Pururi Fecioara Maria

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Un protestant a consultat recent Centrul de Informare Crestin Ortodox în scris pentru a întreba de ce în dogmele Bisericii Ortodoxe Sfânta Fecioară Maria este considerată “pururea fecioară”. Pagina de fată a fost realizată ca răspuns la întrebarea lui.

Există două învătături referitoare la Maica lui Dumnezeu, ambele strâns legate de învătătura privind întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul. Acestea sunt: a) pururea fecioria ei, si b) numele ei de Theotokos. Aceste învătături derivă chiar din învătătura privind unitatea ipostasului Domnului începând din momentul întrupării Sale – ipostasul divin.

Nasterea Domnului Iisus Hristos dintr-o Fecioară este mărturisită în mod direct si deliberat de doi evanghelisti, Matei si Luca. Această învătătură a fost introdusă în Simbolul Credintei la Primul Conciliu Ecumenic, care afirmă: …care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, s-a pogorât din ceruri si s-a-ntrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara si S-a făcut om. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu este mărturisită de propriile ei cuvinte exprimate în Evanghelie, acolo unde ea exprimă întelegerea caracterului cu totul deosebit al alegerii ei: Sufletul meu preamăreste pe Domnul…căci iată, de acum toate neamurile mă vor numi fericită…Căci Cel care este puternic a făcut lucruri mari pentru mine li sfânt este Numele Său (Luca 1,46-49).

Preasfânta Fecioară a păstrat în memoria si în inima ei atât vestirea adusă de Arhanghelul Gavriil, cât si cuvintele inspirate ale Elisabetei, atunci când a fost vizitată de Maria: Cum se face mie că Maica Domnului meu vine la mine? (Luca 1,43); atât profetia dreptului Simeon la întâlnirea cu Pruncul Iisus la Templu, cât si profetia dreptei Ana din aceeasi zi (Luca 2,25-38). Legat de relatarea despre păstorii din Betleem si despre cuvintele îngerilor către ei, împreună cu cântarea îngerilor, Evanghelistul adaugă: Însă Maria păstra toate aceste lucruri si cugeta la ele în inima ei (Luca 2,19). Acelasi Evanghelist, vorbind despre discutia Mariei cu Iisus la vârsta de 12 ani după vizita lor la Ierusalim cu ocazia Pastilor, îsi încheie relatarea cu cuvintele: Însă maica Lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei (Luca 2,51). Evanghelistul vorbeste si despre întelegerea importantei rolului ei în lume de către dreptul Iosif, logodnicul ei, ale cărui actiuni erau de multe ori sub călăuzirea unui înger.

Atunci când ereticii si batjocoritorii refuză să recunoască pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul că Evanghelistul îi mentionează pe “fratii si surorile lui Iisus”, ei scapă din vedere următoarele lucruri mentionate în Evanghelie:

a) În Evanghelii sunt mentionati patru “frati” (Iacov, Iosif, Simon si Iuda) si de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la număr, după cum se întelege din cuvintele: …si surorile Lui, nu sunt ele TOATE cu noi? (Mat. 13,56).

Pe de altă parte, b) relatarea despre călătoria la Ierusalim cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se mentionează despre “rudeniile si cunoscutii” (Luca 2:44) printre care ei îl căutau pe Iisus, acolo unde se mentionează de asemenea că Maria si Iosif călătoreau în fiecare an din îndepărtata Galilee până la Ierusalim, nu există nici un indiciu despre prezenta unor alti copii mai mici împreună cu Maria: rezultă deci că asa au trecut primii doisprezece ani din viata Domnului.

c) Atunci când, aproximativ la douăzeci de ani de la călătoria mentionată mai sus, Maria stătea la piciorul crucii Domnului, ea era singură si a fost încredintată de către Fiul ei ucenicului Său Ioan; din clipa aceea ucenicul acela a luat-o acasă la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles si crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-frati sau surori”, fie de veri.

* După Pr. Mihai Pomazansky, trad. Pr. Serafim, Teologie Dogmatică Ortodoxă (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pag. 187-189.

