

Cum se schimba cei care adera la culte?

Dupa ce convertitii se înroleaza într-un cult, modul de gândire, de simtire si de actiune al cultului devine o a doua natura, în timp ce aspectele importante anterioare venirii în cult sunt suprimate sau se atrofiaza prin abandonare. Noi convertiti încep sa-si formeze o carapace datorita asaltului propagandistic al cultului. Încep sa apara ca “defazati”, rigizi si stereotipici în raspunsuri, cu un vocabular limitat, cu o capacitate redusa de analiza si fatis distanti în relatiile cu ceilalti. Multi parinti au spus: “Acesta nu e copilul meu!”. Astfel de constatari întaresc opinia ca membrii unor astfel de culte sunt un fel de “zombi” sau niste roboti. Desi aceasta descriere este o exagerare, ea reflecta totusi faptul ca manipularile cultice formeaza în timp o forma denaturata de constiinta la unele persoane.

Cu timpul, convertitii reduc din distanta fata de restul lumii, din “defazaj”. Învata diferite metode sau adopta atitudini de suprafata pentru a combate opinia generala despre ei si pentru a-i minti mai usor pe altii si pe sine. Deseori ei pierd legatura cu persoanele cunoscute anterior venirii în grup, ca rezultat al opozitiei cultului fata de parinti si de societate. Mai mult, în cadrul grupului devin apreciati pentru conformarea cu cerintele cultului de care au devenit atât de dependenti. Eventual sunt prezentati noilor veniti ca “eroi ai credintei”, modele vrednic de urmat.

Daca li se permite amintirile suprimate sau îndoielile înabusite sa vina la suprafata, acestea pot declansa o anxietate care, la rândul ei, poate favoriza anumite stari de cvasi-transa, cum ar fi vorbirea în limbi, în scopul apararii sistemului de gândire, de sentimente si de comportament al cultului. Astfel de persoane pot avea un comportament normal, cel putin la suprafata. Totusi, adaptarea lor la societate depinde de masura în care si-au pastrat vechiul mod de gândire, telurile, valorile si afectele personale. Un nivel normal de dezvoltare psihologica si integrare a personalitatii este foarte greu de atins.

 

Cum îi influentează apartenenta la un cult pe oameni?

Deoarece sesizeaza deseori schimbarile negative care le scapa noilor convertiti, familiile acestora sunt de obicei primele ranite. În încercarea lor de a-si ajuta rudele cazute în aceste culte, familiile au parte de frustrari, lipsa de ajutor, vina si, din cauza ca putini le înteleg situatia, de singuratate.

Membrii pot fi afectati în sensul ca îsi pierd autonomia psihologica. Mai mult, separarea grupului de restul societatii, în numele ideii biblice de “iesire din lume”, îi lipseste pe membri de ocazia de a învata din variatele experiente ale unei vieti normale. Membrii pot pierde irecuperabil ani într-o stare de “arest al dezvoltarii”. În unele cazuri, ei au parte de caderi psihice. Copiii din astfel de culte sunt supusi riscului de neglijare din partea parintilor din cauza ca parintii si-au modificat sistemul anterior si normal de afecte, declinându-si acum tacit responsabilitatea pe motivul “voii Domnului” sau al unei entitati superioare.

Cei care parasesc grupul au parte de sentimente de anxietate, depresie, mânie, teama, vina, tulburari de gândire, “plutire”, trecere de la atitudinea cultica fata de lume la una ne-cultica, sau senzatia ca sunt întepeniti într-o stare intermediara. Aceasta tulburare emotionala afecteaza capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma responsabilitatile vietii.

Într-adevar, multi fosti membri au nevoie de un an sau doi pentru a se întoarce la vechiul nivel de adaptare, în timp de unii sufera decaderi nervoase sau ramân afectati psihologic ani de zile.