Nasterea fără de sământă a lui Hristos poate si a putut fi respinsă numai de către cei care resping Evanghelia, în timp ce Biserica lui Hristos din vechime mărturiseste pe Hristosul cel întrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara. Nasterea lui Dumnezeu din Pururea Fecioara era o piatră de poticnire pentru cei care voiau să-si zică crestini, însă nu voiau să se smerească si să caute curătia în viată. Viata curată a Mariei era o palmă pe obrazul celor care erau murdari în cuget si în fapte. Pentru a se da drept crestini, ei nu îndrăzneau să nege că Hristos s-a născut din fecioară, însă au început să afirme că Maria a fost fecioară numai până când l-a născut pe întâiul ei născut, Iisus (Mat. 1,25).

"După nasterea lui Iisus", spune falsul învătător Elvidius în secolul 4, si multi altii asemenea înainte si după el, “Maria si-a început viata de familia cu Iosif si a avut copii de la el, care sunt numiti în Evanghelie ca fratii si surorile lui Hristos”. Însă cuvântul “până” nu înseamnă că Maria a rămas fecioară doar până la un moment dat. Cuvântul “până” si alte cuvinte similare deseori reprezintă vesnicia. În Sfânta Scriptură se spune despre Hristos: În zilele Sale dreptatea si pacea vor străluci, până când luna va fi luată de pe cer (Ps. 71,7), însă aceasta nu înseamnă că atunci când nu va mai fi nici o lună la sfârsitul lumii, dreptatea lui Dumnezeu va dispărea. Din contră, tocmai atunci ea va domni. Apoi, ce înseamnă: El va domni, până când va pune pe toti dusmanii Lui sub picioarele Sale? (I Cor. 15,25). Domnul va domni numai până când dusmanii Lui vor fi pusi sub picioarele Lui?! David, în Psalmul 4, spune: Asa cum se uită ochii iubitei după iubitul ei, asa se uită ochii nostri după Domnul Dumnezeul nostru, până când El se va milostivi de noi (Ps. 122,2). Deci proorocul va avea ochii îndreptati spre Domnul numai până când va căpăta îndurare, apoi si-i va îndrepta înapoi spre pământ! (Fericitul Jerome, "Despre Pururea Fecioria Mariei"). În Evanghelie Mântuitorul le spune Apostolilor (Mat. 28,20): Iată, Eu sunt cu voi până la sfârsitul lumii. Deci după sfârsitul lumii Domnul se va depărta de ucenicii Lui, iar când acestia vor judeca cele douăsprezece semintii ale lui Israel pe cele douăsprezece scaune de domnie, ei nu vor mai avea părtăsia promisă cu Domnul? (Fericitul Jerome, op. cit.)

În consecintă, este incorect să credem că fratii si surorile lui Hristos erau copiii Sfintei Fecioare Maria. Cuvintele “frate” si “soră” au câteva întelesuri distincte. Semnificând uneori o anumită înrudire între oameni sau apropierea lor duhovnicească, aceste cuvinte sunt folosite uneori într-un sens mai larg, uneori într-un sens mai limitat. În orice caz, oamenii sunt denumiti frati si surori dacă au o mamă si un tată comun, numai un tată sau o mamă comună; dacă, având părinti complet diferiti, părintii lor (văduvi fiind) s-au căsătorit ulterior (frati vitregi) sau dacă părintii lor sunt rude apropiate. În Vechiul Testament, ajunsi în Valea Sodomei, Avraam si Lot s-au despărtit. Acolo Avraam îl numeste pe Lot “frate”, desi Lot îi era nepot de frate.

În Evanghelie nu se spune nicăieri că asa-numitii frati ai lui Iisus erau sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contră, se stia că Iacov si ceilalti erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care ra văduv si avea copii de la prima lui sotie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La fel, sora Maicii Lui, Maria sotia lui Cleopa, care stătea cu ea la piciorul crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia apropiată, puteau foarte bine să fie denumiti frati ai Domnului. Că asa-numitii frati si surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale se vede clar din faptul că Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui ucenicului Său drag, Ioan. De ce ar fi făcut asta dacă ea ar mai fi avut si alti copii în afară de el? Ar fi putut acestia să aibă grijă de ea. Fiii lui Iosif, presupusul tată al lui Iisus, nu se considerau obligati să aibă grijă de mama lor vitregă, sau cel putin nu aveau pentru ea acea afectiune pe care o au copiii naturali pentru părintii lor sau cum avea Ioan pentru ea.

Astfel, studiul atent al Scripturilor descoperă clar inconsistenta obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei si îi face de râs pe toti cei care învată altceva.

* După Sf. Ioan (Maximovici), Venerarea ortodoxă a Mariei, Născătoarea de Dumnezeu (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pp. 31-33.

Cele de mai jos mi-au fost trimise de Diaconul John Whiteford. Textul face parte din corespondenta pe care a avut-o cu un protestant:

Răspuns la întrebările privind Matei 1,25:

Mai întâi trebuie să ne amintim că Biblia nu a fost scrisă în limbile moderne. Cuvântul tradus prin “până când” în acest verset este acelasi cuvânt cu cel tradus prin “până la” la Matei 28,20: “…si iată, Eu sunt cu voi până la sfârsitul veacurilor”.

Urmând logica dvs., ar trebui să presupunem că aici se învată că după sfârsitul veacurilor Hristos nu va mai fi cu noi. Chiar si în româneste, când spunem “Ion nu s-a pocăit până când a murit” – e evident că nici după moarte nu s-a pocăit.

Locul din verset citat de dvs. este clar. Nu lasă loc bănuielilor că Hristos ar fi fost rezultatul relatiilor dintre Fecioara Maria si Iosif - nu se afirmă nimic despre ce a urmat, nici într-un fel, nici într-altul.

Sf. Jerome a scris un tratat foarte detaliat asupra subiectului acesta, tradus în mai multe limbi – se numeste “Pururea Fecioria Mariei”.

Această abordare nu numai că a fost sustinută universal în Biserica Primară, dar a fost sustinută si de primii reformatori, cum a fost John Wesley.

Apropo, unde scrie în Noul Testament că Fecioara Maria si Iosif au depăsit vreodată faza de logodnă? Biblia vorbeste despre “logodnica” lui Iosif, dar nu mentionează nimic peste aceasta.

Voi baptistii nu sunteti familiarizati cu ceremonialul de logodnă, dar abordarea traditională prevede că logodna acordă cuplului toate responsabilitătile căsătoriei, însă nici unul din privilegii. Odată logoditi, oricare poate rupe logodna printr-un divort. Oricum, cuplul nu are voie să aibă relatii maritale decât după ceremonialul de căsătorie.

Ca răspuns la întrebarea dacă nu cumva această învătătură dă slavă numai Fecioarei Maria si nu si lui Dumnezeu:

Această învătătură nu este tinută pentru a întări sfintenia Fecioarei Maria, ci datorită unicitătii si sfinteniei Fiului ei. Uitati-vă la următorul verset:

"Domnul mi-a vorbit: Această poartă va fi închisă si nu se va deschide, nici un om nu va intra pe ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea si apoi ea va fi închisă.” (Ezechiel 44,2).

Acesta a fost întotdeauna interpretat de Părintii Bisericii ca o trimitere la Fecioara Maria si la Întrupare. Atunci când ne gândim că Dumnezeu s-a întrupat din pântecele Fecioarei, nu este greu să ne închipuim că acest pântece va rămâne curat.

Concluzia la aceasta a fost învătătura consistentă si universală a Bisericii începând din vremea Apostolilor si până azi.
Aceasta nu înseamnă că sexul este ceva murdar, desi Apostolii învată că este mai bine să rămâi în feciorie si că numai cei care pot accepta o astfel de viată sunt chemati la aceasta. Cu sigurantă, unii sunt chemati la o astfel de viată care este binecuvântată de Dumnezeu.

De ce avea nevoie atunci Fecioara de Iosif? Această întrebare se poate pune si dacă cineva crede că ea a avut alti copii ulterior – de ce avea ea nevoie de Iosif pentru a da nastere lui Hristos. Răspunsul este evident: ca regulă, fecioarele nu pot naste pe nimeni, iar Hristos ar fi crescut ca orfan dacă ar fi fost născut de o mamă singură.

Dvs. întrebati: “Deci Iisus a fost născut în afara căsătoriei? De ce au călătorit împreună pentru recensământ? De ce se scrie la Luca 2,48: ‘Si când l-au văzut, au fost mirati; iar maica Lui i-a zis: Fiule, de ce ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău si cu mine te căutam.’?"

As putea să vă întreb acelasi lucru: De ce îl mentionează ea pe Iosif ca tată al lui Hristos? Evident, nu pentru că era tatăl Lui adevărat. De ce au călătorit împreună pentru recensământ, când ei erau numai logoditi: “Să fie numărat cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată? (Luca 2,5). Credeti că s-au căsătorit în drum spre Betleem, deoarece e evident că nu erau atunci când au apucat într-acolo? Apoi, nu se spune că o astfel de căsătorie ar fi avut vreodată loc – ar fi fost jenant pentru ei ca la ceremonia de căsătorie să participe o femeie însărcinată sau o femeie care alăptează un copil. Asa cum am spus, logodna acordă toate responsabilitătile unei căsătorii, însă fără nici un privilegiu. Ea poate fi desfăcută numai printr-un divort, deci într-un anume sens ei s-au căsătorit atunci când s-au logodit.