Nu toti cei care adera la culte sunt afectati din punct de vedere psihologic. Unii se refugiaza în cult din fata dificultatilor vietii, prea mari pentru ei. Altii au putut pastra o distanta emotionala si au urmat cultul fara a deveni însa cu adevarat o parte din el si fara a fi prea afectati de ideologia grupului. În fine, unii au taria de a rezista presiunii propagandistice, ceea ce le permite sa-si pastreze un grad de autonomie chiar într-un mediu foarte presant.

 

De ce pleaca oamenii din culte?

Oamenii pleaca din culte pentru o multime de motive. Dupa ce au devenit constienti de coruptia si /sau ipocrizia din interiorul cultului, indivizii care si-au pastrat un grad de independenta si o oarecare legatura cu vechile lor valori pot pur si simplu sa plece, deziluzionati. Alti membri pleaca pentru ca s-au plictisit de rutina prozelitismului sau a colectarii de fonduri, prezenta în cult dându-le un sentiment de “tras barca pe uscat”. Uneori chiar si cei mai “fierbinti” membrii ai cultului ajung sa se simta nepotriviti în fata cerintelor exagerate ale cultului si pleaca, nu pentru ca au încetat sa mai creada, ci pentru ca se simt niste esecuri irecuperabile. Altii pot renunta la cult dupa ce se reîntâlnesc cu vechile valori, teluri în viata, interese sau relatii, ca rezultat al vizitelor parintilor sau a discutiilor cu fosti membri.

 

Este usor sa pleci din cult?

Persoanele care încep sa se gândeasca sa paraseasca adunarea se vad supusi anumitor presiuni sa ramâna. Unii fosti membri povestesc ca au avut nevoie de luni, chiar ani de zile pentru a gasi puterea sa plece. Unii au fost atât de intimidati încât au plecat în secret.

Desi majoritatea membrilor din culte pleaca singuri în cele din urma, rudele nu trebuie sa fie linistite. Mai întâi, multi, daca nu majoritatea celor care pleaca singuri sunt afectati din punct de vedere psihologic, deseori într-o maniera pe care ei nu o înteleg. În al doilea rând, unii din culte nu pleaca niciodata si sunt afectati foarte grav. În al treilea rând, nu se poate prezice cine va pleca si cine nu sau cine va fi afectat. În consecinta, a renunta la atentie din partea rudelor înainte de vreme este ca si cum ai renunta la precautii în cazul tinerilor care fumeaza marijuana pe motivul ca majoritatea celor care încearca marijuana nu devin drogati.

 

Ce este consilierea pentru iesirea din cult? Cum difera aceasta de deprogramare?

Consilierea pentru iesirea din cult si deprogramarea implica amândoua discutarea cu membrii cultului (uneori în sedinte lungi, pe parcursul multor zile), pentru a-i ajuta sa identifice practicile manipulante si înselatoare ale cultului, sa-si refaca legaturile avute anterior de convertire si sa-si reia capacitatea de a gândi independent si critic. Aceste doua concepte difera însa printr-un aspect foarte important.

Deprogramarea, spre deosebire de consilierea pentru iesire, este asociata unui proces de “salvare” în care membrii familiei si prietenii au un rol extrem de important.

Desi propaganda din interiorul cultului încearca sa contracareze procesul de “salvare”, numindu-l “cădere de la credintă”, “părăsire a Căii”, “întoarcere la păcat” sau la lumea cea rea, multi fosti membri care au fost ajutati sa se re-echilibreze au declarat ca au fost surprinsi de respectul si grija de care au avut parte.

Riscurile esuarii unui astfel de proces de “salvare” sunt mari. În unele cazuri copiii au dezvoltat o ura fata de parinti si în general, fata de cei din afara cultului. Lipsa de tact si de rabdare a familiei a fost atent speculata de cult pentru a întari în mintea persoanei imaginea de rautate a lumii din afara, persoana devenind în cele din urma mai legata de grup.

Pentru informatii detaliate privind cultele religioase, vizitati www.csj.org (site în limba engleză). Situl apartine unei cunoscute Asociatii din SUA formată în anii 1970 la initiativa unor sociologi, psihologi, psihiatri si părinti ai căror copii fuseseră atrasi în diferite secte.