În Biserica Ortodoxă încă avem ceremonialul logodnei, însă, deoarece este foarte serios si este privit ca o căsătorie desi nu s-a consumat niciodată, aproape întotdeauna se face în zilele dinaintea ceremoniei de căsătorie.

Dvs. spuneti: "Maria a avut alti copii. Iacov este numit fratele Domnului. Fratii si surorile care au venit după Iisus când El învăta nu sunt veri, asa cum încearcă catolicii să arate, deoarece nu există nici un cuvânt în greacă pentru frate."

Chiar credeti că Fecioara Maria avea o altă soră din aceeasi părinti, pe care o chema tot Maria (Ioan 19,25)? De asemenea, dacă acesti frati erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif (asa cum arată Egesipus, istoricul crestin din Palestina secolului al doilea) si dacă Sf. Jerome neagă că Cleopa ar fi murit si că Iosif i-ar fi luat pe sotia si pe copiii fratelui său în îngrijirea sa (asa cum era obiceiul evreiesc), atunci acesti copii ar putea fi foarte bine numiti fratii si surorile Domnului nostru.

De asemenea, voi sublinia iarăsi că Biblia vorbeste despre Fecioara Maria si Iosif numai ca fiind logoditi. Cu exceptia cazului în care s-ar fi căsătorit ulterior, ei aveau toate responsabilitătile unei căsătorii, însă ar fi păcătuit dacă ar fi avut relati matrimoniale unul cu altul. Este clar din Evanghelii că ei erau numai logoditi atunci când au părăsit Nazaretul si când Fecioara era însărcinată. Credeti că s-ar fi putut căsători ulterior fără a fi mai întâi omorâti cu pietre?

Dvs. spuneti: “Nu e nevoie să fii atât de specific. Nu este clar din mai multe locuri din Scriptură (Ioan 2:12; Matei 12:46; Marcu 3:31; Luca 8:19; în special Matei 13:55,56 si Marcu 6:3,4; etc.) că acolo se vorbeste de copiii Mariei si ai lui Iosif?"

Ce faceti cu Maria care nu este mama lui Hristos, însă este sora Fecioarei Maria si pe deasupra mai are si copii cu aceleasi nume ca fratii lui Iisus? Ce faceti cu mărturia foarte timpurie a lui Egesipus care afirmă clar că fratii Domnului erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif, si ale sotiei acestuia, Maria?

Vezi: Mat. 27:56, Marcu 15:40, 16:1; Luca 24:10; Ioan 19:25; relatarea lui Matei despre Mara mama lui Iacov si a lui Iosif. Marcu vorbeste despre Maria mama lui Iacov cel Mic si a lui Iese. Ioan vorbeste despre “mama Lui si sora mamei Lui, Maria sotia lui Cleopa”. Toate relatările o mentionează pe Maria Magdalena separat iar Matei o mentionează pe mama fiilor lui Zebedei (care nu putea fi măritată si cu Cleopa). Aceasta sugerează că Maria, nevasta lui Cleopa, care era sora Mariei, este mama lui Iacov, Iese, etc.

[Istoria bisericească a lui Eusebiu 3:11] "După martirajul lui Iacov si cucerirea Ierusalimului care a urmat imediat, se spune că acei apostoli si ucenici ai Domnului care mai trăiau s-au strâns laolaltă din toate părtile, împreună cu cei care erau rude ale Domnului după trup (din care majoritatea erau în viată), pentru a se sfătui cine este vrednic să-i urmeze lui Iacob. Cu totii l-au ales pe Simeon, fiul lui Cleopa, despre care vorbeste si Evanghelia (de notat că Evangheliile vorbesc de Simeon ca de un frate al Domnului), ca fiind vrednic de a ocupa scaunul episcopal din acea parohie. Acesta era, spun ei, văr al Mântuitorului. Din datele lui Egesipus reiese că era fratele lui Iosif”. (De observat că Egesipus era un istoric din Palestina secolului 2. Eusebiu păstrează câteva fragmente din lucrările lui, dat fiind că a avut acces la marea biblioteca din Cezareea si din Alexandria, ale căror cărti au fost în mare parte pierdute ulterior).

Câteva aspecte suplimentare despre acest subiect:

1) Apostolul Iacob, fiul lui Alfeu, nu este neapărat Iacob cel Mic. Ei nu sunt înruditi în Evanghelii, desi această legătura ar putea fi posibilă. Iacob cel Mic era fiul lui Cleopa, însă, precum am citit eu despre aceasta, e posibil ca “Cleopa” sa fie o transliterare elenizată a numelui aramaic “Calphi”.

2) Ieri am citat din Istoria Bisericească a lui Eusebiu, în care apare un fragment din Sf. Egesipus. Ieri seara am căutat mai multe si iată ce am găsit:

“Unii dintre eretici au spus despre Simeon, fiul lui Cleopa, că ar fi din familia lui David si că ar fi crestin. Pentru aceste acuzatii el a suferit martirajul la vârsta de 120 de ani, sub domnia lui Traian, când Aticus era consul în Siria. Autorul spune că, în timp ce se derula ancheta privindu-i pe cei care apartineau semintiei împărătesti a iudeilor, chiar acuzatorii au fost condamnati că i-ar apartine acesteia. Se poate spune că Simeon a fost unul din cei care l-au văzut si l-au auzit pe Domnul, dat fiind vârsta lui înaintată si faptul că Evangheliile pomenesc pe Maria (sotia) lui Cleopa, care, după cum a arătat deja naratiunea noastră, era tatăl lui. Acelasi istoric mentionează si pe altii care, făcând parte dintre asa-zisii frati ai Domnului, pe nume Iuda, a supravietuit până în timpul aceleasi domnii, după mărturisirea de credintă pe care au dat-o în timpul lui Domitian, asa cum s-a arătat deja. El scrie astfel: Ei au venit atunci si au devenit conducătorii fiecărei biserici, în calitate de martori ai lui Hristos, fiind rude ale Domnului. După ce s-a stabilit linistea în fiecare biserică, ei au rămas până în vremea lui Împăratului Traian; adică până când cel care se trăgea dintr-un unchi al Domnului, mai sus-numitul Simeon fiul lui Cleopa, a fost acuzat de diferiti eretici si judecat împreună cu altii pentru acelasi motiv înaintea consulului Aticus. A suferit prigoană multe zile si a mărturisit credinta în Hristos astfel încât chiar consulul a fost peste măsură de uimit că un om bătrân de 120 de ani poate îndura atâtea chinuri. În cele din urmă a fost condamnat să fie răstignit....” [Sf. Egesipus [mort în 170 DC], Fragmente din cele cinci cărti ale lui cu comentarii asupra Bisericii, Părintii Ante-Niceeni, Vol. 8, pag. 762]

· Textele pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului si pentru praznicul Nasterii Maicii Domnului în Menaionul Praznicului (Seminarul Sf. Tihon). Aceasta este o comoară a teologiei dogmatice ortodoxe. Dacă cineva vrea să afle ce învată Biserica Ortodoxă despre anumite aspecte dogmatice, se poate obtine o perspectivă bună prin consultarea textelor liturgice ale Bisericii. Într-un mod foarte real, Ortodocsii îsi cântă teologia. Asa cum a scris Episcopul Kallistos: “Anumite doctrine, desi nu au fost niciodată definite, sunt tinute de Biserică dintr-o puternică convingere lăuntrică, într-un consens unanim, ceea ce este la fel de unificator ca si o formulare explicită. ‘Unele lucruri le avem din învătături scrise’, spune Sf. Vasile, ‘altele le-am primit prin Traditie Apostolică în mod tainic; ambele au aceeasi putere în ceea ce priveste evlavia.’ [Despre Sfântul Duh, xvii, 66] Această Traditie interioară ‘transmisă nouă în mod tainic’ este tinută mai presus de toate în închinarea Bisericii. Lex orandi lex credendi: credinta noastră se exprimă prin rugăciunile noastre. Ortodoxia a făcut putine definiri explicite ale Euharistiei si ale altor taine, ale lumii ce va să vină, privind pe Maica Domnului, pe sfinti si pe cei adormiti: credinta noastră în aceste privinte este continută în principal în rugăciunile si în imnele folosite la slujbe.” (Biserica Ortodoxă, [Penguin Books, 1993] pp. 204-5).